PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Tradare Text postat de Anca Maria Spiridon Când norii mai coboară din ceruri pe pământ Şi mai ascund din patimi, din cuie şi arginţi, Iar Dumnezeu devine din ce în ce mai sfânt Şi mai împovărat cu mii de rugăminţi, Când lacrima de dor ni-i singura povară Şi ultima privire ne e trimisă-n dar Să rupă plânsul mort ce putred ne-nconjoară Şi să-l închidă veşnic în iad de gând amar, Când suntem încă vii şi ne hrănim cu vise Şi mai coboară încă iubirea dintre sfinţi, Să-ţi aminteşti atunci iertările promise Şi tot de-atunci să uiţi, să nu mai ştii să minţi. Atunci să mă săruţi arzând pe pleoapa stângă Că să-mi învie zborul şi gândul din noroi, Să stai în preajma mea când mintea mi-e nătângă, Să ne sfinţim cu verbe, o clipă amândoi. Iar când prin toate astea voi reuşi să zbor Am să-ţi sărut ca Iuda obrazul şi-am să fug, Am să m-ascund de tine, din gânduri am să-ţi mor Căci lumea care-o caut tu o tot arzi pe rug. Dar n-am să-ţi uit privirea şi am s-o duc în cer S-o-nchin la cele sfinte, s-o rog să mă aline, Să-mi fie ea icoană sau poate temnicer Când vor rodi în minte dorinţe asasine. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE