|
|
|
|
|
|
|
|
|
Oboseală |
|
|
Text
postat de
Ramona Zaharia |
|
|
Îmi cad somnoroase pe umeri
Nedumeriri în formă de stele.
Trăiesc în șoapta lui Azi,
Mâine va trece oricum peste mine
Locomotivă spre alte dureri.
Viața face semne de naufragiu
În rotocoale senzuale de aburi.
Sunt o insulă cu țărmuri abrupte,
Clipiri istovite stăbat gânduri
Marcate cu pericol de avalanșă.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumesc pentru comentariu. Cât despre sensuri, nu pot să mă hotărăsc niciodată. |
|
|
|
Postat
de catre
Ramona Zaharia la data de
2008-06-24 07:50:23 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iată ce am înțeles eu din încercarea ta poetică:
Locomotiva este desuetă,(te poartă prin dureri trecute) cu aburi și circulă pe o egoinsulă prăpăstioasă, marcată de pericolul alunecării la vale a gîndurilor!Ceea ce reiese și din rezultatul demersului... |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-06-23 15:33:58 |
|
|