FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Curs
Text postat de Florentin Maftei
Pășesc recules spre casa de-acasă
Pe uliță, pasul, mi-e astăzi mai viu;
Cuvântul străin nu-l mai știu și nu-mi pasă,
Ce-acasă mă simt când aicea mă știu!

Sunt altul, sau alta-i trăirea și firea?
Ai mei sunt aici regăsiți fir cu fir.
Căsuța ce viață mi-a dat e Psaltirea,
Ursita, menirea, e dar, e potir.

Cu har e sămânța de stirpe, străvechea
din cimitirul lacom, de vieți cuprinzător,
și-n care-atunci, copilul, a înțeles perechea
de viață și cu moarte, de azi cu viitor.

Îl regăsesc pe tata, acum tăcut și rece.
Mă mînie destinu-I și-n facla ce-i aprind
să-I spun ce nu-ndrăznit-am, când nu fu ca să plece,
aș vrea, azi mâna aspră, la piept să I-o cuprind.

Să-L cred, să-I spun că gându-i și durere,
Trecutul re-nviat e dur, chiar regăsit,
Să-i caut sfatul astăzi ce mult aș vrea și-n vrere
Ce mult ar fi să simtă, să nu mai fie mit!

Pășesc necuprins spre casa de-Acasă
Din vechi țintirim, neamuri duse pe rând,
Sălașul din gând, din simțire m-apasă...
Curând, știu c-aicea, și eu voi fi gând.

Pe rând, cursul vremii ne-ntoarce aici
din masul vremelnic pe astă țărână;
și țâncii de ieri, azi-s searbezi bunici
iar mâine-s doar urmă, în glia străbună.

Părinții se-ndoaie pe lespezi de criptă
lăsând azi veleatul în repetat destin,
În circuit perpetuu, urmașilor sortită
Aceeași strămutare, într-un funest festin.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Aici cu Florentin prin(tre) Lespezi și lespezi.
Durere e-n casă, cimitirul e-Acasă.

Cei dragi ne văd.... de-acolo!
Mă doare suferința celor ce vor rămâne-n urma noastră și vor așterne sfâșiați de dor, poeme.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2008-05-17 02:56:37
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE