FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Radu Herjeu
La dracu
Viaþa se duce
Viaþa se scurge
Vecinii de deasupra
S-au certat iar
Afarã se-aud din ce în ce mai des
Sirene
Oamenii mor pe strãzi, sub poduri, pe cheiuri,
În cimitire locurile se vând la suprapreþ,
Ne mai privim în ochi
Doar cât sã nu înnebunim
În albiile secate se construiesc autostrãzi
Ne batem cu pietre, cu cuvinte, cu singurãtãþi
Pe scãri se coboarã mai mult decât se urcã
Atâþia copii se sinucid în oamenii mari,
Ochii noºtri, colecþie de monitoare
Împânzesc inutil împrejurimile
Ne-ascundem de noi
Câini nedresaþi ne cautã prin râpe
Nu mai lãsãm nici urme
Pãmântul refuzã sã-ºi mai aducã aminte de noi
În biblioteci nu mai sunt decât cãrþi despre sex
ªi ce e rãu în asta?
Oamenii se bulucesc sã citeascã
Oamenii se bulucesc unii în alþii
Ceva, ceva o ieºi de-aici
Zilele se numãrã în fiºicuri
Aramã, argint
Uneori aur, medalii de merit pentru
Bãnuþul aruncat unui cerºetor
Ne cãutãm disperaþi scuze, motive, circumstanþe atenuante
Pentru cã trãim
În coºuri de gunoi, în maºini de tocat orgolii,
Cu aer condiþionat.
Furnalele au ucis primãvara
Iar oamenii i-au furat toate frunzele
Ca sã-ºi afume grotele
Fugiþi, energii negative!
Omorâm toþi copacii care au un sens
ªi ne crucim, ne sfinþim în continuu
Casele, zgomotul, magazinele, pãcatele, prostia, trecutul, întunericul, copiii, televizorul, legea, tãcerile, drumurile, roºul din semafoare,
s-a interzis prin decret gânditul
La ochi, arm`!
Noi sã fim sãnãtoºi!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  E un titlu foarte plastic, atat de plastic incat e prea plastic

 
Postat de catre petrica petrica la data de 2005-12-30 18:56:25
         
 
  Erata:
Pe scãri se coboarã mai mult decât se urcã” care pare a descrie starea eticã a lumii.

se va citi

Pe scãri se coboarã mai mult decât se urcã” vers care pare a descrie starea eticã a lumii.

Raspuns la intrebarea daca sunt la ISMB: nu.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-12-30 16:03:54
         
 
  Da, mi-am dat seama. Dar eu n-as vrea sa gresesc. Sunt atatia :) oameni care isi bat joc de limba romana...
Curios, mie "atati" mi s-a parut mult prea abrupt... de aceea am folosi "atatia" :)
Elena, esti cumva la ISMB ?
 
Postat de catre Radu Herjeu la data de 2005-12-30 15:58:01
         
 
  "Atatia" nu este incorect este doar, evident in opinia mea subiectiva, in acest context, cam nepoetic.

Eu folosesc "cheu" plural "cheuri". Ai dreptate si "cheiuri" este corect insa eu evit pentru ca singularul "chei" poate fi confundat cu pluralul "chei".

Oricum aceste mici "imperfectiuni" in opinia mea sunt nesemnificative. Le-am sugerat asa poate pentru perfectiune.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-12-30 15:53:04
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Elena, m-ai luat pe nepregatite :) De fapt, cred ca n-am fost niciodata pregatit de o asemenea disectie a textelor mele :) Pana la celule...
Citindu-te, am realizat cate lucruri am spus, fara sa o fac in mod constient. textul n-a fost o constructie, ci o revolta, ca atunci cand iti vine sa urli fara cuvinte. Din pacate, in scris ai nevoie de ele :) Dar da, ai reusit sa vezi foarte bine toate elemenetele revoltei mele.
Si nu ma vreau un profet... Dimpotriva, eu am senzatia ca lumea de care vorbesc e deja aici... In noi, printre noi, intre noi...
iti multumesc pentru acest exercitiu de lectura.

PS. DEX-ul vorbeste de cheiuri :) Si de atâþia...
Ai dreptate la "cu cuvinte" :)
 
Postat de catre Radu Herjeu la data de 2005-12-30 15:34:33
         
 
  Exerciþiu de lecturã

Filozofie ºi existenþã sau Profeþia lui Radu

Unul dintre „cei mai puternici” oameni ai momentului” declara nonºalant cã domnia sa nu citeºte cãrþi însã are prieteni care citesc. Acest fapt, conotativ, ar putea sã însemne, sã zicem, cã are consilieri buni. Din pãcate, ºi aici îmi recunosc subiectivismul, se pare cã are, numai în domeniul militar. Mã îndoiesc sã aibã consilieri de poezie. Mã ºi gândeam odatã: cum ar arãta lumea dacã în loc de batalioane de soldaþi ar pregãti batalioane de poeþi? Eu cred cã, dacã, celui invocat mai sus, i s-ar fi vorbit despre profeþia lui Naum ºi „poezia” cãderii cetãþii Ninive, poate s-ar fi gândit de douã ori înainte sã înceapã bombardamentele ºi sã coboare din nori în inima oceanului, imaginându-se, poate din orgoliu - pãcatul pãcatelor- mai ceva decât Iisus Christos.
Toate acestea mi-au venit în minte citind textul de mai sus în care „profetul” Radu, într-un fel de poem apocaliptic, ne prezintã în imagini cinematografice, dense ºi cu o forþã de impact asupra conºtientului, aproape agresivã, oglinda a ceea ce este sau va sã vinã. În vremurile acelea, ar putea zice cronicarul, când zilele se numãrau în „fiºicuri de aramã, argint, uneori aur” superbã parafrazã pentru excesivul „time is money”, gânditul era interzis prin decret iar locul religiei iubirii fusese luat de rãzboinicul ordin „La ochi, arm`!”. În zilele acelea oamenii uitaserã mii de ani de „civilizaþie” ºi universul lor proxim redevenise preistoricele grote. Pe care, într-un straniu ritual demonic, le afumau cu frunzele furate ale primãverilor ucise! În zilele acelea erau omorâþi toþi copacii care aveau sens.
Cutremurãtoare imagini. Cutremurãtoare existenþã.
Poemul, debuteazã blasfemic invocându-se parcã un triumf al rãului. „La dracu”, invocã poetul vorbele care par a fi pus stãpânire pe lume. ªi apoi, rece, lucid, chirurgical ne prezintã imaginile vivisecþiei, din aproape în aproape, din univers în univers, reluate ravelian pânã paroxisticul „La ochi, arm`!” .
„Viaþa se duce/Viaþa se scurge” spune sentenþios poetul-profet ºi avem imaginea unei fiinþe care se goleºte încet de sevã, care se aneantizeazã. O „viaþã” pasivã din care lipseºte chiar „viaþa” o viaþã demotivatã, o existenþã inerþialã. Un drum cãtre nicãieri. Totul neutru, impersonal. Nimic din ceea ce dã frumuseþe vieþii. Nu freamãt, nu implicare. Nici mãcar speranþã.
ªi apoi, sugerativ, imaginile cu posibile explicaþii. Spaþiul de locuit, agresat în intimitatea sa care în fond ar trebui sã aibã un aer de sacralitate „Vecinii de deasupra
/S-au certat iar” aºadar un prim univers proxim aflat în dizarmonie, generator de energii negative. Urmeazã al doilea, strada substituibilã pânã la identitate cu sunetul sirenelor care se aude din ce în ce mai des, cu oamenii care mor „pe strãzi sub poduri pe cheuri”. ( atenþie „cheiuri” chiar ºi ca invenþie lexicalã este incorectã) Evident ºi aceasta generatoare de stres, îngrijorare, panicã. În fond tot energii negative. ªi sfera universului se lãrgeºte cu cimitirele, în care locurile se vând la suprapreþ, (cererea mare, se moare mult!), cu albiile secate, aºadar ºi acestea lipsite de viaþã. Vine apoi acþionalul „Ne batem cu pietre, cu cuvinte, cu singurãtãþi” ( Cred cã „Ne batem cu pietre, cuvinte, singurãtãþi” ar fi o soluþie care eliminã „asonanþa” „cu cu” N.A.) aºadar lupta, ura, rãzboiul. Acestea sunt valorile momentului.
Vine apoi versul excelent, care dã ºi titlul poemului, vers care pare a invoca o forþatã maturizare precoce, ca un act asumat al copiilor fãrã copilãrie, copii care, prematur, „se sinucid în oamenii mari”. Determinativul „atâþia” (de ce nu „atâþi”?) ne sugereazã proporþiile dezastrului. Vers precedat de nu mai puþin reuºitul „Pe scãri se coboarã mai mult decât se urcã” care pare a descrie starea eticã a lumii. Aflate într-un iremediabil declin, sugerat de „soldul” negativ al balanþei „urcare – coborâre”.
Urmeazã artificializarea ºi dezumanizarea „Ochii noºtri, colecþie de monitoare / Împânzesc inutil împrejurimile / Ne-ascundem de noi”, frica de forþele rãului „Câini nedresaþi ne cautã prin râpe” ºi aneantizarea : „Nu mai lãsãm nici urme”. Dispãrem atât de mult, încât „Pãmântul refuzã sã-ºi mai aducã aminte de noi” imagine vie a despiritualizãrii, deoarece spiritualizarea ar putea constitui prelungirea prin continuitate a eului beneficiar, o posibilã ºansã salvatorie.
Toþi contra toþi pare a fi mottoul acestor scene apocaliptice în care mai mult sau mai puþin conºtienþi, mai mult sau mai puþin implicaþi suntem „actori”.
Ar mai fi o ºansã: noi sã fim sãnãtoºi. Iar textul acesta sã nu fie o profeþie, un vis premonitoriu, ci un semnal. Un semnal de alarmã. Tras de o conºtiinþã. Pentru cine are urechi de auzit. Adicã cel puþin pentru poeþi, aceste conºtiinþe arzânde, mai mult pentru alþii decât pentru ei ºi care, dacã ar fi „batalioane” poate am trãi într-o altã lume. Poate mai bunã.


 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-12-30 15:20:13
         
 
  Finalul, ca intreaga poezie, e o ironie amara. Si sfarsitul trimite la acea mioritica resemnare in fata tragediilor vietii... Mai ales cand nu ne privesc. Sau acnd le ignoram.  
Postat de catre Radu Herjeu la data de 2005-12-12 14:57:45
         
 
  "Atâþia copii se sinucid în oamenii mari"...nici nu stii cata dreptate ai. Nu te referi la cei care au dat in mintea copiilor, ci la cei care nu au dat inca in mintea oamenilor mari. S-au regasit, prea devreme, prizonierii unor adevaruri crude si a unei lumi prea salbatice si interesata doar de individualitati.
In schimb (sorry) eu as fi terminat poezia inainte de "Noi sa fim sanatosi" ... impactul ar fi fost mai puternic.
Dar ... noi sa fim sanatosi ... :))
 
Postat de catre Bogdan Ionita la data de 2005-12-11 17:06:35
         
 
  Da, Radu, textul e cam lung. Nu e o problemã asta.:)
ªi revolta e mare...

Eu la tine prefer textele acelea care, în cîteva cuvinte, lasã o lume întreagã în urmã. Nu am spus nimic despre lungimea poemului de faþã pentru cã aºteptam un poem aºa cum îmi place mie la tine.

Eh, dar sã nu anticipãm...:)
 
Postat de catre Name Old la data de 2005-12-09 16:45:42
         
 
  Elia
Si totusi, textul e cam lung :)
N-am putut sa-mi "spun" revolta in mai putine cuvinte...
Da... din pacate... sunt atatia oameni deja morti care se plimba nestingheriti prin lume
 
Postat de catre Radu Herjeu la data de 2005-12-09 16:35:21
         
 
  Da, te-am îndrumat ºi nu-mi pare rãu deloc cã am fãcut-o.

Cînd am citit prima oarã poezia asta a ta, Radu, am zîmbit ºtiind cum fierbe sîngele în oamenii care ºtiu cã au ceva de spus ºi sunt îngrãdiþi.

În timp veþi vedea cã aveþi ce sã citiþi aici. ªi nu glumesc spunînd asta, nici nu vreau sã îi fac reclamã în vreun fel. Are Radu Herjeu un fel aparte de a spune lucrurilor pe nume. Din textele lui pleci cu un gînd, cu o emoþie. Pleci, dar nu pleci ... gol.

Îmi place mult o imagine aici, Radu...
"Ne mai privim în ochi
Doar cât sã nu înnebunim" - ce imagine a unor oameni morþi pe dinauntru!
 
Postat de catre Name Old la data de 2005-12-09 16:17:02
         
 
  Multumesc, Sorin
Elia m-a-ndrumat aici, eu o sa-l indrum pe Costin...
Drum cetos, dar terminat cu bine...
Acum, la ce atimp dupa ce-am scris acest text, mi-am dat seama ca, daca se interzicea prin decretul gandit, erau multi tentati sa incalce legea...
 
Postat de catre Radu Herjeu la data de 2005-12-09 15:51:43
         
 
  Bine ai venit, Radule.

Text protest scris atent, ingrijit si la obiect. Spui despre degradarea societatii, despre În biblioteci nu mai sunt decât cãrþi despre sex, despre nepasare Oamenii mor pe strãzi, sub poduri, pe cheiuri, despre luxul de-a te gazdui definitiv intr-un cimitir... Si zi asa, King. Nici acum nu observi satire si proteste?

Mi-au placut foarte mult ideele: Atâþia copii se sinucid în oamenii mari... si s-a interzis prin decret gânditul....

O scriere excelenta, Radule.
st

PS: In amintirea drumului cetos de la Pitesti la Bucuresti, in cinstea prietenului nostru Costin (Luv) pe care-l astept cu drag pe Europeea si intreaga consideratie pentru bucuria de a fi cunoscut oameni extraordinari.
Multumesc.
 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-12-09 15:45:59
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE