|
|
|
|
|
|
|
|
|
Îmi picura sange din palmele-mi reci... |
|
|
Text
postat de
Bogdan Ionita |
|
|
Zenitul molatec se culcă roșind
Când ceru-l apasă cu negru murdar,
Aud glasul tău printre vene pășind
Lăsând un parfum de un dulce-amar.
Și-mi picură sânge din palmele-mi reci,
Cocori înfloresc izvorând din neant,
Pe Ponte-del-Vecchio se aud glasuri seci,
Iar Venus se-nclină spre mine galant.
Pășeste încet împletind noi iubiri,
Satinul de ape le poartă tăcute,
Departe de-orgolii, plăceri sau măriri,
În sufletul celor ce vor să asculte.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ex-colegului meu de banca din liceu, distinsul "injiner" Adrian Vasilescu:
Esti duuuuuuus!
Altfel, m-am distrat la culme cititnd randurile tale.
Merci ... semnat: Ariciul :)) |
|
|
|
Postat
de catre
Bogdan Ionita la data de
2005-12-12 16:17:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
1 |
|
|
|
Postat
de catre
Bogdan Ionita la data de
2005-12-12 16:13:14 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru aricii de mare care traiesc in apele linistite sau ingropati
in fundul marii,problema vitala este de a apara placa madreporica.
La cainii de mare situatia este exact pe dos.
Autorul acestor versuri se afla la mijoc, adica nu e nici caine, nici arici.
Autorul se considera pe sine insusi un intrigant, un tradator de profesie care
unelteste impotriva tuturor pentru a-si atinge propriile
interese si pentru a trage foloase.
Autorul este caracterizat in mod indirect si prin limbajul folosit.
Fiind iertat de controlorii RATB din poezia anterioara,
devine slugarnic si in permanenta, dorestesa intre in gratiile
stapanului care-l flateaza si-l linguseste, aprobandu-i toate vorbele,
chiar daca are o alta convingere intima iar linguseala ajunge pana
cand simuleaza o stare slufeteasca asemenea celei a a ariciului de mare.
Sau a cainelui inzestrat cu mare intelepciune.
Toate acestea releva si o viclenie
nativa, prin care scapa de numeroase incurcaturi. Se stie ca in prioadele de toamna
tarzie, cocorii sunt dusmanii de moarte ai ariciului de mare, acestia fiind personificati aici prin Venus.
Dar cand ariciul constata ca nu mai e nici o scapare, lasitatea lui devine nimarginita, ridicola
si comica de lasitate,invocand timpul din orologii.
Ariciul are sangele rece, auzul ascutit si agerimea din akela.
Incercarile lui sunt zadarnice, caci el ramane un vanzator.
Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica,
antiteza romantica domina textul,
pusa mai ales in evidenta prin relatiile dintre strofe.
APITE |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Vasilescu la data de
2005-12-12 14:11:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Camelia, cu riscul de a te "dezamăgi" poezia e ceva mai nouă (oarecum). Strofa a doua o port în minte de vreo 7-8 ani, celelalte (1 și 3) le-am făcut în pragul astei dimineți, când se trezeau cocoșii.
Altfel, mă-nclin spre tine galant și-ți mulțumesc pentru aprecieri. Sper să te surprind și pe viitor.
Bobo
P.S. Îți place cum vorbesc despre dragoste în vremurile noastre reci...probabil că e din cauza ielelor (vezi profilul). :) |
|
|
|
Postat
de catre
Bogdan Ionita la data de
2005-12-12 00:01:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daca o sa imi exprim iarasi uimirea pentru text, mi-e teama ca vei spune din nou ca l-ai scris de mult...nu stiu de ce textele bune sunt scrise asa ...de mult. Sau poate tanjesc dupa acele vremuri in care "fecioare anemice si blande plangeau iubiri aeriene sub floarea albilor caisi" ca sa il citesc pe Tudor Musatescu. Imi place cum vorbesti despre dragoste in poezie, in vremurile noastre atat de reci, de pamantene...sau e scrisa mai de mult?:) |
|
|
|
Postat
de catre
expirat CNT la data de
2005-12-11 22:08:14 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|