FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Democrația țopîrlanului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu


Asociindu-se unor țeluri democratice, literatura a adus în lumină pe cei care nu erau băgați în seamă. Proletarii lui Zola, lumpenii lui Steinbeck, mujicii lui Bunin, obidiții lui Dostoievski și atîția alții au fosta oarecum reabilitați, recunoscuți și recuperați.

Revoluțiile și evoluția politică s-au îngrijit mai mult sau mai puțin și să le asigure drepturi și posibilitatea de a evolua spre o viață demnă. Totuși, lucrurile trenează și din cauza unor politici demagogice, și din cauza comodității celor cărora li s-au acordat democratic șanse.

În sensul bun, democrația este egalitatea șanselor. Dacă, avînd șanse, cei ce ar trebui să se schimbe, uzînd de ele, preferă să rămînă ce sînt, atunci șansele se irosesc și democrația se transformă într-o mascaradă a înjosirii celor ce sînt superiori. Mujicul vrea să rămînă ceea ce este și devine astfel mojic, țăranul devine țărănoi, mahalagiul (cel din metoc, de la margine) devine mitocan. Iar țoapa ajunge în centru și vrea să dea tonul.

Marmeladov era un biet bețivan cu slujba pierdută care nu-și mai putea întreține familia. Scufundat în viciul lui nu se lăuda nicicum cu el, îi era rușine, deși nu mai putea să se schimbe. Democrația face din vicioși o minoritate luptînd pentru drepturile ei încălcate de majoritari. Magiunescu virtual face din viciul său un blazon, o marotă pe care ține să o impună celorlalți.

Un text mai vechi prinde foarte bine această meteahnă, dezvăluind faptul că democrația poate omorî foarte lesne visele, aspirațiile, năzuințele.

*

Dincolo de visele nocturne, coșmaruri sau aberații numai bune pentru a ghici în ele orice, dincolo de visele diurn-ambițioase de grandoare și mărire, dincolo de reverie și contemplație, pentru om există totdeauna vise ce ar trebui împlinite: doruri, aspirații, năzuințe, poate planuri și proiecte. Visul este pentru orice individ care se respectă proiectul unui sine mai bun. Prin intermediul lui, cît mai putem visa, aflăm că nu sîntem doar ce ceea ce deja sîntem, ci ceea ce visăm să fim și ne străduim să devenim. Mai ales asta.

Un exces de toleranță din partea celorlalți – găselniță populistă a democrației - ne face însă să ne lăsăm pe tînjală: dacă se poate și așa și toată lumea ne admite și ne respectă așa cum sîntem, la ce să ne mai străduim să ne împlinim visul? Părerile și atitudinile noastre, egale în stupiditatea lor cu ale tuturor, asigurînd varietatea fără seamăn a prostiei în grădina Domnului, ființa noastră așa cum este deja, orgolioasă, superficială și suficientă, primesc constant nu doar încuviințarea, ci coronițele gloriolei unanime, premiile de consolare echitabil distribuite oricui.

Avînd pe deasupra și șansa mediatică de a fi odată și odată celebri timp de un sfert de ceas, de ce am mai umbla după cai verzi pe pereți? Sîntem minunați așa cum ne-am născut, sîntem nativi, spontani și orice încercare de a ne schimba nu va reuși decît să altereze această diferență prețioasă, acreditată drept prestigioasă, care este unicitatea noastră inalienabila. Visele ni s-au împlinit cînd ne-am ivit pe-această bravă lume, iar toleranța ne asigură că nu trebuie să mai facem nimic altceva decît să fim cu tot tupeul, fără nici o rușine.

Și ca să nu mă simt singur am să dau cuvîntul lui Dinescu. El pare să fi mirosit ceva putred și rău mirositor în lumea asta care se izmenește live, într-un show voios non-stop:

"Și iată că tot așteptînd să se-mpută gloria Golului
lașitatea noastră a congelat-o defintiv:
măturătorul se visează măturător
onorabilul se visează onorabil
limbricul limbric"

Cînd mijloacele devin scop, democrația se preschimbă lesne în casă de toleranță.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Kosta, mi-ai adus aminte de un cunoscut al meu, participant la primul război mondial, a cărui vorbă preferată și repetată în toate ocaziile (nu știu dacă-i aparținea sau o auzise) era: "O casă se sprijină pe temelie și lumea se sprijină pe proști"
A trebuit să treacă multă vreme de la dispariția personajului ca să înțeleg această zicere.

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2008-07-29 17:25:40
         
 
 
Domnule Nicolae, am încercat să potez un răspuns pe acest site, mi-a fost invalidat. Vi-l țin la dispoziție pentru blog-ul dv.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-07-29 15:04:11
         
 
  Bine zice: Dati-va seama la bautura, iar care ati baut un pahar in plus, mergeti mai nene, de va culcati in bozii, in tufe, undeva, nu va mai legati de oamenii seriosi. Nu cumva mult prea seriosi? Intreb si io, ca prostul definitiv, irevocabil. Dupa ce ca am idei putine, mai sunt si fixe, unele din ele, nu-i asa? cu nedumerire, K  
Postat de catre sters sters la data de 2008-07-29 08:37:32
         
 
  ma jigniti fara rost, asa ca cereti-va scuze. In caz contrar voi parasi acest spatiu.
Cand am facut eu "lista neagra" ori am spus ca "mahalalele vor prelua puterea"? Si altele, si altele. Dati-va seama la vorbe, nu fiti "toparlani".
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2008-07-28 20:52:17
         
 
  Ca sa schimb registrul comentariilor cu unul asemanator comentariilor domnului Kosta, tocmai am citit cum, fiind in vizita la scoala de vara a Uniunii Nationale a Studentilor din România, domnului Geoana i s-a spus un banc de catre unul dintre studenti.
"Se facea ca Mircea Geoana a prins un pestisor de aur, care i-a promis ca, daca îi da drumul în apa, îi va îndeplini trei dorinte. Iar Geoana s-a conformat, cerintele lui fiind câstigarea a peste 50% la alegerile parlamentare, pentru a face singur Guvernul, sa-i trimita în afara vietii politice pe Traian Basescu si pe Emil Boc si sa-l puna pe Marian Vanghelie ministru al Educatiei"
"nu-l subestimați, cine știe unde-l vedeți mâine, poimâine", a spus Geoana despre Vanghelie.
Cine spune ca Geoana nu are umor, fie el si umor negru(rusesc adica), nu stie ce spune.
Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2008-07-28 18:21:11
         
 
 
bre, Latunski!
Mie de Nicolae deja imi este frica, de ce ma mai inspaimanti si matale? El este deja in mrejele utopiei falansteriste care va salva lumea de saracie si saracimea de prostie. Va face asta inversand polii magnetici ai pamantului, prin miscarea dirijata a tuturor tramvaielor, avioanelor si autobuzelor de pe Terra, intr-un elan global programat si distribuit. De ce te legi de el? Are dreptul si mijloacele de a face aceasta revolutie si eu cred in succesul lui, deoarece oamenii necajiti sunt usor de atras de partea ideilor marete. Nu generaliza si, mai ales, nu ridiculiza acest efort, caci altfel vei fi mort! De ce sa fiu eu pe lista neagra? N-am zis eu dintotdeauna ca prostii sunt multi? N-am spus eu si am repetat ca prostii au mintea pururea odihnita, deci, mai eficienta inzecit decat mintea obosita de ganduri a perfizilor intelectuali? Am zis! ce sa aiba cu mine? Cu usoare nedumeriri, K.
 
Postat de catre sters sters la data de 2008-07-28 14:27:40
         
 
  Prostii sunt necesari. In functii de conducere sau de reprezentare devin extrem de periculosi. Dar atat comunismul cat si populismul de factura capitalist-liberala practicat azi in Romania au avut si au nevoie de uriasa masa de manevra pe care o reprezinta prostii. Care sunt extrem de usor de influentat, deci, de manipulat. Am vazut si intelectuali prosti, nu e cazul sa dau exemple. Adica oameni informati, educati si instruiti care sunt usor de atras sau de manipulat. Cum cinstea nu are ce cauta in politica (a se vedea cazurile Goga sau Iorga din politica romaneasca) intelectualii cinstiti sunt intotdeauna luati drept prosti si utilizati ca atare de marile canalii politice ale momentului istoric respectiv. Ce sa mai zic? Ce s-ar face politicienii daca din patru in patru ani n-ar face bai exceptionale de multime si mese festive cu saracimea, printre care, absolut din intamplare, se afla si o cantitate oarecare de prosti? Cu oarecare deruta in exprimare, K.  
Postat de catre sters sters la data de 2008-07-28 14:19:35
         
 
  domnule CTA, aprecierile mele si vot

Andrei Florian, aceleasi aprecieri pentru comentariu. Cu mici modificari, el poate constitui un editorial exceptional. Chiar daca niciun ziar de mare tiraj nu-l va publica vreodata.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-07-28 13:57:07
         
 
  Vorbiți și iar vorbiți, uitând de fondul problemei. Uitând că deja sunteți pe lista neagră a lui Nicolae Tudor. Când ai lui, din mahalale, vor prelua iar puterea, pe voi "telectualilor" nu vă văd bine. Poate nu știți de ce se întârzie cu demararea lucrărilor la Canalul Dunăre-București...
Despre proști aveți dreptul să vorbiți doar dacă nu uitați că sunt și mulți. Iar despre conducătorii lor, doar atunci când fiind criză de pâine, ei se întreabă de ce prostimea nu preferă cozonacul.
Criticul Latunski a dictat, secretara Lapșenninikova a bătut la mașină și literatul Mstislav Lavrovici a aprobat. ss.indescifrabil
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2008-07-28 13:21:27
         
 
  Domnule Kosta, va citez: "Fiecare roman surade perfid de fiecare data cand reuseste sa incalce o lege, fie ea importanta sau nu. Cred ca de aici ni se trage" .... Perfect de acord. Am stat si am reflectat asupra acestei afirmatii, incercand sa o demontez. Nu am reusit. Dimpotriva, am ajuns la concluzia ca de aici trebuie pornit. De la reformarea legiuitorului, si a justitiei. Cadrul legal, atat timp cat este "svaiter", se vor gasi destui "contorsionisti" sa-i exploateze golurile.
Cat despre prosti si necesitatea lor, nu cred ca suntem in acord, sau, cel putin, eu unul nu cred ca prin promovarea lor in functii de decizie sau ca purtatori de imagine ne pot aduce in planul intereselor noastre vreun beneficiu, dimpotriva.
Cu respect, Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2008-07-28 12:17:30
         
 
  Nu exista nici o solutie. De fiecare data cand oamenii au incercat sa schimbe ceva, in bine, evident, au intervenit tarele noastre ancestrale sau dobandite care au transformat democratia in haos, organizarea in dezorganizare, legea in tocmeala de taraba etc. Domnule Andrei Florian, va respect optiunea politica, optiune pe care ati mai exprimat-o, mai clar sau mai confuz, pe aici. Dar politica nu este totul. Societatea omeneasca a facut si face eforturi de a se organiza spre binele general, dar exista intotdeauna indivizi mai abili care confisca in folosul propriu aceste eforturi. la noi, la romani, numarul acestora este extrem de mare. Coplesitor. Fiecare roman surade perfid de fiecare data cand reuseste sa incalce o lege, fie ea cat de importanta sau nu. Cred ca de aici ni se trage. Vorba madamei Catherine Lalumiere, o mai stii? Ne-a zis de la obraz: Vous-etes un peuple tres intelligent, et pour cela, difficile a gouverner! (citat din memorie)Iti amintesti? E nevoie acuta de prosti, cu asta sunt in totalitate de acord. In rest, vorbe degeaba, cainii latra, ursul trece. Ca sa nu mai vorbesc de cainele batran... Cu oarecare simpatie, K  
Postat de catre sters sters la data de 2008-07-28 11:23:09
         
 
 
Domnule Florian, demersul dv. seamănă cu al criticii proletcultiste care desființa pe toți cei care au scris înainte de vremurile noi pentru că, în scrieril lor, nu au dat soluții. Soluția era cea știută - revoluția proletară.

Personajul, personajele respective sînt mai degrabă fictive, copii stupide după niște obrăznicături cu vizibilitate, dar sînt simbolice, statuare.

"Și cu plosca ridicată,
Zugrăvit pe cerul gol,
Popa capătă deodată
Măreție de simbol."

Nu chiar așa, dar pe aproape.

Cît privește căutarea soluției, sînt cam mic pentru-n război așa de mare.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-07-28 11:12:34
         
 
  Asistam, in ziua de astazi, la razboiul perfid dintre fostii ofiteri de securitate, grupati ciorchine in jurul structurilor asazise de stanga, cu fostii ofiteri SIE organizati discret in diferite alte partide, si asistati din ambele parti de colaboratorii acestora, turnatorii. Daca miza acestor jocuri de culise nu m-ar afecta direct, daca Romania si integritatea ei economica si teritoriala nu ar fi fost puse la bataie drept miza a acestor oameni iresponsabili care nu reusesc sa vada dincolo de interesele personale si de grup, ei bine, atunci as fi dat din umeri cu un sentiment de indiferenta.
Imediat dupa "spoiala"din 89, aflat la o masa privata cu unul dintre acestia, care nu se sfia sa recunoasca cu nonsalanta ca era baiatul de casa al sistemului, discutand politica de pe pozitii contradictorii, mi-a spus o replica care m-a urmarit mult timp de atunci " Ma baiatule, daca tu mai crezi in Fat Frumos, e traba ta. Asculta-ma insa si pe mine, si baga la cap... Cine nu are ochi albastri, nu exista!!!"
Da, acum, dupa aproximativ 18 ani, recunosc ca a avut dreptate. Cine nu are ochi albastri, nu exista. Desi cu mult mai multi decat ei, suntem o masa nesemnificativa de indivizi, si cand spun ca suntem nesemnificativi nu ma refer decat la puterea de a schimba ceva in scena politica. Grupam in randul in randul nostru, de-a valma, muncitori, functionari, profesori, ingineri, economisti, persoane cu destine marunte, dar avem dreptul sa ne consumam destinele cu demnitate. Institutiile statului, fara exceptie, sunt in colaps. Corupte pana la oase, acestea sunt aservite grupurilor de interese, intr-un dispret total fata de contributorul de rand. Politia e corupta, justitia e corupta, invatamantul este corupt, sistemul sanitar este corupt, clasa politica este corupta, dar mai bine numiti voi o institutie care nu este corupta. Chiar sunt curios daca gasiti o institutie nepatata.
De ce spun ca suntem neputinciosi? Pentru ca nu avem de ales, indiferent de orientarea noastra, spre stanga sau spre dreapta, variantele optiunii noastre electorale sunt limitate doar la persoanele cu ochi albastri. Priviti cu atentie scena politica si numiti o singura persoana despre care puteti spune ca este personificarea intereselor voastre. Niente, nothing, niets, ничего, rien, nada de nada.
Partidele de cu o asazisa orientare de stanga sunt conduse de oameni de dreapta, si invers. Nu mai exista nicio formatiune care sa probeze, macar la suprafata, doctrine politice, orientari social-democrate, etc… niente, nada. Sa-i ia dracu’!!! Doamne iarta-ma!
O discutie despre comunism, despre comunisti, sau despre nostalgicii comunisti, este inutila si lipsita de obiect atat timp cat acesta, comunismul adica, nu-si are in scena politica niciun reprezentant si nicio formatiune politica. Toata lumea vorbeste despre PSD ca fiind un partid de stanga. Sa presupunem ca as dori sa devin membru al acestuia si ma duc la filiala din Bucuresti sa ma inscriu. Acolo, in semn de respect fata de noii membri, ma intampina chiar seful filialei PSD, Vanghelie care este, din care citez: “Voi demonstra societatii romanesti si bucurestenilor exact pregatirea fiecarui primar la un numar de 100 de orase din Europa si exact fiecare cite limbi straini stiu, ce stiu si asa mai departe” sau “E adevarat ca nu am studiile primarului Parisului si poate nici ale domnului primar Caldarescu care ati spus dumneavoastra. (Era vorba de scriitorul Mircea Cartarescu) Pot sa conduc poate chiar mai bun ca amindoi la un loc” si “Sunt un om pamantean si ma intereseaza decat Bucurestiul si atat”
Cum as putea, apoi, sa vin printre voi si sa spun ca sunt de stanga si ca seful meu de filiala de partid, care este, va reprezinta interesele si ca ati face bine sa votati cu PSD?
Cati dintre voi ati fi atat de idioti incat sa ma credeti pe cuvant ca sunt sincer si bine intentionat? Niciunul.
Mai mult, inchipuiti-va ca am si eu familie, prieteni, colegi, rude. Cum as mai fi putut sa-i privesc in ochi, sa le zambesc degajat, si sa le spun “Eu, impreuna cu Vanghelie, vom propasi neamul Romanesc, noi suntem viitorul”
Domnule Atanasiu, textul dumneavoastra ar fi fost cu mult mai valoros daca nu isi fixa drept scop principal sa loveasca intr-un singur personaj, mai mult sau mai putin reprezentativ, si se axa pe linia unei radiografii a democratiei originale romanesti.
Recunosc ca ati surprins, dintr-un unghi interesant, ridicolul cu care democratia s-a mulat pe societatea romaneasca, precum si paradoxurile prin care diverse personaje, stanjenitor de vizibile, ajung sa afirme ca sunt purtatorii de imagine ai miscarii de stanga, ai intereselor noastre, si nu in ultimul rand, cei care, pana la urma, ne decid destinul zilelor ce ne-au mai ramas.
Este tot atat de adevarat ca nu ne sta bine sa ne lamentam la nesfarsit, sau sa imbracam haina fatalismului. O solutie trebuie sa existe. Hai sa o gasim impreuna.
Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2008-07-28 10:41:45
         
 
 

Comunismul a fost o aberație atît de mare încît nu l-am putut considera real. Am reușit să trăiesc undeva pe muchia fragilă dintre el și o irealitate consistentă pe care mi-am creat-o cum am putut, mai mult de unul singur. Așa că n-am avut de ce să mă despart, nu prea m-am intersectat cu el.

Nu poți impune nimănui să se despartă de comunism sau să nu adopte izmeneala zilelor de acum, dar nici mie nu-mi poate impune nimeni să nu-i văd pe cei care n-o fac sau care cedează atît de ușor așa cum sînt: caricaturi grotești și tragi-comice. Și cît îmi păstrez simțul umorului, dă-mi voie să mă bucur că pot vedea și simți așa.

Libertatea, din păcate, nu-i deloc ceva ușor. Ea îți cere în primul rînd să te desparți de tine cel care ești pentru a deveni altul, cel care ai merita să fii. Să nu te prea iubești, să dorești să te schimbi pentru că admiri altceva sau pe altcineva. Te simți liber abia cînd riști să te pierzi pentru că vrei să devii altul. Libertatea este totdeauna pentru ceva, este o responsabilitate pe care ți-o asumi ca să faci ceva cu tine, ca să te edifici. Libertatea înseamnă să te pui la cale urmărind un proiect și atunci drumul în sine e totul: și mers, și țintă, și ajungere.

Cred că ar trebui să te eliberezi de un anume complex de inferioritate care-ți creează o agresivitate inutilă. Mă acuzi de o mulțime de lucruri care sînt doar în mintea și în montajul tău.

Cît privește concursurile, dacă nu plătim ca la loto, ele sînt ierarhizate. Există categorii de “greutate”, vîrste, ligi etc. Aș fi nebun să vreau să alerg în Turul Franței. Și lipsit de obraz să mă întrec cu cei care sînt la vîrsta junioratului.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-07-28 00:22:08
         
 
  Democratia si libertatea nu sunt placinte oferite de cineva (dv, bunaoara). Ci idealuri la care aderi, adica faci pasi inspre, asa cum facem noi aici. Pentru aceasta trebuie educatie, pace, climat concurential. Oricum viata a fost, este si va fi ceva simplu, obisnuit:munca, somn, mancare, facutul si crescutul plozilor, cultivarea unor prietenii, distractie. Rar pasiuni. Iar oamenii in ansamblul lor raman cam aceiasi. Iata ca dupa 20 de ani nu putem uita comunismul. Dv si alti militanti sau oameni superiori l-ati lasat imediat cum s-a produs schimbarea si probabil vi se pare aberant cum de altii raman cramponati inca in trecut. Comunismul este ca o camara sau un pod in care arunci tot ce tinea de el. si incepi sa ai alte si altfel de preocupari. Logic nu mai ai ce cauta acolo. Daca te duci inseamna fie ca ai amintiri de care nu te poti desparti, fie mai ai nevoie de cele aruncate, fie te ascunzi acolo refuzand ceea ce ai primit. Am auzit oameni care doresc cu ardoare sa traiasca MACAR ca atunci. Asadar nu poate veni nimeni sa impuna ca de acum, de ieri sau de maine aceasta este normalitatea. Sa obligi oamenii sa iasa din camara cu comunism, fiindca exercitiul democratiei interzice aceasta. In noua stare de lucruri intri, pasesti liber, si numai dupa ce au pasit/intrat toti se inchide usa.
Dv aduceti frumos in discutie idealul visului. Adica sa progresam, sa fim mai buni, mai curati, mai, mai, mai decat suntem azi. Frumos! Numai ca pentru a fi maine altceva trebuie sa fiu azi ceva. Intelegeti? Iar poporul roman nu este nimic azi, si este utopic sa fie maine ca in vis. De aceea el trebuie ajutat de cei care inteleg si pot (daca privesc mai bine s-ar putea sa vad ca primesc chiar bani din sacul comun pentru atingerea acestui deziderat!) Afirmam ieri ca nici cititul nu poate fi obligatoriu normal. Citesti daca vrei sa stii mai mult. mai multe. totul. Pentru asta trebuie sa ai o pasiune, un ideal, sa vrei SA FII CEVA. Cat de putin.
Si avem, iata, libertatea care ne da voie sa fim. cine? Noi care n-am fost. ce putem fi? De la ceva-ceva - la totul. Dar putem fi si noi, putem deveni si noi, oamenii simpli, ceva, cat de mic? Nu, fiindca de-alde dv ne fac tot timpul prosti si ni se cere sa stam in banca noastra. Adica dv nu vreti sa ne desteptam si noi oleaca. Va este teama ca n-ati mai fi dv destepti. De ce aveti nevoie la infinit de prosti, de luptati atata sa faceti separare?
UIte, eu recunosc ca sunt prost; va face bine la suflet? Va linisteste? Visez sa va calmati, jur!
Dar sa nu confundam desteptaciunea (adica cititul cartilor) cu rezultatul tocirii coatelor care trebuie sa fie dobandirea unor calitati umane isusice.
Atat eu cat si dv este firesc ca in libertate sa ne putem intalni si chiar confrunta. Cu siguranta ma veti umili cand veti scoate enciclopedia din buzunar. Daca s-ar organiza vreun concurs si as avea prosta inspiratie sa particip, ar trebui sa va bucurati fiindca veti iesi cu siguranta victorios. In lipsa vreunui concurs, in numele cui si-n numele a ce faceti dv atata taraboi? Cred ca dv nu iubiti libertatea; dupa 20 de ani inca nu va puteti acomoda cu ea. Si tipati intr-una despre ceva care e clar pentru toata lumea.
Libertatea nu este ceva greu.
Curaj!

Votez textul dv pentru ca aspirati spre ceva.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2008-07-27 23:02:39
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23785
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE