|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Lia Tudoran |
|
|
o cohortã de istorii concureazã la scrierea acestui poem
eu blând sfârtecata, mama lor, le pun cãpãstrul în gurã
le domesticesc le dau pâine ºi apã ºi aºtept sã adoarmã
e important sã scrii atunci când istoriile tale dorm
sã scrii din muþenia lor,
ca ºi cum ai alerga printr-un castel gol,
auzind numai sunetul pantofilor tãi pe lespezi:
dincolo de una dintre ferestre începe mereu o pãdure
e important sã te arunci în vidul dintre tine ºi tine
în cãdere sã sfidezi secunda, scriind versul
cu creierii risipiþi prin pãduri,
cu inima dedusã din scorburi
cu sângele coagulat pe frunze:
aºa sã scrii.
*
mie nu mi se mai poate întâmpla nimic rãu
rãspund ecourilor din afarã cu însãºi foamea mea
prizonier aplecat peste blid
*
ambiþia degetelor mele e de a scrie o poezie
fãrã cuvinte o poezie cu ochi
din care sã se prelingã topite amestecate vii
culorile unei icoane
sã se adune în ligheanul în care Dumnezeu îºi spalã picioarele
ºi sã se facã om
azimut pentru simþuri:
prin vena secþionatã cu bisturiul unei priviri
colcãie viermi rânjiþi fãrã miros
mucusul lor îmi mângâie rana
am tãiat dintr-o miºcare gâtul acestui copil iubirea mea
înainte de a deveni burtã
în burta altui cuvânt
de ani de zile mã tot nasc
o moaºã lunã mã trage de picioare
transpirã scuipã înjurã plânge implorã
eu stau cu capul în mama cu tãlpile-n lume
mã opintesc spre înãuntru þinându-mã
de coasta ei ca de-o balustradã
mâinile mele sunt încã în mama
cotrobãi hoþeºte precipitat printre organele ei
îmi caut strãbunul
nu n-are rost sã mã mai apãr
nu mai vreau
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Narcisa,
Nu þin la cuvinte, fie ele chiar ale mele, dar aceastã încercare de poem îmi este dragã. Poate pentru cã am lucrat mai mult decât de obicei la el ºi pentru cã am încercat sã condensez mai multe idei pe care mã bucur cã le-ai intuit ºi înþeles. Îþi mulþumesc ºi pentru sugestii. Vor conta.
Costin,
Culmea e cã nu voiam sã afli cine sunt, fãrã motiv. :) De parcã, uneori, aº avea nevoie sã mã reinventez. Mã plictisesc repede, chiar ºi de mine. Acum, fan nu ai cum sã rãmâi, pentru cã sunt eu fana ta, înainte sã ºtii. :) În rest, Fãnel mai ºtie în ce captivitãþi ne scãldãm (apropos de poem ºi de istoriile lui).
prietenesc,
|
|
|
|
Postat
de catre
Lia Tudoran la data de
2005-12-21 08:21:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da, am aflat cine eºti.:) tu, istoria care a câºtigat "scrierea acestui poem".
rãmân fan. |
|
|
|
Postat
de catre
ridic nalbarul la data de
2005-12-19 12:58:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Revin, Alina. Trebuia neapãrat sã îþi spun cât de mult mi-a plãcut titlul( o istorie în sine). |
|
|
|
Postat
de catre
Marta Cremeny la data de
2005-12-16 16:54:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O poezie cu imagisticã, cu atmosferã, cu un melanj al simþurilor izbitor. O poezie care mi-a plãcut mult. Aº înlocui ,, cu creierii ", nu pentru cã ar fi o imagine hard, ci pentru cã nu îmi pare a se potrivi nici în haina strofei respective, nici ca sonorizare:). Aº renunþa ºi la ,,precipitat"...E o pãrere, desigur, scuze... Important e sã eludezi timpul...important e sã (te) simþi...ºi sã scrii, de ce nu? E important sã fii. Sã vorbeºti când restul întreg tace sau moare în/pentru tine. Un refuz, o spaimã, un monolog...o inchiziþie existenþialã cãreia i se opune eventual abandonul ºi nu convingerea unei renaºteri. |
|
|
|
Postat
de catre
Marta Cremeny la data de
2005-12-16 15:09:47 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|