|
|
|
|
|
|
|
|
|
relatare de la locul unui accident perfect |
|
|
Text
postat de
nastia muresan |
|
|
păreai un cal oarecare la prima vedere și de la distanța aceea
un cal negru e adevărat dar unul oarecare și
nu erai singur ceea ce
iarăși făcea să fii un cal oarecare
într-o clipă n-ai mai fost decât tu
nările tale uscând aerul tu luând în stăpânire pământul
înt-o clipă nu nu mai puteam trăi fără tine
coliziunea
singura revelație de care aveam nevoie
eu și acest univers cu o densitate prea mare
în absența gravitației parcă aș fi ieșit dintr-o pereche de ghete prea mari
și pline de Pământ
lumina mă slefuiește mă rotunjește îmi dă rang
de întâmplare perfectă
laolaltă cu mine în aer mai multe întâmplări perfecte
proliferează pe traiectorii anapoda
undeva sus dar și undeva jos
proiecția unei imagini perfecte
sângele meu roșu la marginea lanului
tu arcuind peste trupul meu într-un gest de supremă libertate
mândru de sângele meu roșu și de cum m-am supus elanului tău
lăsând să-mi cadă din mână cireșile
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|