PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Pentru ce poeţii, dacă îi lăsăm să moară de foame Text postat de gheorghe Sarbu In memoria lui Costin Lupu Preambul: draga gheorghe, am probleme mai departe cu pc-ul ; se pare ca am probleme cu cartea grafica sau ventilatorul pentru cartea grafica e defect, trebuie sa il duc la un specialist. intr-adevar, oameni cu coloana vertebrala tare sunt raritati. tu esti unul dintre aceia si sunt fericit sa te fi cunoscut. fii tu cum esti si nu cum vor altii, eu te respect pentru felul tau de a fi. intr-adevar, nu este usor sa aiba de lucru cu tine, ca de altfel cu toti oamenii care au ceva sub calota, dar fondul tau este bun si eu am ochi sa il vad si sa il inteleg. aceeasi senzatie de multumire, ca suntem contemporani. te imbratisez cu drag, ai grija sa nu-ti iesi din pepeni, pentru cine nu merita. Lucian Preambul 2: Dear George, Rapiditatea de care ai dat dovada in a raspunde e-mailului meu, ma face sa cred ca am de-a face cu o persoana a carei integritate, cel putin comportamentala, este in afara oricaror dubii. Ma bucura ca perimetrul Carpatin mai gazduieste si astfel de persoane. O asemenea atitudine a devenit un fel de "Rara Avis", putand a mai fi intalnita - destul de rar - la cei familiari cu termenul de "Deutsche Ordnung" sau la descendentii Spartanului Leonida. Fara a fi de confesiune Budhista, am fost adeptul unui aforism al lui, care spune " ca in viata cauta compania oamenilor mai inteligenti ca tine, sau la fel de inteligenti; daca nu-i gasesti, umbla singur". Fara a ma cataloga ca sunt lipsit de modestie, am umblat cam singur intreaga mea existenta, in aceasta imperfectiune numita globul pamantesc. Faptul ca te-am cunoscut imi creeaza o notiune noua: notiunea de" impreuna". Iti multumesc pentru ea. Subscriu , in totalitate, la propunerea ta; deci,eu sunt Dwight iar tu esti George. Oricum, intre persoanele care se regasesc in parametri asemanatori, formulele de politete creeaza bariere sau baraje artificiale. Suntem nascuti in acelasi an –1940 - eu la August 15. Din nefericire,ma gasesc in urma unei operatii pe cord deschis - triple by-pass- si, sper pentru moment, nu ma aflu in plenitudinea capacitatilor avute anterior. Sper sa nu devina un impediment major in comunicarea dintre noi..Exprimandu-mi inca odata placerea de a te fi cunoscut, iti doresc un week-end placut. Dwight Asistăm în ultima etapă de ajungere cât mai repede la bunăstare, inclusiv la poziţie socială cu aldine, eminamente la un asediu în masă a maselor de ingineri, de avocati, de economisti, ş.a.m.d., al câmpului Artei. Vin cohortă după cohortă, hămesiţi în de a se face cunoscuţi ( … ) şi cum pot deveni cunoscuţi uşor, şi fără prea mari eforturi, dacă nu ca poeţi, ca prozatori, ca eseişti, şi ci fiindcă, dacă le-ar place munca, ar profesa meseria pentru care au obţinut licenţe. Evident, după ce ajung directori de reviste literare, preşedinţi de cluburi de presă, preşedinţi de institute de cultură, preşedinţi de uniuni ale scriitorilor, academicieni, şi, ai bunul simţ, ca poet născut şi nu făcut, sa le spui că nu procedează ortodox, iţi sar imediat la beregată cu fraza: eu am muncit ca să ajung aici;1) cine le-a cerut să se reprofileze? … Societatea în nici un caz, şi 2) Arta este naştere, şi astfel travaliu, ceea ce nu este totuna cu muncă; “ Ad augusta per augusta “ - a se vedea Dicţionar de Cuvinte, Expresii, Citate Celebre, I.Berg, Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1968; dar, de unde să ştie, vai, vai, vai, că centrul de greutate, aici cade pe Har şi nu pe mistrie. Imi permit, pentru prima dată în viaţă, să fiu insinuant, si în context să le spun acestor Efendi, un adevăr elementar: trei lucruri nu mint pe lumea aceasta: a) Capodopera, b) Teorema, c) Circulaţia Sângelui, sperând astfel să le scot de sub calotă percepţia cu care işi amuşinează imixţiunea, cum că, vezi Doamne, Capodopera este prezumtivă. Nu, mult stimaţilor, Capodopera este unitate de măsură, şi astfel, lucru în este pe cât de legitim, tot pe atât de statuant, dar, numai pentru cei care nu încearcă să păcălească Inefabilul; Muzele or fi ele Femei, dar sunt Femei cu Respect Faţă de Fusul Karmic. Vroiam sa conduc spre altă exprimare disertaţia de faţă, când am primit un mail de la dl Cornel Armeanu, Spirit care mă onorează prin Realitatea că imi este Prieten; iată-l: Dragă Gheorghe, Aşa cum cele cinci degete de la o mână nu se aseamănă şi nu sunt egale între ele, tot la fel se poate vorbi şi despre oameni. Unora le-a fost dat să se nască înţelepţi, altora le-a fost dat să se nască orbi sau surzi, altora să sufere pe tot parcursul vieţii lor, iar altora le-a fost dat să-i asuprească pe semenii lor. Revenind la relaţiile ce ne-au legat în ultimele luni, la colaborarea dintre noi, eu în calitate de gazdă, iar tu în calitate de "oaspete", sper că am răspuns onorabil aşteptărilor tale, prin tot ceea ce-am făcut până acum. Este adevărat că între noi sunt multe, foarte multe lucruri comune, cum ar fi: să spui lucrurilor pe nume, să prezinţi adevărul despre lume şi viaţă aşa cum este el, să ai curajul de a lupta cu nedreptăţile..., să scrii poezii şi nu numai poezii..., să pictezi... etc. Însă mai sunt şi alte aspecte ce ţin de sensibilitatea fiecăruia. Prin prisma prieteniei ce s-a legat între noi, sperând că n-ai să-mi iei în nume de rău observaţiile ce-aş vrea să le aduc pe parcurs, trebuie să recunosc că nu întotdeauna ceea ce-mi trimiţi e ceea ce aştept de la tine. Spun asta, pentru că îţi cunosc puterea de munca, profesionalismul, priceperea si perceperea cu care esti dotat si astept lucrari pe masura calitatilor aratate mai sus, a asteptarilor. Da, am primit Aegri somnia precum şi informaţia ce se referea la publicarea unor lucrări de-ale tale la preţul de 2.50 dolari/rând. Referitor la poemul sus amintit, părerea mea este că ar trebui sa mai lucrezi pe el. În faza în care se află, s-ar putea creea un impact neasteptat intre poem si cititor. Ideea, desi nu este noua, este binevenita, însă munca va fi titanică, dacă doreşti cu adevărat să scoţi la lumină acel bulgăre de aur dintr-o mina inimaginabil de adanca. Aceasta mina am putea-o plasa in Subconstientul din noi, ce tainuieste in subteranele sale o nebunie fara margini, iar numai o minte foarte abila o va putea-o explora. Aegri somnia este o tema grea si foarte veche. Primele informatii despre aceasta sunt semnalate in Ars poetica lui Horatiu. Se spune ca Horatiu era foarte nedumerit si destul de socat cand un pictor reprezenta o compozitie de genul: cal cu cap de om sau o femeie frumoasa pana la mijloc, iar de la mijloc in jos terminandu-se cu o coada de peste. “Vanae species” zicea poetul in Ars Poetica, adica specii vide ce se nasc “ut aegri somnia”, cu alte cuvinte, precum “visele unui om bolnav”. În momentul când ne propunem să abordăm o astfel de temă universală, ca aceasta de pildă, trebuie să punem la bătaie toate uneltele de care dispunem, de o aprofundare totală a temei, altfel riscăm să ne prăbuşim în desuet. Ideea nu numai că este genială, însă este extrem de pretenţioasă şi trebuie energizată. Fără vitalitate, va rămâne doar o frumoasă intenţie, însă fără viaţă. Şi... atenţie la personaje... (mă refer la Aegri somnia, desigur...), apariţia celui de-al doilea Luceafăr vine să contrazică adevărul biblic, iar noi nu avem dreptul să ne aşezăm pieziş în faţa Cuvântului. Este foarte clar că există un singur Luceafăr, sau Lucifer, ca să mă exprim în spiritul sfintei scripturi. Dupa cum reiese din prezenta varianta a lucrarii tale, aceasta a fost plasata pe fundalul unui teatru antic, sau macar ceva in genul lui Shakespeare. Daca ideea ”Aegri somnia” ar fi tratat probleme contemporane, ar fi fost poate mai simplu. Este admirabil faptul ca te-ai inhamat la o misiune atat de grea. Insa, lucrarea trebuie desfasurata pe zeci de pagini, chiar pana la forma finala de-a se prezenta sub forma unei carti cu un singur poem. Optiunile precum si toate celelalte cai de inspiratie sunt nelimitate. Alegi ceea ce ti se pare mai confortabil si mai eficient ca, in final ”Aegri somnia” sa devina o capodopera si, poate, chintesenta artei tale poetice. În privinţa ultimului material (eseu), "Camera de zi", materialul în sine este uşor citibil, are un mesaj clar şi la obiect şi este realizat în maniera ce te caracterizează. Ţin să fac o remarcă: m-a impresionat felul cum ai analizat toate tragediile acestui an 2005. Urmând zarul, după cum cade zarul, şi de aici în faţă, vom ucide flora … Urmând zarul, după cum cade zarul, şi de aici în faţă, vom ucide fauna … Urmând zarul, după cum cade zarul, şi de aici în faţă, vom ucide oxigenul … Doar aceste trei rânduri sunt suficiente pentru a le putea numi poezie. Felicitări! Peste o zi, poate două, când voi face un nou update la Diligenta, am să-l public la rubrica Special. Reîntorcându-mă la poezie, deşi aol.ro sau scrie.com au publicat Aegri Somnia, eu nu i-am dat, deocamdată, " bun de tipar ", nu din rea credinţă, ci din motivele arătate mai sus. Astept s-o mai ”dospesti” un pic. Gheorghe Sarbu, pe lângă ceea ce este, ştiu că este în primul rând poet. Şi nu un oarecare învăţacel în mânuirea condeiului. Un poet în cel mai adevărat sens al cuvântului. Însă până la genialitate, mai e cale lungă. Iar aceasta, nu noi o decidem, ci posteritatea, cei ce ne vor judeca mâine. Ţi-am citit aproape toate poemele ce le-ai publicat pe diverse site-uri: Pastel cu lună, Uşă/păpuşă/ivor de uşă, Catrene, Doamne Dumnezeul nostru, Poetul către soarta sa, Sărutu-ţi poalele, Epitaf, Precedent, Verbul, Bluf, Deianira, Salba de cuneiforme, Cerului da, Un finit ce-n infinit se stinge, Cântec, Alb pe drum, Leit-motiv, Statuia, Roua de flori... etc. Sigur, de ce să nu fiu sincer, nu toate m-au satisfăcut întrutotul, însă, în majoritatea lor, mi-au plăcut. Este-adevărat că sunt adeptul versului clasic şi mi-ar fi plăcut să citesc poezii " cu rimă ", dar sunt receptiv, în aceeaşi măsură, şi la poezia în vers liber. Eu însumi, pe la începuturi, vreo 47 de ani în urmă, când am comis primele poezioare, am optat pentru versul modern. Deh, aşa era moda... Mult mai târziu, pe la vreo 17-18 ani, m-am dedicat formei clasice. Însă şi azi mai scriu din când în când câte o poezioară în vers liber. Poeziile tale, în majoritatea lor, sunt bine conduse din punct de vedere stylistic, al meşteşugului, al limbajului folosit, însă baiul e altul ... E drept, nu toate, insa unele dintre ele tind spre un oarecare ermetism ambiguu, iar la un moment dat cititorul devine confuz. Părerea mea este că se pot realiza poezii filosofice apelând la cele mai simple expresii poetice. La urma urmei, poezia nu se adresează doar unei mase limitate de erudiţi, ci cititorilor din toate categoriile. Tocmai aici mi se pare c-a stat secretul marilor poeţi, mulţi dintre aceştia supravieţuind peste ani, secole în şir. Nu-i nevoie să dau exemple fiindcă îi cunoaştem, indiferent că aceştia sunt poeti români sau de-aiurea. O altă problemă ce am observat-o în poezia ta ar fi acea " dependenţă " de Nichita Stănescu. Sper să fii de acord cu această observaţie. Gândeşte-te că mai târziu posteritatea s-ar putea să te " judece " pentru asta. Una este să creezi la umbra maestrului, chiar să-l imiţi într-un anume fel, însă cu mare precauţie, şi alta este să te foloseşti frontal de armele sale. Vreau să spun că am descoperit cu o oarecare " îngrijorare " un pic de Stănescu ( si chiar Sorescu ) în poeziile tale. Încearca să fii TU prin ceea ce creezi, să-ţi construieşti propriul univers liric. Iată câteva "mostre" ce, cred eu, nu te reprezintă: urcul urcuieşte urcă pe diagonală urcuieşte urcă (Muntele) ....................................... Eu ţi-oi spune despre nunc Tu mi-oi spune despre pneu Până noaptea ne va prinde În alt tu şi în alt eu Numai astfel pot să-l sunt Focul ce mă dă în prund ....................................... Veşnicul să fim din este .................................... - Totuşi mă încearcă gând Că ne suntem doar un rând (Aegri somnia) ........................................ Totusi, dincolo de aceste observaţii, am reţinut multe poeme reuşite, unele dintre ele chiar excelente, ce le-aş putea publica în Diligenţa, într-unul din numerele viitoare. Dintre acestea, aş cita câteva: Doamne Dumnezeul nostru, Poetul către soarta sa, Epitaf, Precedent, Poesis, Intermezzo, Noaptea ca un buchet de roze, Un finit ce-n infinit se stinge… etc. Diligenţa, la categoria Cultură are acolo un link Poezie ce face trimiterea spre acea pagină. Luna asta am publicat câteva dintre cele mai frumoase poezii semnate de Tudor Arghezi. Luna viitoare, poate am să public un grupaj din poeziile consemnate mai sus. Iar acum, în încheiere, daca nu m-ai trecut încă pe "lista neagră" a duşmanilor tăi, îţi propun spre lecturare câteva poezii de-ale mele. http://www.diligenta.com/cornelarmeanu/page4.html Cu cele mai bune gânduri şi sinceră prietenie, Cornel Cu scuze pentru cititori, dar meditez că, în ipostaza de Modele trebuie să ne înfăţişăm ansamblului care este Ziua de Mâine, aşa cum suntem: cu defectele noastre, cu calităţile noastre, cu ezitările noastre, dar, şi cu cerbicia noastră. Multe mulţumiri … Pentru ca Ideea ce mi-am propus s-o dezbat să capete contur, respectiv, substanţă primară, conformă cu Indicele Evolutic, consider apt din punct de vedere logic: a) să expun şi răspunsul meu, şi b) să afirm: dacă Poetul - şi prin Poet înţeleg toate cele Şapte Arte, nu este repus în drepturile consfinţite în/ şi prin Istoria Literaturii Universale, edificiul social riscă să se surpe: conservă excesiv de mult balast. draga Cornel, a spune ceea ce gindesti, fara trimitere ascunsa, nu este defect ci calitate, si astfel, draga Cornel, te-ai inscris, nu pe " "lista neagra" a dusmanilor mei, ci pe " lista alba " a prietenilor mei - daca-mi dai voie sa-ti folosesc sintagma. sigur, draga Cornel, suntem diferiti ... anuntul ca public pe 2.50 dolari/ rindul nu vizeaza revistele electronice, dar, mai spune ca ar fi cazul sa fiu asistat financiar in ceea ce priveste cercetarea ( ... ) deoarece, ma apropii de clipa cind voi face cu mina vietii, si cam de pe acum, n-o sa mai pot sa-mi investesc banii in cercetare, deoarece, trebuie sa-mi fac cavou, trebuie s-o asigur pe Corina sa aiba din ce trai dupa plecarea mea; cu cei 196 RON cit are pensie, miine, poimiine, nu-i va ajunge nici sa plateasca apa potabila. cu privire la Aegri somnia, am decit un singur comentariu: prin Capodopera, inteleg lucrarea care, datorita faptului ca este prin definitie comuna, capata atribut de unitate de masura ( ... ) evident ca, totul, la un moment dat, trebuie revazut; nici moartea nu este frumoasa, dar, este permanenta; dupa cum vezi, sunt de acord cu tine; mai trebuie, cred, sa adaug ca, nu atit Ideea face Capodopera, cit punerea Ideii in pagina; asa ca, autorul unei astfel de lucrari trebuie sa stie sa strecoare in lucrarea respectiva o greseala, nu neaparat de genul " Cobori in jos ... " dar, greseala care sa sara in ochi de la sute de mii de poste. cit priveste Un rug pentru Sârbu, fiindca la acest material te referi cind zici " sa-i lasam pe altii sa ne recunoasca valoarea ", trebuie sa iti spun ca, nici eu nu sunt de acord cu mine, cel care ma itesc dintre acele rinduri - eu sunt onest, dar, faptul ca am fost filmat cu camera ascunsa, dar, mai ales ca, pe post nu s-a dat inregistrarea ce mi s-a facut, ci o mixtură, m-a facut sa gindesc ca, omul de stiinta, ca artistul, nu se bucura de apreciere; iti sugerez sa te duci in piata si sa spui ca esti Poet: vei obtine un hohot imens de ris, si stii de ce? pentru ca artistii facuti si nu nascuti au dat jos de pe soclu Elita, adica au darimat Turnul de Fildes. accept orice alt punct de vedere care tine cont insa de faptul ca, Poetul este Revolutionar, ca Poetul este Reformator, dar, mai ales ca Poetul este Dascal. iti multumesc, nu numai pentru parerea pe care o ai fata de Camera de zi; desigur, draga Cornel, eu iti trimit lucrari, tu le publici numai pe acelea care, din punctul tau de vedere fac fata stachetei valorice la care te-ai decis sa faci cunoscuta revista Diligenta; te rog doar sa-mi trimiti un rind, doua, in privinta, ca sa stiu cum stau lucrurile. te apreciez pentru pozitia ta si te felicit. in problema ca am tendinta de a-i parafraza, poetic luind termenul, pe Nichita Stanescu, pe Marin Sorescu, te asigur ca, nici o clipa nu mi-a trecut pe sub calota un astfel de gind – scriem poezie cam din aceeaşi perioadă; iti multumesc ca m-ai avertizat, am sa tin cont pe mai departe de toate punctele de vedere pe care, cu atita disponibilitate mi le-ai adus la cunostinta. faptul ca publici Camera de zi la rubrica Special, faptul ca intentionezi sa publici un grupaj de poeme semnate de mine, ma onoreaza, lucru in este pentru care iti multumesc. de asemenea, m-ai onora daca mi-ai trimite cartile tale de poezie sau/ si de alta stirpe cu dedicatie. dupa ce voi lectura cartea/ cartile ce-mi vei trimite, o sa incerc sa ma exprim fata de ea/ ele, desi, dupa cite ma cunosc nu prea am stofa de critic. subliniez inca o data, draga Cornel, ca cele ce mi-ai transmis prin mail-ul care face obiectul prezentei scrisori, imi fac foarte bine, te onoreaza si ma onoreaza ... cind oamenii vor invata exercitiul caruia noi ne dedam < a spune ceea ce gindesti fara trimitere ascunsa > vor intelege ca, Basmul Basmelor, Viata, nu este o ecuatie cu mai multe necunoscute, ci un Raport de Functie. te rog sa-mi scrii ori de cite ori timpul iti permite. te imbratisez, gheorghe Nu ridic pretenţia că am elucidat subiectul; rămân însă convins că, am schiţat primii paşi în a restatua poziţia în societate, pe care, Ecce Homo, trebuie s-o ocupe Poetul, coeficient pentru care îţi mulţumesc, dragă Elena Netea, coeficient pentru care îţi mulţumesc, dragă Cornel Armeanu, coeficient pentru care îţi mulţumesc, dragă Valeriu-Lucian Hetco, coeficient pentru care îţi mulţumesc, dragă Cristi Scutaru, coeficient pentru care îţi multumesc, dragă Vasile Proca, coeficient pentru care îţi mulţumesc, dragă Dwight B.L.Patton, coeficient pentru care mulţumesc tuturor celor care îmi scriu, şi evident, nu tocmai în ordinea aceasta. Remarc potenţialul că, fiecare dintre cei pe care mi-am permis să-i citez, mă depăşesc ca sumă a calităţilor. Primul meu gînd, ca şi ultimul meu gând, se îndreaptă către Voi Toţi, cei care creaţi posibilitatea ca, Poetul să-şi expună scriitura - cu convingerea că, şi Poetul, dacă nu de mâine, de poimâine, măcar de răspoimâine, să poată vinde Poemul şi la bucată, nu numai cu Cartea, şi fără să plătească editarea; pe fond, este vorba de produs de larg consum, elaborat şi finisat de Spirit Întru Spirit; vorbesc de Trinitatea Pământeană, marfă neperisabilă prin excelenţă, şi mereu crescătoare. Domnilor ( … ) vă rog să reţineţi că, şi Poetul, ca şi Dumneavoastră, are o bucătărie, şi în ea o oală şi o cratiţă ( … ) nevastă, copii; săvârşesc compendiul prezent în felul acesta, deoarece, consider oportun să se reţină că, în faţa Funcţiilor Vitale ale Mersului Înainte cu Fruntea Sus ale Edificiului Social, calificat este doar Poetul născut Poet, şi astfel, adecvat să intervină atunci când, dintr-un motiv sau altul, Funcţiile Vitale ale Mersului Înainte cu Fruntea Sus ale Edificiului Social se betejesc. Patere quam ipse fecisti legem - “ Suportă legea pe care tu însuţi ai făcut-o “, Pittakos din Mitilene, unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   desigur, draga Ioan, sunt multe de argumentat pe tema ... gasesc oportun sa le eliminam, cite putem elimina prin comentariu; email: [email protected] ... sunt onorat,   Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2008-07-19 15:45:56 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Gheorghe, Mă vei ierta că nu sunt de acord cu ideea ta, că Poetul - cum caligrafiezi tu - chiar dacă legitimat, cumva, ca fiind autentic, trebuie să fie un soi de privilegiat în cetate. El nu este altceva decît un om obişnuit, care posedă, eventual, un mic dar, anume acela acela de a-şi înşira credinţele pe hîrtie. Nu este divin. Nu este excepţional. Nu este un exemplu de urmat. Este un fapt comun, doar, exagerat, prin amicalitate solidară şi orgoliu supradimensionat de către ceilalţi... poeţi, mai mult sau mai puţin autentificaţi şi recunoscuţi, ca atare. Sunt o mulţime de alţi aceşti poeţi, care gîndesc şi fac, altcum decît prin vorbe dibaci aranjate. Cu ei ce facem?   Postat de catre ioan peia la data de 2008-07-19 15:35:57	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE