FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
PRIMAVARA IN ROMANIA (II)
Text postat de Veronica Pavel
(continuare)

Iași, aprilie 2005.

Clădirea Palatului Culturii adăpostește muzeul de artă, cu picturi de Grigorescu, Tonitza, Palade, Luchian. Revederea lor mă emoționează până la lacrimi. Este evidentă diferența dintre picturile viu colorate ale tânărului Grigorescu și cele de mai târziu, cu o tentă mai palidă. Să fie aceasta “paliditate” o consecință a slăbirii vederii de care a suferit pictorul în ultimii ani ai vieții? Cu tot respectul meu pentru criticii de artă care explic㠓paloarea” culorilor prin scăderea vederii, îmi vine totuși să cred ca Grigorescu a aderat la sfârșitul vieții la curentele picturii franceze ale epocii, căci dacă nu, chiar cu vederea slăbită, ar fi putut folosi tehnici adecvate pentru “compensarea” culorilor pe care nu le vedea. N-a compus Beethoven “Oda Bucuriei” când auzul său era nul?

Plimbarea prin orașul plin de statui - dintre care cea a lui Dosoftei m-a impresionat în mod deosebit - și apoi printre cladiri și biserici a continuat plimbrea făcută în sălile muzeului.

Popasul prin librării a fost mai lung decât prevăzusem. Standurile editurii “Polirom” ocupau cea mai mare parte a spațiului, expunând cărți de valoare pe care la București nu le văzusem. Nu e de mirare ca “Poliromul” și-a câștigat reputația de a fi, alături de “Humanitas”, una dintre cele mai buni edituri din țară. Nu e de mirare și pentru că societatea “Junimea” luase ființă la Iași, nu altundeva, vizavi de impunătoarea și superba clădire a Bibliotecii Universitare, unde Eminescu însuși a fost câțiva ani librar. Și, surpriză: la librăriile din Iași se vând note muzicale. La București, la magazinul “Muzica” se găsesc instrumente, cărti și înregistrări muzicale, dar nu partituri.

Dup㠓baia de cultura”, revenim pe pământ vizitând piața, pentru a cumpăra un caș foarte gustos oferit de gazdele noastre și care fusese achiziționat de la o “bucovineanca draguță cu ochi albaștri!” Intrând în piața inundată de viile culori ale ridichilor și lalelelor, constatăm ca toate bucovinencele sunt drăguțe, cu ochi albaștri, strălucitori și veseli. Nu mai știu ce am ales: cașul sau bucovineanca?…..

Contactul cu oamenii din Iași mi-a lasat un gust placut de speranță, vioiciune, mândrie, generozitate.

Trenul de întoarcere, la care aveam de la agenția de voiaj bilete de carton, ca pe vremuri, a fost gol. Dar liniștea ne-a fost întreruptă de pătrunderea în compartiment a unor vânzatori ambulanti care își puneau marfa pe banchetă și plecau fără să scoată o vorba, urmând să revină pentru a-și lua plata. Acest comerț mi s-a parut o imitație (balcanică?) a celui din avioane, în care pasagerii pot cumpăra obiectele catalogate într-o elegantă revistă aflată la bord.

București

La gara de nord, înaintând spre capătul peronului am observat că mecanicul ne privea de la fereastră ca pe vremea locomotivelor cu aburi. Să fie salutul mecanicului un gest de politețe asemănător celui pe care-l practică piloții care îi salută pe toți pasagerii la ieșirea din avion? I-am facut mecanicului semn cu mâna și m-a bucurat răspunsul lui zâmbitor.

Bucureștiul mi s-a parut neîngrijit. Anul trecut avusesem impresia că orașul făcuse progrese în ceea ce privește curățenia și numărul de câini vagabonzi. De data aceasta însă am reîntâlnit și scene nedorite. Cum șederea mea la București nu a fost o vacanță, ci a trebuit să mă deplasez mult, am aflat câte ceva de la șoferii de taxiuri. M-a impresionat povestea unuia dintre ei: “Nu m-ar deranja că, deși am urmat o facultate, conduc un taxi ca să-mi câștig existența. Ceea ce mă descurajează este lipsa totală de perspective: sunt căsătorit și am două gemene de șase luni. Cu salariul de profesor nu pot obține credit pentru a-mi cumpara casa, de aceea conduc taxiul. Nu vreau să părăsesc țara, ci să trăiesc aici și să lupt contra corupției. Nu dau șpagă decât la policlinica unde le vaccinează pe fetițe, acolo n-am încotro. Nu văd vreo ieșire nici pentru acuma, dar nici pentru viitorul apropiat.”

Am auzit multe asemenea comentarii care m-au pus pe gânduri, căci mi-am adus aminte cum în anii optzeci ceea ce m-a determinat să plec din țară a fost “lipsa de perspectiv㔠de atunci. Vreau să cred totuși că situația actuală este total diferită de cea din timpul “anilor lumină”.

Am petrecut și clipe plăcute la București: am vizionat la Național excelentul spectacol cu piesa “Egoistul” de Jean Anouilh, tradusă, regizată și jucată de Radu Beligan, alături de care au stralucit bine cunoscuții actori Carmen Stănescu, Mișu Fotino, Sanda Toma și alții. În hol m-am întâlnit cu același câine vagabond (pasionat de teatru?) pe care îl văzusem anul trecut și despre care am și scris.

Înapoi la Toronto.

Zborul de întoarcere, deși foarte lung, a fost lin și odihnitor. M-am despărțit temporar de prietenii lăsați la București și definitiv de casa mamei, cu mobile și cărți din copilăria mea. Am lăsat acolo, cu tristețe, o parte din viața mea. Dar când, cu doua ore înainte de aterizare, am văzut, din avion, ghețurile din nordul Canadei, o calmă și tandră bucurie s-a instalat în sufletul meu. Frigul canadian m-a primit cu brațele deschise și am trăit după sosire, în țara de adoptie, o a doua primavară.

Astăzi

Am dobândit de-alungul anilor statutul de cetățean a două continente, având două țări în care mă simt “acasă”. Oceanul, peste care un avion trece în șapte ore, mi-a reclamat peste cincisprezece ani pentru a fi fost traversat de întreaga mea personalitate. Dar, odată transportată, constat că locul meu nu e nici dincolo nici dincoace de el, ci undeva de-asupra lui, de unde ambele părți ale oceanului îmi aparțin în egală măsură. Căci adevăratul loc al fiecăruia dintre noi se află peste granițele fizice ale Terrei, acolo unde emoțiile, nostalgiile și interacțiunile noastre cu natura și cu oamenii locului ne pot încălzi, oferindu-ne liniștea spirituală și pacea la care cu toții aspirăm.



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Helas, draga Doamna,
O "ploaie de toamna",
V-ascundeti in noapte
Sub scrisele soapte
Ce mâna-mi asterne???
E vis între perne!!!
Da-i dulce-apoi somnul,
Asa deie Domnul!

Multzam mult, necunoscuto!

VPL.




 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-28 01:50:12
         
 
  Suflet sensibil, să-ți mai spun că mi-ai fost lectură în miez de noapte?! Cu ochiul minții, am fost acolo...chiar și deasupra oceanului, în drum spre-a doua casă a ta.

mult drag

 
Postat de catre october_ rain la data de 2008-07-28 00:59:11
         
 
  AAA,

Multzam mult de vot!

Jurnal "la rece" despre Iasi, nu se poate. Stii? (De fapt nimic "la rece" nu merge cu sensibilitatea mea...)

M-am gandit, dupa ce am avut schimbul de vorbe cu tine despre Iasi, ca poate ca sunt oarecum subiectiva, pentru ca tata era moldovean. Iar bunicu', fost invatzator, imi spunea povesti cu porumbei. Imi arata porumbeii si-mi spunea: "Vezi porumbeii astia? Toti sunt ai mei". "Cum ai tai, bunicule"? "Uite-asa, sunt toti ai mei!" Si mi-a spus o poveste intreaga cum i-a îmblanzit el pe toti porumbeii din lume cu nu stiu ce povesti si cum toti îl cunosc pe el, etc. Nu mai tzin minte exact tot ce mi-a spus, dar stiu ca de câte ori vedeam porumbeii zburând spuneam "uite porumbeii lui Bunicu"!

Multzam inca odata,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-28 00:33:55
         
 
  ...Am uitat de vot. Deci vot.

...Mă gândeam... poate ai putea să faci )și) un jurnal la rece...

Amical!


A.A.A
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-07-28 00:08:12
         
 
  Tea,

Asa e, la Iasi am fost mult mai calma, observatie justa!

Cu cata generozitate rostesti "frumos"! Multzam mult!

Eu sunt cea castigata (din prietenia noastra), pentru ca am ce invatza!!! Doar emotivitatea n-o sa mi-o pot schimba, in rest mai sunt sanse de ameliorare!!!

Seara placuta (ai vazut? La Gina soarele apune dupa 9 seara!)

VPL.


 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 23:08:10
         
 
  Esti mult mai calma la Iasi decat la Bucuresti!

"Sacaiala" valaha , nervozitate levantina de care Iasul, se pare, a fost ferit sau (din nou, poate) priceperea iesenilor de a-si etala valorile, pricepere sau piosenie...nu sunt sigura!

Frumos!

Tea
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-07-27 22:48:09
         
 
  Radu,

Multumesc pentru prezentza ta (neasteptata si onoranta!)

Te citesc si eu, cu placere si, de ce sa mint? cu invidie!!!

Cami,

Pentru mine toate calatoriile sunt întoarceri: cand vin în Romania, "ma intorc", cand revin în Canada, iarasi "ma intorc". Asa ca e mai greu sa spui ca în partea-ntâia a fost ducerea si-n a doua întoarcerea, eu ma reîntorc continuu!

Multzam mult pentru oprire si cuvinte. Ti-am citit impresiile din avion, n-am comentat pentru ca, dupa multe calatorii in avion vezi altfel zborul lor.

Cele bune tuturor,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 22:48:05
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  In prima parte, o radiografie a societății contemporane, de ce oare trebuie să fie atât de adevărat??
In a doua parte o întoarcere.
Cel mai mult m-a impresionat, însă, cea de-a treia parte.

'Căci adevăratul loc al fiecăruia dintre noi se află peste granițele fizice ale Terrei, acolo unde emoțiile, nostalgiile și interacțiunile noastre cu natura și cu oamenii locului ne pot încălzi, oferindu-ne liniștea spirituală și pacea la care cu toții aspirăm.'

Drag,
Cami
 
Postat de catre camelia silea la data de 2008-07-27 22:24:57
         
 
  nostalgia jurnalelor de calatorie

vot
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-07-27 22:14:40
         
 
  Sigur, AAA, doar "comandasesi" continuarea, nu? :)))


 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 21:43:04
         
 
  Gina,

Din nou reconfortanta prezentza ta de acolo, de pe "insula" ta (a ta?) de pe care traiesti si intzelegi revenirile, despartirile si apoi re-revenirile....

Of course, am modificat, aveai dreptate!

Seara-noapte buna-cu inspiratie!

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 21:41:44
         
 
  ...Un semn c-am trecut pe-aici.

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-07-27 21:38:46
         
 
  am citit aceasta continuare - pagina de calatorie - si constat ca ai reusit sa pastrezi toate 'condimentele' in gramaj cuvenit... locul natal ramane 'intoarcerea' necesara - spatiul in care ne-am format si de care ne simtim legati indiferent de prezent - este evadarea atat de necesara interiorului si pe atat de necesara 'ochiului'... ideatic pana la 'zei' este acest sofer de taxi:

“Nu m-ar deranja că, deși am urmat o facultate, conduc un taxi ca să-mi câștig existența. Ceea ce mă descurajează este lipsa totală de perspective: sunt căsătorit și am două gemene de șase luni. Cu salariul de profesor nu pot obține credit pentru a-mi cumpara casa, de aceea conduc taxiul. Nu vreau să părăsesc țara, ci să trăiesc aici și să lupt contra corupției.'

pauza: chestia - Popasul la librării - acel 'lali'- se poate inlocui cu: 'prin' sau 'in' librarii - (sic!)


in incheiere ideea de 'acasa' ramane 'locul unde ne simtim oameni intre oameni'... gand bun de pe insula,

regards,

goia







 
Postat de catre nula nada la data de 2008-07-27 21:33:47
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE