PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ÎNTRE TELURIC ŞI CELEST – SEXUL LA TITANI ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ Text postat de Liviu S. Bordas ÎNTRE TELURIC ŞI CELEST – SEXUL LA TITANI ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ Presupun că nu enunţul privitor la sex, din titlul de mai sus, v-a atras în această pagină, ci sintagma poezia contemporană! Cei care vor fi aşteptat altceva decît o analiză literară vor fi dezamăgiţi... De ce sexul la titani, vă veţi întreba, probabil. Legitimă întrebare. Poate că răspunsul va transpare din rîndurile de mai jos. Poate nu... Fascinaţia sexului, act de altfel firesc în evoluţia lumii, ba chiar necesar, absolut necesar pînă la descoperirea fertilizării in vitro, vine din cele mai vechi timpuri. Să ne amintim de Priap, zeul grec al sexului. Locul său în Panteon nu poate fi contestat. Cei care au citit O mie şi una de nopţi trebuie să-şi aducă aminte de scena de amor dintre o pereche de djini, scenă petrecută undeva între cer şi pămînt, unică poate prin amploarea actului, prin dezlănţuirea de forţe şi patimi, de energii care ar fi fost capabile să pustiască totul în jur. O împerechere de proporţii cosmice, comparabilă ca efecte cu ciocnirea a două planete. Intuiesc nedumerirea care vă frămîntă. O găsesc la fel de legitimă ca şi întrebarea de ce sexul la titani? Unde este legătura cu poezia contemporană? Fiind vorba despre sex, nu puteam să încep abrupt. O oarecare doză de preludiu era necesară. Acum, că am consumat etapa, putem purcede la ceea ce ne interesează. Poezia contemporană. Cît de contemporană? Mai contemporană decît v-aţi aştepta. Atît de contemporană încît urma termică a degetelor poetului pe tastatură n-a apucat să dispară. Desigur, nu putem să ne aşteptăm la scene petrecute între titanii din mitologie. Poezia în cauză îşi are personajele în lumea reală, semeni de-ai noştri, diferiţi de noi doar prin însuşirea de a practica sexul la aceleaşi proporţii cosmice pe care le-am întîlnit în literatura vremurilor de mult trecute. După cum nu putem să ne aşteptăm la scene de sex. În vremurile noastre ele se numesc partide. Partide de sex. Şi iarăşi, nu e cazul să vă închipuiţi că vom face o analiză exhaustivă a întregii lirici contemporane. Ne vom opri asupra unei anume poezii, aparţinînd unui anume autor. Domniile voastre puteţi extrapola de voie. Pentru o scenă, poetul contemporan ar fi avut nevoie de un cadru adecvat. Înţesat de elemente cosmice, sau cel puţin care să pară astfel. Pentru o partidă, atmosfera poate fi mult mai prozaică. Ba chiar trebuie să fie mai prozaică. Nicio metaforă nu trebuie să abată atenţia consumatorului de poezie de la chestiunea esenţială: măreţia momentului. Un tren este cadrul ideal. Localizarea, chiar dacă nu are relevanţă, este precisă: gara Lehliu. De ce Lehliu? Cum subliniam, absolut degeaba, din punct de vedere metaforic. Totuşi, nu lipsit de importanţă prozodică. Rimează cu diliu. Şi acum, titanica încleştare. Dacă-l atragi în gară la Lehliu să faci amor cu el într-un vagon cu forţa sa imensă de diliu va deraia tot trenul pe peron Măreţia momentului întunecă pînă şi nopţile, cele o mie, de care aminteam. Proporţiile cosmice ale împerecherii nu mai au nevoie de nicio argumentare. Nici djinii din poveste nu ar fi reuşit o asemenea performanţă, cu toate puterile supranaturale cu care i-a înzestrat imaginaţia fecundă a popoarelor acelor vremi apuse. Ar fi putut, cel mult, să deraieze un vagon. Cu puţină bunăvoinţă, două. Oricum, cu mult sub performanţa diliului. Ridicol, ca amploare a rezultatelor. Nu.mi aduc aminte ce au făcut djinii după. Probabil că s-au retras, osteniţi, la umbra unui norişor rozaliu, în încercarea de a-şi reface forţele. Spre deosebire de ei, personajul nostru, diliul plin de cosmice energii, porneşte într-o romantică croazieră pe calea ferată. Pare ilogic, croazierele nu se fac pe uscat, dar în poezie totul e posibil. Extazul protagoniştilor este atît de profund, încît imprimă trenului repus fără efort pe şine o mişcare de legănare similară cu aceea a pachebotului Quinn Elisabeth pe apele Pacificului într-o zi însorită de vară. Revigorarea eroilor nostri – ai poetului, mai exact - este de strictă actualitate. Cultura mall-ului a pătruns şi în poezie. Tradiţia nu se lasă însă, fiind prezentă, cu insistenţă chiar, în cele mai neaşteptate locuri: prazul oltenesc. De altfel, şi mall-ul este tot unul oltenesc, de adîncă tradiţie autohtonă: moll-ul de sorginte mioritică. Atunci când trenul va porni domol prin balansarea voastră în extaz veţi face o escală la un Moll ca să serviţi duios ghiveci de praz Toleranţa noastră la poezie trebuie să fie inepuizabilă. Altfel, riscăm să rămînem în urma personajului feminin al acţiunii, partea pasivă din punct de vedere sexual, dar atît de activă în antracte. Cultă şi virusată în acelaşi timp (doar persoanele culte pot fi atît de sensibile încît să fie atinse de virusul aviarei, cele inculte fiind dotate de mama natură cu insensibilitate totală), scumpa domnişoară participă activ la regenerarea forţelor herculeanului mascul prin masaj cardiac, electroşocuri şi orice alte metode permise de jurămîntul hipocratic şi practicile woodoo, cu unicul şi măreţul ţel de a-l vedea din nou călare pe situaţie: Iar dacă inima nu-l mai ascultă fii tolerantă scumpă domnisoară cum poate fi mereu o fată cultă chiar dacă are gripă aviară Iar de-l ajuţi ca să se facă bine pe muchii de cuţit a mia oară te va iubi intens cum îţi convine ca un nebun în fiecare gară Osteniţi şi noi, ostenite şi personajele, ostenit şi poetul. Eu mă reculeg postînd textul de faţă. N-am găsit umor în textul comentat. Nici titani. Dumneavoastră vă veţi reculege întrebîndu-vă, probabil, unde este sexul la titani promis la început. Nici urmă de titani. Nici măcar de sex. Poetul se reculege într-o altă pagină, în care se simte jignit şi meditează în acelaşi timp. La racilele lumii. Prima dintre acestea fiind subsemnatul. Mai suferă cineva. Umorul. Ca să nu amintesc de biata poezie... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mătrăguno, dacă toată lumea ar face numai ce se cade, popii ar muri de plictiseală, iar cîrcotaşii de inimă rea :) Încearcă, şi ai să vezi că nu se face gaură-n cer! :))) Pentru o critică literară, mai aştepţi. Trebuie să atingi nivelul împricinatului domn Buricea! Adrian, sunt rău, dar am un suflet laaarg de tot! Mulţam! Ioane, pînă te atrag, e de bine. Mai rău va fi atunci cînd vor începe să te respingă. Mulţumesc tuturor pentru timpul risipit cu citirea nimicurilor de mai sus.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-28 08:26:10               Pe mine m-au atras... titanii!   Postat de catre ioan peia la data de 2008-05-27 21:04:03               Ce rău eşti, Liviule... Stea. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-05-27 19:48:15               Excelenta analiza literara! Pe cand si mie, una? Sau, intai trebuie sa ma titanesc? Sex, la varsta mea...nu se cade! :)   Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2008-05-27 17:24:10               don george savu, ce placere sa va citesc, nu stiu cum naiba sa mai scriu pentru a avea si eu parte de semnatura dvs. si pe pagina mea:) legat de umor, eu ma incadrez in "grupa mare" a celor cu umor si cu simtul umorului nativ:) in ce priveste strofele redate mai jos, din creatia preadistinsilor colegi, recunosc, am zambit, un fel de umor mai negru:) Peru, fieru`, iar strofa cu Tase, care Tase este de belea, laudandu-se cum "sparge" el in stanga si in dreapta, acest umor, daca o fi umor:)) ma duce cu gandul la "doua gaste cracanate rad, citind, si cad pe spate":)) in fine, eu sunt o natura mai greu de sensibilizat, cam in toate ma entuziasmez mai greu, dar, recunosc, imi place sa glumesc, sa gust umorul, mai ales de calitate :)) don george savu, respectele mele, nu sunt in masina, sunt acasa, am racit si stau in pat:) numai bine, sa tot caut umorul:))   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-27 14:29:02               Păi să încerc eu o clasificare. Există oameni: -numai cu umor dar fără simţul umorului, -cu simţul umorului dar fără umor, -cu umor şi cu simţul umorului, -fără umor şi fără simţul umorului .................................. o rog pe Elena să definitiveze lista în timp ce şofează, tastează pe laptop şi vorbeşte la telefon cu un tînăr extrem de educat care crede că scrie poezie. Am vorbit cu agentul principal Virgil Miliţescu, care e de serviciu la intersecţie, s-o ajute.   Postat de catre george savu la data de 2008-05-27 13:57:46               Liviu, umorul este de mai multe feluri, la care te referi tu ? e greu sa vinzi umor. si asta din cauza romanului nostru, care nu cunoaste calea de mijloc. :)ori laie, ori balaie, vrea el:)). nu mai ai simtul umorului, sa inteleg ? departe de mine gandul de a te supara. dar am dreptul sa comentez si eu, nu chiar cu acidul vostru, dar mai cu umor, da:))   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-27 13:36:06               Elena, cînd va fi să te muţi, fă-o mai puţin vocal. Nu trebuie să afle tot tîrgul. Vecinii vor şti oricum. N-am dispoziţia necesară pentru a-ţi explica ce înseamnă umorul, de cîte feluri este şi cu ce se manîncă. Şi, oricum, nu cred că ai înţelege.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-27 13:23:14               frumusete de strofa dintr-un genial megapoem din care imi permit sa citez o strofa demna de toata lauda ta :)))dar numai a ta:) "născut la opt jumate cu un picior în Peru, şi dat cu împrumut, s-aud cum trece fieru' prin porcu' din Sascut," ..................... Peru, fieru, mie-mi vine sa ma ... mut:)) taman la Sascut:)) acolo e o brigada preaartistica, ar canta super acest cuplet, in intregul lui fiind de gasit pe pagina memorabila a mareluimaestruinglumite:) si, ca sa citez un alt mare maestru demn de scena marelui festival "Dialog la distanta", care se completeaza in mod fericit cu autorii de cuplete, imi permit sa exemplific aici: "mamă, ce spaimă o mai apucase de dementul de Tase! Tase e de belea! i-a zis c-o sparge dacă o prinde cu altcineva dar las' că i-a zis ei o verişoară că l-a văzut ea pe Tase-ntr-o seară pe undeva, la un birt, c-o panaramă îmbrăcată-n T-shirt şi cu-o fustoancă micuţă" .......................... caut sponsor ! voi organiza un concurs de cuplete, e prea mare talentul acestor autori pentru a nu fi cumva rasplatit. mai mult, avem sansa de a inmana diplome si premii preadistinsilor RS & KV, ceea ce m-ar emotiona, in felul acesta reusind sa trecem peste animozitati si sa ne imbratisam cu prietenie. Elena Toma p.s par naiva ?:) ............... domnule Mihail Buricea, daca doriti, puteti participa si dvs. Scena artistica apartine tuturor incercarilor:)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-27 12:51:50               Be my guest...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-27 11:28:46               “Poetul se reculege într-o altă pagină, în care se simte jignit şi meditează în acelaşi timp” Domnule Bordas, am urmat directia indicata de dumneavoastra, si, daca nu va deranjeaza prea mult, as veni cu un comentariu sumar cu privire la textul cu pricina. Mentionez ca textul analizat apartine binecunoscutului autor Mihai Buricea si se numeste MA SIMT JIGNIT SI MEDITEZ, text pe care il gasiti la adresa http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=27360 Ma simt jignit si meditez cand un hoinar imi tine calea la orice text ce il postez si din senin m-apuca jalea Ideea de revolta ce apuca autorul cand un hoinar ii tine calea este ingropata in meditatie si jale. Daca o logica simpla ne duce cu gandul ca autorul sugereaza mila fata de preopinent, o mila nascuta in meditatie, din jalea autorului si din urmatoarea strofa aflam si motivele pentru care autorul se simte jignit; cand vorbe scuipa ca turbat infumurat si plin de ura se crede critic consacrat pe-aceasta stramta batatura Aflam cu certitudine ca hoinarul turbat, infumurat si plin de ura se crede si critic de batatura, lucru absolut necesar in economia textului si pentru a defini criticii autorului. Ceea ce se doreste clarificat in strofa de mai sus, se intareste in urmatoarea strofa, unde aflam ca individul cu valente de critic isi are admiratorii sai, un cerc firav de insi, dar ca isi pierde toate aceste calitati atunci cand da cu parul in proscrisi. Ca scriitor o fi ceva pentru un cerc firav de insi dar pentru mine-i mucava cand da cu parul in proscrisi Am aflat ca da cu parul dar n-am aflat cine sunt proscrisii. Daca a fi proscris este o metafora, pentru ca altfel, daca ne gandim la definitia proscrisului, nu gasim niciun sens logic, ei bine, autorul isi foloseste maiestria si inspiratia artistica pentru a completa portretul hoinarului turbat, infumurat, plin de ura si mai cu seama cu spirit critic, in urmatoarea strofa: In mintea lui de apucat se crede rege pe hartie dar nu-i decat un refulat ce umbla indracit in vrie Aflam cu interes ca hoinarul, pe langa toate celelalte calitati enumerate in primele strofe este si apucat, refulat si un indracit in vrie. Daca pana la strofa de mai sus aflam aproape totul despre hoinarul turbat, in strofa de mai jos aflam si faptele abominabile de care acesta se face vinovat: Numai cum spune el e bine sa scrii poeme pe aici si numai lui i se cuvine sa se transforme in arici Aflam, deci, ca hoinarul turbat, critic, infumurat, plin de ura, apucat, refulat si indracit in vrie, face groaznicul de gest de a critica, ba si mai mult, isi permite sa spuna si cum crede el ca este mai bine sa scrii poeme. Tabloul calitatilor hoinarului este imbogatit in urmatoarea strofa cu cea de gregar fara motivatia aferenta si continua cu localizarea astrologica a textului de autor, printre stele. Nu vede cat e de gregar si-arunca cu noroi in mine cand voturi si stelute-apar pe textul meu ce nu-i convine Daca motivatia stelara si a voturilor aferente ne convinge ca autorul are intotdeauna inspiratie iar hoinarul arunca cu noroi nemotivat, in ultima strofa, acesta din urma, adica turbatul critic, infumurat, plin de ura, apucat, refulat, indracit in vrie si gregar, este si misel. Eu scriu poeme pentru cei ce ma citesc si ii incant nu scriu deloc pentru misei ce-arunca vorbele in vant Aflam din strofa de mai sus ca autorul poemului scrie pentru cei care il citesc, cu conditia sa ii si incante, iar pentru restul cititorilor nu scrie deloc pentru ca sunt niste misei ce arunca cu vorbele in vant. Revolta domnului Buricea, dublata de talentul care tasneste in mod evident din fiecare vers al textului m-a incantat. Cu respectul aferent, Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2008-05-27 11:23:39	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE