FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
IN MEMORIAM: NICOLAE ALEXANDRU ISAIA
Text postat de Emanuel Cristescu
Nicolae Alexandru Isaia

A postat sporadic și discret pe site-ul nostru. Acum nu mai este. Vineri l-am văzut ultima oară. Astăzi am venit de la proaspătul său mormânt din cimitirul Herăstrău. Aflat în cartierul copilăriei și adolescenței sale. S-a stins. Cu discreție. Parcă jenat să nu supere pe cineva. S-a sculat dimineața, a plimbat câinele, a revenit, s-a așezat pe pat și a murit. „Parcă vedeam cum cineva se îneacă, voiam să-l salvez, dar îmi aluneca din mâini” – mărturisea stupefiată soția sa. Salvarea a venit în douăzeci de minute. Era deja mort. Nedreaptă dar „frumoas㔠moarte, dacă se poate spune așa despre moarte!!!. Nu s-a chinuit, nu a chinuit pe nimeni. A dispărut aproape legendar.

Somnul devenit veghe și veghea devenită pradă morții în visul care doare au luat forma definitivă.
Iată ce scria fostul nostru prieten și coleg în 2003:

„Mi- e somnul un zbor în abisul de mare,
Prin alge si sepii, pãduri de corali,
Mi- e veghea o pradã, festin de șacali,
Mi- e somnul o veghe, iar visul mã doare.”

La moartea Părintelui Galeriu, în august 2003, împresionat de curcubeul circular apărut pe cerul senin în acea zi toridă- am văzut și eu acel curcubeu- în evocarea pe care a făcut-o pe site, spunea : „Ne rămâne imaginea Sfinției Sale, […] și am convingerea că îl vom mai vedea și auzi. Că n- a plecat de tot. Drum bun, spre curcubeu, Părinte Galeriu” ! Spun și eu acum „Drum bun spre curcubeu, prietene Nicolae Alexandru Isaia”

Odihnește-te în pace Nicolae Alexandru Isaia.

PS. Acum apare și mai hidos gestul iresponsabil al lui Cârlea. Intrați în pagina lui Nicolae Alexandru Isaia și vedeți cum i-au fost schilodite textele iar altele au dispărut definitiv. Poate vom reuși să recuperăm acele texte în forma lor inițială.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  .....

Spirale orgi de catifea
in zigurate de carton
reverberante dau ocol,
vibreazã aer în bemol,
stârnind ecouri de tifon
absorb dar nu pot sã redea.

Extaz de aer inodor
insuflã dulce happy end:
între frumos si adevãr
e un regat de no man's land.
.....

(Nicolae Alexandru Isaia)


thanx saab... meritoriu efortul tau!!!

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-07-01 03:14:24
         
 
  " O pala de vant mi- a luat o rana de gand ..."

"Mulaje-n ceatã, oameni de vapori,
Fugim de-atâta viatã uneori,
Cu pasi pierduti, pe urme-atât de sterse,
Pe vânt de fum, pe cãi atât de merse ..."

... si merse!
Dumnezeu sa-i lumineze pasii "Pe peronul gãrii linistite "

Odihnească-se în pace...
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-06-30 21:54:08
         
 
  Pentru cei ce doresc a citi scriitura Domnului Isaia:

Părintele Galeriu

L-am condus acum o oră pe ultimul drum pe Părintele Galeriu. Un drum deopotrivă foarte scurt și foarte lung. Scurt, pentru că locul de veci al Sfinției Sale este lângă zidul bisericii pe care a slujit-o, ca să o sprijine În continuare, așa cum a spus Părintele Bordașiu, lung pentru că Părintele Galeriu a plecat spre curcubeul perfect circular, cu soarele în mijloc, care s-a arătat către sfârșitul slujbei și a rămas deasupra bisericii până după înmormântare.
Am avut privilegiul să locuiesc în aceeași curte cu Părintele vreo câțiva ani. Deci am fost vecini. Aș putea să mă prevalez de această poziție si să mă refer la Părintele Galeriu, vecinul, civilul. Ei bine, nici vorbă de așa ceva: omul și preotul erau o singură ființă, un singur suflet. Intotdeauna îmbrăcat în straiele preoțești, niciodata altfel, părintele avea o vorba bună, un gând bun pentru fiecare, interesându-se de el si ajutându-l.
Când peste drum de biserică, s-au instalat niște oameni "nu-prea-duși-la-biserică", scandalagii și periculoși, deranjând slujbele cu petreceri deocheate și cu muzică grotescă dată la maximum, ce credeti că făcut Părintele Galeriu ? S-a dus la ei, le-a binecuvântat casa, le-a botezat copiii, i-a invitat la biserică ... Fiarele s-au mai îmblânzit.
In perioada de restaurare a bisericii, l-am admirat pe Părintele Galeriu cum urmărea personal stadiul lucrărilor. Ieșea pe stradă și privea turlele, zidurile bisericii, din diferite unghiuri, mai de aproape, mai de departe, să nu-i scape nici un amănunt. Rezultatul lucrării: magistral.
Fără îndoială, s-ar putea spune multe despre Părintele Galeriu, dar aproape sigur s-au mai spus. Pentru că părintele a fost omniprezent și sunt mulți aceia care au un gând, o amintire legate de sfinția Sa.
Ne rămâne imaginea Sfinției Sale, din fericire înregistrată În emisiuni de televiziune și am convingerea că Îl vom mai vedea și auzi. CĂ n-a plecat de tot.

Drum bun, spre curcubeu, Părinte Galeriu !

Nicolae Isaia/ 13 august 2003

------------

O evocare

Am avut privilegiul să frecventez, vreme de doi ani (1987-1989), un cenaclu literar de mare forță: Cenaclul "Mihai Eminescu", găzduit de casa de cultură cu același nume, de pe strada, evident, "Mihai Eminescu" din București.
Cenaclul fusese fondat-legenda spune-de Ioan Iacob. La data venirii mele era moderat alternativ de Mircea Ștefan și Ion Corbu. Aceștia nu aveau drepturi suplimentare, ci obligații suplimentare. Ei programau, pe baza opțiunilor membrilor, citirea textelor, organizau înregistrarea dezbaterilor Într-un registru de procese verbale, dădeau cuvântul, luau cuvântul, etc.
In timp, către sfârșitul intervalului, cenaclul a mai fost consiliat de către poetul Aurelian Chivu și prozatorul Nicolae Iliescu.
Printre membrii de bază se mai numărau Beatrice Diaconu, Mihai Antonescu (supranumit Dostoievski), Varujan Vosganian (evoluând de la sensibilele versuri închinate bunicului său la proza, de un umor bine controlat, subversiv și parșiv, regăsită în volumul "Statuia comandorului", apărut după revoluție), Paul Ghițiu (o proză bărbătească, solidă, sobră), Adrian Socaciu (la citirea textelor lui am avut imaginea a ceea ce se numește "să mori de râs"), Mihai Gălățanu, Diana Barbu, Daniel Iacob Vorona, Anca Mizumschi și, cu scuze, mulți altii.
Din când în când, veneau și consacrații Florin Iaru și Gheorghe Iova.
Printre invitații speciali la ședințele cenaclului s-au aflat profesorii Melian (care a conferențiat despre concepțiile socio-politice ale lui Mihai Eminescu) și Ștefan Cazimir (despre umor în poezia lui Eminescu), cercetătorul Andrei Nestorescu (despre istoria secretă a Junimii), și alții.
S-au rătăcit prin clădire și au intrat la cenaclu Radu George Serafim și Paul Everac. Au ascultat și au cuvântat.
Ședințele se țineau luni seara, odată la două săptămâni. Cei programați citeau și după aceea urmau dezbaterile. Când am spus, la început, "cenaclu de mare forță", am vrut să definesc de fapt caracterul dezbaterilor. Deși prieteni, membrii cenaclului nu se menajau deloc atunci când luau cuvântul. Critica, atât la modul general, cât și la detaliu pe text, era foarte energică. Nimic nu se ierta, dar caracterul obiectiv se păstra În orice caz.
Discuțiile continuau și după terminarea ședintei de cenaclu, de obicei la un pahar. De cele mai multe ori, acest lucru se petrecea la Beatrice acasă, gazdă foarte generoasă, locuind relativ aproape de locul desfașurării ședintelor de cenaclu. Aici taifasul continua până târziu și oamenii plecau cu sufletul fericit, În grupuri, până casa se golea. Varujan a comparat-o pe fetița lui Beatrice cu Monica Lovinescu mică, asistându-l pe Eugen Lovinescu la cenaclu.
Intr-o seară, Florin Iaru a venit însoțit de un prieten cu chitara, care îi pusese pe muzică vreo două -trei poezii din ciclul "High fidelity"; a sunat foarte-foarte bine.
Au fost și situații nostime, de un umor neelaborat, dar excelent. Intr-un decembrie (1988, cred), la o ședință vin doi batrânei -bărbăți-deci nu ca-n "orașu-n care plouă, de trei ori pe săptămână". Cineva îi abordează, întrebându-i cu ce ocazie se află acolo. Oamenii răspund că au venit să citească versuri în cenaclu. Fac o paranteză: nimeni nu citea în cenaclu neplanificat și, oricum, nimeni nu citea la prima sa intrare pe ușă. In urma unui rateu, Paul propusese chiar ca noii veniți să fie cenzurați de unii mai vechi. Închis paranteza. În acest context cei doi picau cam prost. Dar să vedem ce voiau să citească. Omul nostru, nu mai știu cine era, după ce răsfoiește hârtiile, vine speriat: "Mă, ăștia au venit cu omagii conducătorilor iubiți !!!".
După o ezitare de grup, vine soluția salvatoare: " Du-te tu, Varujane !"
Varujan, om de echipă și fin diplomat, se duce, le ia versurile, se extaziază, le spune de câteva ori că sunt de prima pagină în "Scânteia", după care îi sfătuiește să renunțe la citirea în cenaclu. "Aici e cenaclu-atelier, zice, se critică orice virgulă, Ăștia sunt răi, e păcat de așa niște poezii să vi le calce ăștia în picioare. Duceți-vă repede la "Scânteia", vi le publică. Bătrâneii erau aproape de ușă, cu protectoarele brațe ale lui Varujan pe umeri. La plecare, Varujan, îndatoritor peste poate, adaugă: " Si grăbiți-vă, ianuarie bate la ușă !". In ianuarie era ziua omagiaților.
și mie mi s-a întâmplat una nostimă. Am citit o poezie cam dadaistă, În care un câine lătra în deal la Cluj deoarece "nu mai voia să facă sluj". La acest vers, toată lumea a izbucnit: "Ne-am prins, e Doina Cornea". Evident, am negat, pentru că nici prin cap nu-mi trecuse așa ceva. Dar, acum, mintea românului cea de pe urmă, cred că dacă eram deștept și confirmam, aveam și eu o legitimație de disident.
Cenaclul a murit în ianuarie 1990, subit, nespovedit neîmpărtășit. Mi-am exprimat cu voce tare nedumerirea: "și acum ce o să facem ?".
"Acum fiecare o să scrie, o să publice", mi-a răspuns Beatrice.
Am avut bucuria să văd prin rafturi de librărie, pe unele cărți, pe articole de ziar, numele colegilor mei de cenaclu. Varujan și Paul au intrat în politică. Mihai Gălățanu face literatură și ziarisitică. Ion Corbu face carieră universitară și, iată, ne găzduiește pe noi în acest atelier literar. Adrian Socaciu, deopotrivă scriitor, grafician, caricaturist, expune. Dar ceilalți ?
Pe unde o mai fi registrul de procese verbale ale cenaclului ?
Sper că n-am deschis cutia Pandorei, ci doar cutia poștala: postați, vă rog !

Nicolae Isaia
5.09.2003

---------------

TABLOU MISCAT

Pe peronul gãrii linistite
el o cautã;
personaje transparente
se perindã;
bãnci, ghisee, afise
si
bãtrânul ceas
oprit la ora
ultimei speranțe.

---------------------

Hoții de vise

Mi-am pãzit noaptea
Cu ochii deschisi,
Sã nu-mi fure, hotii de vise,
Clipele.
Dimineata a venit pe furis,
Pâș-pâș
Si, tresãrind, am închis ochii:
Am vãzut
Cum visele mele,
In sacii lor peticiti, luaserã drumul
Gropii de gunoi
A clipelor nopților viselor.

-------------------

Obosite cohorte de Ferentari
Cutreierã-n colbul cosmarelor mele,
Cãlcând sub sandale tocite de piele,
In haine prea strâmte, iluzii prea mari...

---------------------

Mi-e somnul un zbor în abisul de mare,
Prin alge si sepii, pãduri de corali,
Mi-e veghea o pradã, festin de sacali,
Mi-e somnul o veghe, iar visul mã doare.

----------------------

Mulaje-n ceatã, oameni de vapori,
Fugim de-atâta viatã uneori,
Cu pasi pierduti, pe urme-atât de sterse,
Pe vânt de fum, pe cãi atât de merse ...


-------------------------

La masa
succesoralã
a sentimentelor,
«Deinde venientibus,
amor »

***

De la Alfa
la Omega
Un epsilon
de iubire.

-------------------

Septembrie,
dor de vechi prieteni
rãspânditi pe tot mapamondul
inimii mele;
de umbrele pasilor mei
pe frunzele anilor saizeci;
de mine însumi,
rãsfrânt in vechi fotografii
ca-ntr-o oglindã strâmbã.

---------------------

Se fãcea cã Dumnezeu însuși pusese la loc, În mijlocul pieței, statuia lui Brãtianu și, ceva mai jos, Turnul Colței. Tramvaie electrice clopotind cu foc și trãsuri cu cai tropotind deasupra metroului, fãceau o hãrmãlaie pe care nici taraful de pe terasa de la colțul colței, nu reușea sã o acopere.
Dinspre Circul Krateyl, o muzicã de trapez și salturi mortale fãcea sã-ți sarã inima din loc, iar celebra dresurã de cai a domnului Krateyl se mutase În mijlocul pieței, spre deliciul bucureștenilor, sensibili la eleganțã și rigoare, iar Mihai Viteazu era gata sa treacã bulevardul cãlare, sã arate și el ce poate.
Bãtrânul Gheorghe Lazar stãtea cu mâna întinsã, ... "sã mai cerșesc un pic de minte, pentru deștepții de peste drum", așa cum un hâtru interpretase cândva.
Se fãcea cã Teatrul Național își pusese vechiul sombrero de dinainte de schimbarea la fațã și își fãcea ocheade cu studenții care ieșiserã pe acoperișul Universitãții, ca de obicei, direct din sãlile de curs.
Grãdinița batiștei țâșnea de sub Intercontinental cu amintirile pãrinților noștri.
La Școala de Arhitecturã, celebrul bal al bobocilor adunase, ca de obicei, boboci de toate vârstele și specialitãțile.
Bãtea clopotul cel mare de la Mitropolie și rãspundeau cele la Colțea, Sfãntul Gheorghe, Doamnei, Sãrindar.
Se fãcea cã, dincolo de Arhitecturã, un milion de români trãgeau cu frânghii și bârne sã punã Biserica Enei la loc.

La ceasul tuturor întâlnirilor, o mie de vise cu flori în mâini.
Buchiniștii de la zidul universitãții, zeloși și înzestrați ca și cei de pe malurile Senei, dãdeau culoare și pitoresc, iar florãresele pitoresc dialogului.

Curcubee din lacrimi de copii pe la Dalles ...

In rest, popor, târgoveți, soldați, ortaci, sacagii, civili, mãicuțe, oameni de bine ...
Intercontinentalul privea de sus acest furnicar, cu superioarã înțelegere.
Se însera, iar la palatul Șuțu se aprinseserã felinarele și trãsurile cu invitații la petrecere nu mai conteneau sã intre dinspre Universitate și, dupã ce își lãsau distinșii cãlãtori la scara palatului, sã iasã spre Sfântul Gheorghe.
Fãclierii o porniserã sã aprindã felinarele în oraș.
Se fãcea cã era miezul nopții și garda ce sta de veghe în Turnul Colței striga cã în oraș e liniște iar cea de la Foișorul de foc rãspundea cã și acolo e la fel de liniște.

Un suspin cu aripi de înger a trecut ca o idee pe la troițe.

----------------------

Luãm vorbe de la altii
pe datorie-
Pe ale noastre le-am ostoit,
le-am mântuit-
Luãm vorbe cu dobândã
de la cãmãtari,
slovari, snovari,
pozari, bizari-
Timpul macinã-n gol,
Îi mai aruncam cate o frazã,
sã nu-i rugineascã orele ...
Vorbim cu vorbele altora,
Într-un dialog second hand
Cine mai suntem noi ?

------------------------------

M-am sprijinit în cârja unui vis
Sã traversez mocirla unei clipe
Si-am adãstat pe-un tãrm de paradis
Nãscut din rodnicia unei pripe ...

Pluteam usor deasupra unui mit,
Hoinar, prin ataraxul din Eden,
Un nor din flori de mãr la rãsãrit,
In cupe o betie de polen.

Un stol de îngerasi lepidopter
Roia pe-aureola unui sfânt,
Adami si Eve se iubeau pe cer,
Un sarpe împãiat plutea pe vânt.

Pluteam distrat pe patul meu de fum,
Dar am simtit tãrâna cum mã cheamã
Si m-am trezit în colbul de pe drum:
Eram tot eu, dar mai bãtrân c-o seamã.

---------------------

Stãteam în mijlocul drumului
si case scorojite îmi întorceau spatele
iar singurii trecãtori-
doi pusti cu ghiozdane pe spate
si pistrui pe fata-
îmi rãspundeau cu semnul uluirii
la semnul întrebãrii
cã unde-i strada Falkon Rui ?
Marian își lega si dezlega
siret, sireturile
bombãnindu-mã
cã dac-o luam drept Înainte
(de la garã), ehee ...
Cã el în viata lui
nu se mai ia
dupã mine.

Apoi
pustii au sters-o,
Marian si-a încheiat ultimul siretlic
si am ridicat privirile
constatând cã eram pe Falkon Rui,
iar vârful Marii Catedrale
din orasul diamantelor, ca o stea polarã,
ne arãta harta orasului
pe cer, de unde râul Schelde
curgea pe oras.
Si a-nceput ploaia pe Falkon Rui
si ne-am ascuns sub o umbrelã
din Grand' Place
într-o inflorescentã de saboti
din toate judetele Beneluxului,
iar dincolo de vitralii
Rubens
râdea
Grotesc.

--------------------------

Aud mereu perfide rime
de verb cu verb,
ca un ecou misel;
timpane trepanate de scalpel
se bucurã acerb
heteronime.

Spirale orgi de catifea
in zigurate de carton
reverberante dau ocol,
vibreazã aer în bemol,
stârnind ecouri de tifon
absorb dar nu pot sã redea.

