|
|
|
|
|
|
|
|
|
Plaja |
|
|
Text
postat de
Daniel Bratu |
|
|
Din emisfera verde
veneau pe apă chipuri,
crestau în pietre aur
topit, cotropitor.
Pe cât de frumos s-au spălat
ochii tăi de nisipuri
prea devreme
ce m-a scurs geana lor.
Orbisem.
În incizii creșteau munții de sare.
Retrase dinspre valuri, tablouri părăsite
în picături de ploaie pe lacuri de orbite,
mă închideau în ceața exploziei solare.
Trecuse.
Ape limpezi săpau în fiecare.
Canonice clepsidre, sorbind ambuteiaje,
hrăneau cu sfârcul umed pânzate caroiaje,
lăsând pe-ntinsul zării dorita nemișcare.
Uitaseși.
Eram valuri, corăbii oarecare.
Grei pescăruși de-albastru amestecau în maluri,
cu țipătul ars verii însemne de Graaluri
ce ne-nsoțeau plecarea pe dunele din mare.
Visam.
Trecute vremuri, arhetipuri.
Prea dușii noștri ani, pierdute chipuri,
umbre piereau, de verde-amăgitor.
Pe cât de frumos mi-au cântat pașii tăi prin nisipuri
pe atât de târziu am știut sensul lor.
-2004-
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
daca trairile/melancolia/romantismul baroc se transmit (si daca un critic asa de pretentios ca tine da stea inseamna ca se), e de-ajuns - ruperile de ritm chiar mi s-au parut necesare aici - versurile-s valuri care ating tarmul, punctele-pescăruși peste
plaja cu sânii goi hranind parcă Pământul, prin cearceaf,
eu departe, pe o poteca de nisip, la Hanul Piratilor, unde-i plaja cu ierburi și unde urmele talpilor ei duc inspre mare, tarziu - poate intelepciune, dar una a regresului, regretului
mulțam Liviu
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2008-07-02 13:44:35 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ai niște aritmii:
În incizii creșteau _ munții de sare (două silabe accentuate, consecutive)
la fel
cu țipătul ars _ verii
umbre piereau, de verde-amăgitor - prima silabă e accentuată (mai exact, chiar prea accentuată :) ) - aș fi scris altfel, doar de dragul melodicității:
Prea dușii noștri ani, pierdute chipuri,
pierite umbre, verde-amăgitor
*. Pentru densitatea și melancolia trăirilor induse. Și pentru înțelepciunea, chiar tîrzie:
Pe cât de frumos mi-au cântat pașii tăi prin nisipuri
pe atât de târziu am știut sensul lor.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-07-01 15:58:36 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|