Extaz de aer inodor
insuflã dulce happy end:
între frumos si adevãr
e un regat de no man's land.
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-06-30 12:28:01
         
 
  Cu fiecare poet care pleacă, Lumea e mai săracă cu o privire spre interior! Fie-i țărîna ușoară și călătoria spre stelele veșnice, spornică!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-06-30 12:20:22
         
 
  Odihnească-se în pace...  
Postat de catre Ionuț Popa la data de 2008-06-30 12:10:04
         
 
  scuye ! odihna vesnica ! amintindu-mi ca in urma... etc. cu gandul trist, aiurea, am scris.  
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-06-30 11:47:23
         
 
  odihna vesnica ! cand ma gandesc ca in urma cu o luna eram la un pas de cer, ma trec fiorii. l-as fi asteptat cu bratele deschise pe distinsul coleg Isaia. sa fim mai buni, mai concilianti, nu descoperim lumea prin cuvintele scrise, fiecare are locul sau, timpul sau pentru toate.

omagiu !

E.T
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-06-30 11:29:45
         
 
  "PS. Acum apare și mai hidos gestul iresponsabil al lui Cârlea. "
Emanuel Cristescu

Sunt foarte trist, intrucat eram convins ca dumneavoastra ati inteles ce s-a intamplat. Pt cine nu a inteles, mai spun o data, spre ca pt ultima data:
nu am facut decat sa operez modificari in paginile mele, incercand diverse formatari HTML si, dupa un timp, platforma a generat acea eroare regretabila. Aceleasi teste (avand ca scop invatarea limbajului HTML) le-am facut si in paginile mele de pe agonia si a blogurilor personale.
Consideram graitoare comportarea mea de dupa acest accident, constand in postarea a ce aveam mai valoros, articole care au aparut in presa si texte literare, plus implicarea sporadica in "duelurile" catrenistice purtate de specialistii site-ului.

Numai bine si Dumnezeu sa-l odihneasca pe domnul Isaia.
 
Postat de catre © Dan Carlea la data de 2008-06-30 07:59:19
         
 
  Ma alatur si eu celorlalti(desi nu il cunosc)sa transmit familiei sincere condoleante si un gand pios. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Numai cand moare cineva ne aducem aminte ca suntem trecatori prin aceasta lume si ca trebuie sa fim mai buni...
Un gest frumos din partea d-lui Cristescu de a-l pomeni pe site.
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2008-06-30 06:16:00
         
 
  Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !
Nu l-am cunoscut, dar candva ne vom intalni.
Minunat gestul dumneavoastra, domnule Cristescu,
de a-l pomeni pe siteul Europeea.

 
Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2008-06-30 00:34:01
         
 
  Impresionanta plecarea acestui poet si trista, dar poetica, evocarea. Fiecare asemenea despartzire ne prezinta dimensiunea reala a ceea ce credem noi ca ar fi, uneori, important.

Odihneasca-se în pace!

VPL.

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 00:30:39
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Mulțumesc Gina. Gândul meu trist a luat forma unui mare gol.

Sabina, mulțumesc pentru recuperarea textelor.

Suntem atât de fragili și efemeri!
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-06-30 00:20:40
         
 
  textele se pot recupera...
timpul insa, nu ni-l mai intoarce nimeni.

Dumnezeu sa-l odihneasca!
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-06-29 23:44:49
         
 
  reflexiv am vrut sa intru 'autori' inainte de a termina de citit textul... si din memorie mi-am amintit ca 'arhiva europeea' disparuse... in situatia data raman versurile:

„Mi-e somnul un zbor în abisul de mare,
Prin alge si sepii, pãduri de corali,
Mi-e veghea o pradã, festin de șacali,
Mi-e somnul o veghe, iar visul mã doare.”

ca un 'cordon ombilical':

'Sa-i fie odihna usoara!'

gand trist,

goia



 
Postat de catre nula nada la data de 2008-06-29 22:23:17
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE