FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
De-a răzbelul
Text postat de Tania Ramon
Aflasem de curând cum e să faci instrucția fără să apuci să pui de cafea, cu ochii pe ecranul mare si albastru urmărind cuvintele ca pe niște bombardiere din care erau aruncate proiectile. Nimeni nu se pronunțase în favoarea războiului, dar dacă este decis ca cineva să moară atunci acesta cu adevărat trebuie să moară și pentru asta se face totul.
Pentru că nici un om singur nu e suficient de puternic, sunt făcute cu succes marile alianțe, și respectând formula de bază a acestei construcții, la fel sunt mai marile consilii, mai marile găști până la cele mai mici grupuri. Imposibil ca din zece membrii (dau un ex) să nu fie unul cuprins de îndoială, de remușcări, de un moment poetic, de o regresie. Ceilalți nouă vor fi automat la locul potrivit, să păstreze ținta și deciziile grupului. Războiul de pe front bănuiesc că e un infern auditiv și vizual ce trece cu mult peste pragul de asimilare al creierului uman. La un moment dat acesta se comportă doar ca un ecran pe care sunt derulate ororurile fără a mai putea procesa detaliile. Și când nu poți procesa propriile fapte, propriile sentimente nu ești nicăieri. Dar chiar nici nu exiști daca nu îți mai amintești nici măcar de notițe și de medalionul cu nume prins la gât. Rămân suspendate în aer te miri ce momente vizuale, doi ochii mari și dați peste cap, sau o buză plină de sânge rostind un nume, sau un picior pierdut pur si simplu în șantul peste care treci, norul care acoperea o porție de cer.
Așa mă trezisem zilele trecute cu patrulări de artilerii textuale grele, cu trimiteri în cele mai ascunse manevre de creație, sub formă de injurii. Oamenii din jurul meu, cu ținuta bonoma de poeți de curte deveniseră bărbierii din Sevillia puși să radă tot. Cu peruci, fără peruci, cu amabilități mascate de afronturi, cu jocuri de spadă, somnul în sine devenise de-a dreptul somnambulic. Doar se replica și se citea în draci indiferent că era zi sau noapte.
Orice idee de conflict, de represalii, de modalități nejustificate pe motivul că rezultatul e cel care contează, alarmeaza, panichează, trezește acutul impuls uman al intervenției. Am intervenit fără a mă lăsa prinsă de patimă, fără a mă dori eroul. Pentru că războiul nu este o atitudine. Eram doar cel care vede lumea rotundă și tot cam așa și-o dorește. Ceea ce am învățat cu ocazia asta a fost faptul că nu există cale de mijloc. Trebuie sa intri deja cu numele echipei scris pe eșarfă. Ca la fotbal. Dacă nu, ești absorbit automat de una din părți ca fiind dușmanul, acuzatorul, cel care instigă, mărindu-le gașca opozanților, de parcă acesta este unicul scop pentru care intervii într-un conflict. Trasă de galopul vorbelor aruncate în fugă, de ranchiuna ce s-a pus ca o pată pe frunțile înfiebântate a celor ce voiau să găsească o sentință bună de aplicat în favoarea lor, a trebuit să deprind mânuirea armelor și a ironiei și calea vorbelor se deschidea provocatoare, ce mai era până la ură, pentru că orice ultimatum declanșează sentimentul morții, spaima că nu mai e nimic după (pierderile sunt de unde nici nu te aștepți). Și în felul acesta fiecare războinic ajunsese mai mult sau mai puțin un paranoic. Dar este însă ceva mult mai important de făcut decât să confirmi moartea unui om.
Căci un singur lucru e cert: dacă deja este decis ca acel cineva să moară, atunci acesta cu adevărat trebuie să moară. Orice împotriveală, așa ca în jocul de-a mlaștina ,adâncește și mai mult agonia, întârzie sau face hilar finalul, abrutizând demnitatea.
Chiar și acum mi-au mai rămas suspendate în aer anumite momente, unul în care ni se arăta cum se face istoria pe viu sau cum se caută dovezile celei deja scrise, posibilă căutare a notițelor despre propria existență, un altul în care conflictul devenise momeala pentru a-ți cunoaște mai ușor dușmanii sau... uite, acum mă gândesc la acea putere găsită brusc de a da verdicte, de a-ți rezolva din conflictele alipite conflictului mamă. Oameni schimbați radical doar dintr-o motivație indusă.
Diferența dintre un moment de creație și unul de `război` nu este desigur la capitolul supraviețuire, inventivi sunt și cei care scriu si cei care subscriu, ci la capitolul pierderi.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  George Savu, bine ai venit in gasca noastra! N-avem parole, saluturi, alfabet nici atat. Nu ne platim cotizatiile. Doar politele. In schimb avem nevoie de ajutorul tau. Pentru inceput iti propun functia de sef al organizatiei de femei. Nici femei, propriu-zis, nu avem, dar avem multa fantezie.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-05-15 18:54:26
         
 
  dle Bordas, ma bucur ca nu am scris eu un `pies` cu atentionarea ca este vorba de un text literar, as fi jignit, in rest echilibristica cat cuprinde

Elena, ai ramas la fel de energica, telurile tale au singur scop, acela de a fi atinse.

dle Atanasiu, sunteti un user nou in vizorul lecturilor mele si ceea ce imi place este fina ironie de care uzitati si acel joc al banului de a cadea pe dunga.

Radu, si da si nu. Confuza este starea celor care abia se resimt dupa potopul de idei din desfasurator. Acum, cat se poate de adevarat, poate ca am luat un subiect prea amplu in care sa scriu intentiona putin si fara linkuri sau trimiteri. Doar asa ca pe un exercitiu literar. Afirmatia mea, legata de tot ceea ce s-a intamplat, e cuprinsa doar intr-o fraza. Cine vrea pricepe, cine nu, comenteaza per ansamblu.
Nu s-a vrut eseu, altceva a fost initial.
Acum a ramas asa, ca la razbel.

dle Savu, dvs e posibil sa va fi oprit doar la comentarii, nu imi apartin.

In rest, surprinsa in lipsa, va multumesc
Tania

A, apropo de stea, e una din pierderile de care vorbeam in text. Momentul de creatie o poate pierde oricand la fel cum o castiga. Tine de pozitia din care bate soarele si unde cade umbra.

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul doar atunci cand ar trebui sa il ajute sa se ridice.
Gabriel Garcia Marquez
 
Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-05-15 18:29:01
         
 
  Radu, de ce-mi dai senzatia ca intentionat te faci ca nu ma intelegi, doar pentru a avea motiv de dialog cu mine ?::))Stii bine ca raspund. Ionut Popa e fiul meu din ziua in care a fost atatcat pentru a nu stiu cata oara atat de Liviu cat si de Mirela. Pana sa intervina Mirela, am tacut, abia apoi, amintindu-mi cum "scrie Mirela o poezie in 30 minute":))) mi s-a urcat piticul la cap. Daca ea ar fi stat in banca ei, cum a zis si Gigi Duru, care, din cate am inteles, va cunoaste mai bine pe toti:)), eu nu as fi avut nimic de zis, contand, mizand pe Liviu, care, sa fim seriosi, este o somitate si stie sa vorbeasca cu tinerii, desi, sincera sa fiu, citind aceste comentarii scrise la misto:)), ( pentru o mai buna intelegere)http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=25490

chiar am ramas socata, cata rabdare a putut avea bietul tanar de 19 ani Ionut Popa.

Radu, cam asa stau treburile.
Te mai astept;)

maimuta de matase:)
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 17:51:09
         
 
  In sfîrșit! O să am ce mi-am dorit. Încep să fac (sau se crede că fac) parte dintr-o "gașcă". Onorat. Identificați-vă! Am la idei! Întîi, o parolă de recunoaștere, apoi un alfabet secret, un salut cunoscut numai de membri găștii și nu în ultimul rînd, o "înstelare negativă" pentru textele slabe. Opusă stelei, o "planetă de papagal".  
Postat de catre george savu la data de 2008-05-15 17:18:00
         
 
  Lenuta, am citit adineauri comentariul tău de mai jos, văd ca bati cu o energie demnă de o cauză mai bună in aceleași tobe fleșcăite: sunt o pacifistă, sunteti o gașcă, atitudine răutăcioasă, Ionut Popa e fiul meu, etc.


tu n-ai alte idei?
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-05-15 16:20:00
         
 
  Tania, nu comentez ''fondul'' chestiunii... ma opresc doar asupra formei, daca nu ti-e cu suparare: ai un stil confuz, tulbure, obositor.

Daca Jules Verne ar fi scris la fel, n-as fi reusit sa citesc niciodata pana la sfarsit ''20000 de leghe sub mari'', si copilaria mea ar fi fost, neindoielnic, ceva mai trista.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-05-15 16:04:04
         
 
 
În cazul la care te referi, comentariile au fost la obiect. Ionuț nu știe să scrie aforisme, poate nu are nici vîrsta pentru așa ceva. Ceea ce scrie, arată că nici n-a prea citit genul în care se avîntă.

Cred că sfaturile astea:

Ionut, invata sa cresti, cu rabdare, intelegere si mai ales intelepciune. Toate inceputurile au, cum spunea Nichita Stanescu:
- inceput
- cuprins
incheiere
:)
Elena Toma


îi vor fi de mare folos.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-05-15 16:02:24
         
 
  Gheorghita, fierbinte!

Incearca sa spui in gand: Liviu. Apoi fa-ti curaj si spune-o cu voce tare. Va fi foarte usor, pe urma, sa-mi spui pe nume. :)

PS N-am decat provizii de CH3-CH2OH. Ce-i drept, pe terminate. Ai o oferta? :))

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-15 15:37:08
         
 
  D-le Bordaș
Dacă aluzia cu un trecut conflict este in directia mea,sunt onorat de concluzie!

SADE aparent cumințit
P.S.Cum stați cu provizia de Ca(OH)2...?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-05-15 14:26:32
         
 
  Da, Liviu, ai dreptate ! E greu, deasupra si dedesubtul timpului sa zidesti manolic.

Si ma opresc aici :)

Aprecieri pentru bunavointa
Elena Toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 14:19:18
         
 
  Restul, e cancan :))) parerea mea, cu scuze pentru typo daca exista

Nu, Elena. Nu restul. Ceea ce faci tu e cancan. Si, dupa parerea mea, e jenant.

Emoticoanele nu pot ascunde nici inconsistenta ideatica, nici incontinenta textuala.

Inchei reafirmand ca adevarul tau este in intregime de partea ta. Ca, de altfel, si intreaga ta cunoastere a sinelui.

Avand in vedere cele de mai sus, ma declar incapabil de a gestiona un conflict in care esti parte dincolo sau dincoace de baricada.

Cu asta, am incheiat. N-am veleitati de Sisif. Nici de mester Manole.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-15 14:15:50
         
 
  Liviu, l-am adoptat pe Ionut Popa determinata de tine si de Mirela Lungu, exact in ziua in care tu si ea l-ati umilit. Gestul vostru m-a oripilat si am simtit nevoia sa va arunc in fata adevaruri stiute si de altii dar care nu au curajul sa va indrunte. Eu o fac, Liviu, si asta pentru ca am adevarul si corectitudinea de partea mea:)

P.S. Liviu, depind de o tigara, scriu cat am timp sa fumez :)) e cam naspa, cu tigara intre buze si cu ochii in tastatura, dar mai cred in atentia me adistibutivsa:
in fine... in pauza urmatoare ...pa!:)
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 13:53:05
         
 
  Liviu, recunosc, sunt defecta ! Inima mea este un generator de sentimente care v-a suspectat si de inteligenta emotionala:) sperand ca aveti capacitatea de a recunoaste propriile emotii, dar si pe ale mele:) Si asta pentru a ne motiva, controla in relatiile cu altii.
Liviu, accept si ideea de gasca, haita, sau cum m-am mai exprimat, atacata simtindu-ma, dar daca in cadrul ei, in sinea voastra, ar fi existat un climat emotional care sa stimuleze inventivitatea, performantele marite sau relatiile calduroase si trainice de care depind succesul si motivatia existentei acestui atelier literar, ce motiv as mai fi avut sa strig in gura mare in cautarea adevarului despre noi insine, in primul rand !?

Liviu, stii bine, neavand o autocunoastere, nu poti fi sicer si de incredere, capabil sa vorbesti deschis, asa cum eu am cutezat, crezand in capacitatea voastra de a gestiona conflicte, care daca ar fi fost gestionate intr-un mod corespunzator, daca ati fi inteles perspectiva fiecaruia, ati fi reusit sa creati un climat ideal la care sa aderam cu totii.

Am sperat ca sunteti o gasca care stie sa joace in echipa, capabili sa creati o atmosfera de colegialitate, fiind voi insiva modele in ceea ce oriveste respectul, intrajutorarea si colaborarea. Numai asa puteti castiga devotamentul activ si entuziast al meu si al celorlati, interesati de imaginea acestui atelier literar, in folosul colectiv, intarind spiritul si identitatea "grupului Europeea ".


Restul, e cancan :))) parerea mea, cu scuze pentru typo daca exista, nu mai am timp sa recitesc
Multumesc
Elena Toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 13:45:50
         
 
  Vad ca nu putem incheia.

Am sa citez din textul Tatianei. Fara a avea pretentia ca iti este opozabil doar tie:

uite, acum mă gândesc la acea putere găsită brusc de a da verdicte, de a-ți rezolva din conflictele alipite conflictului mamă. Oameni schimbați radical doar dintr-o motivație indusă.

Apoi voi cita din comentariul tau de mai jos:

Nu accept lecții de la Mirela Lungu. A absolvit filozofia și, după cum scria Blaga despre filozofie, îți dai seama.

si, de ceva mai jos:

E mai usor sa citezi pe Blaga :

"Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie."

Am vazut ce inseamna pacifismul tau. Citatele de mai sus il exemplifica de minune.

Ionut Popa nu este fiul tau. Este un user ca oricare altul, stie sa fie suficient de coltos, asa cum a dovedit-o in cateva randuri - absolut nejustificat - pentru a avea nevoie de sprijinul tau.
De altfel, am mai avut, nu demult, un astfel de, hai sa-i spunem, conflict. Un autor care a avut, initial, aceeasi atitudine intepata. Reactia multora dintre noi a fost aceea de a-l pune la punct. Numai ca respectivul a inteles (presupun) ca a sarit calul, a renuntat la gesturile de sfidare, a renuntat si la a-si sustine acele opere care-i fusesera contestate iar acum nu are probleme cu nimeni. Asta neansemnand ca a fost pus la colt si, pentru a ramane aici, a abdicat de la nu stiu ce principii. Ci doar ca a inteles ceea ce era de inteles. In schimb, Ionut a ramas ancorat in credinta lui (si a ta, de altfel), aceea ca toate opiniile critice sunt generate de invidie. Adica, el scrie tot cum crede (si, ce-i drept, nimeni nu-i poate impune cum sa scrie), dar noi nu avem voie sa-i criticam opera. Printre altele, pentru ca tu gasesti ca are talent. O fi avand. Dar nu sunt singurul care a afirmat ca purcede la schingiuirea limbii romane pentru a-si materializa talentul. Hivernala la care nu a vrut nici in ruptul capului sa renunte e un exemplu elocvent. Alte exemple au fost evidentiate de George Savu si Kosta Vianu. Vrei sa ne rapesti dreptul la opinie? Nu vei putea. Iar din criticile postate de noi Ionut putea sa invete. Nu era nevoie sa i-o spunem explicit. Ca nu vrea, e treaba lui. Eu unul nu ma voi transforma in invatator folosind arcanul. Nici nu voi explicita - acest comentariu se vrea unul pedagogic - ar fi si ridicol, de altfel. Invatam din ceea ce semnaleaza altii si fara a ni se cere explicit acest lucru. Daca vrem...

Si, pentru a-ti raspunde si la solicitarea din pagina lui Radu, am sa-ti spun si de ce incercarea lui Ionut e mai putin reusita decat mai reusita (de altfel, chiar el punea problema la modul dubitativ): pentru ca are un umor scancit. Sau au un umor scancit. Si el, si incercarea. Si pentru ca e nevoie de mult talent pentru a face, din scatologie, poezie.



 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-15 13:30:29
         
 
  Liviu, daca mi-ati arata care sunt acele "alte adevaruri" poate as intelege unde/cum, cat gresesc. De ce sa nu existe bunavointa, un climat amiabil, in care sa ajungem la acelasi numitor ? De ce este nevoie de violenta verbala, cui foloseste toata aceasta disputa, cand, impreuna, ne putem bucura atunci cand cei indrumati reusesc mai mult decat am reusit noi din varii motive ?

Liviu, stii bine, te pretuiesc si, daca fata de tine am gresit cu ceva, imi cer scuze !

Elena Toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 12:24:58
         
 
  Ai dreptate. Adevarul tau e, pentru tine, deasupra altor adevaruri.
No, putem incheia aici?

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-15 11:48:37
         
 
  adica, numai de la un moment dat, atacurile la adresa lui Ionut Popa au luat amploare si asta dupa ce am acuzat-o pe Mirela Lungu. cine sunt cei ale caror atacuri au aparut subit ? cine altii decat cei din gasca preabinecunoascuta.

Ionut Popa publica pe acest site de ceva timp. Nimeni, pana la tine si Mirela Lungu nu l-a ironizat, umilit. Și asta pentru că eu am acordat stea acolo unde am considerat. Să înțeleg că, deranjați de faptul că l-am apreciat, ați simțit voi nevoia să loviți în el pentru a mă ironiza pe mine ? Din senin a apărut și George Savu, Radu Ștefănescu. Să înțeleg că pentru a lovi în mine se întâmplă toate acestea ? Eu cred in talentul lui, doresc să-i fiu sprijin, să-l încurajez cu tot ce pot.

IONUT POPA este fiul meu ! L-am adoptat. Este firesc sa il apreciez atunci cand merita, știind că singur își scrie poezia, fără vreun ajutor. Este firesc să - l apăr atunci când este atacat, ironizat și, să fim serioși, tocmai de cine ? Mirela Lungu, asta-i bună ! :)

Dacă din partea voastră, pe lângă ironii, aș fi citit și exemplificări asupra versurilor lui Ionuț, sfaturi de bine, eu aș fi fost prima care v-aș fi mulțumit. Dar ați ales să fiți doar cîrcotași.

Orice rău este spre bine, Liviu. Orice șut în fund este un pas înainte. Avem nevoie și de astfel de experiențe, dar sunt pretențioasă. Nu accept lecții de la Mirela Lungu. A absolvit filozofia și, după cum scria Blaga despre filozofie, îți dai seama.


Elena Toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 11:31:28
         
 
 
- De-a ce vă jucați, copii?
- De-a războiul.
- Și pentru ce vă luptați?
- Ca să apărăm pacea!

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-05-15 11:14:31
         
 
  Liviu, revenim la adevarul pe care-l stim cu totii, dar numai unii dintre noi dorim sa recunoastem:))

si aici ma refer
- atitudinea rautacioasa pe care unii o au fata de cei care asteapta din partea prealuminatilor un sfat, o recomandare de bine.
- puterea de a fi rautacios atunci cand stii ca, la randu-ti ai fost indrumat, corectat, si alegi sa-ti arati superioritatea in locul amabilitatii de care ai avut parte din partea altora. intervine constiinta, ea este adevarul unic care ne defineste. avem constiinta sau nu !
- nesansa unor tineri talentati de a face sau nu parte din grupul favorizatilor
- rabdarea fiecaruia dintre noi de a ne imparti simaptiile :)

Faptul ca l-am evidenitat pe Ionut Popa a creat o adevarata isterie, si, culmea, din partea unor oameni maturi.

E mai usor sa citezi pe Blaga :

"Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie."

Elena Toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 11:10:34
         
 
  Nici mie nu mi-e rusine sa recunosc faptul ca exista lucruri pe care nu le stiu. Ceea ce ne diferentiaza (probabil) este faptul ca mie mi-e la fel de rusine sa ma pronunt asupra unor lucruri pe care nu le cunosc. Prefer sa ma documentez inainte de a da cu bata in balta.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-15 10:01:15
         
 
  Liviu, sunt o pacifistă. Mi-ai lăsat un gust amar și nu numai tu ! Nu mai departe de ieri, te-a amuzat nedumerirea mea, faza cu google, în loc să îmi explici, să mă ajuți să înțeleg acolo unde există confuzii, necunoaștere, etc, tu ai râs. Am mulțumit întotdeauna celor care s-au oferit să-mi dea un sfat, o idee, nu mi-a fost rușine să recunosc ceea ce nu am știut, nu-mi este rușine să recunosc ce nu știu nici în ziua de azi. Dar care a fost logica râsului tău, nu știu ! Dacă am reușit să te amuz, mă bucur ! Mi-ar fi ajutat să-mi liniștești sufletul, hazul tău abia mi-a adâncit tristețea. Dar așa ai simțit tu să faci dovada colegialității, exact ce am scris în comm. pe această pagină. Dar asta e, nu toate babele pot fi ca Rada :))

Elena Toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 09:46:18
         
 
  Analiza efectelor, fara o aplecare asupra cauzelor, nu serveste adevarului istoric. Dar, aici e un text literar, nu o cronica. Un eseu. Asa ca nu i se pot aduce reprosuri de natura celor de mai sus.

Constat insa ca unii (unul) dintre beligeranti continua lupta in subsol. Cu "delicate" muscaturi menite a sublinia adevarul si a facilita "apropierea cu respect" a unora fata de ceilalti, precum si a intari legaturile prin "dragostea fata de adevar". Propriul adevar, bineanteles. Unicul, de altfel, nu?

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-15 09:33:11
         
 
  de unde deducem că tot ai avut ceva de învățat, doar te afli într-un atelier literar, nu ? aici, nu trebuie sa fim concilianți, înțelegători, să căutăm, cu îngăduință, calea spre creația literară, indiferent pe ce căi, dar să recunoaștem atunci când suntem îndrumați, fără orgolii. de ce să arătăm ce și cum trebuie intervenit pe un text pentru ca acesta să aiba valoare literară și așa cum primim de la alții sfaturi spre mai bine, mai frumos, la rândul nostru să călăuzim pașii altora ? e mai ușor să ironizăm, să luăm în deridere încercările, aplecarea spre cuvânt a celor nu la fel hărăziți cu talent, dar care doresc sa învețe ceva, întru apropierea de poezie, să lovim în talentul care ne face cu mâna de la distanță. la caterincă suntem greu de întrecut, cine mai e ca noi ? de ce să fim o familie unită prin dragostea față de adevăr, dorința de a progresa, apropiindu-ne cu respect unii de alții, bucuroși de realizări ? până nu ne mușcăm de fund, roși de invidie, clevetind la marginea prezentului, nu ne simțim bine.

felicitări !

*

Elena Toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-05-15 08:48:50
         
 
  L-am recitit Gina.
Acum, ce sa fac, recunosc faptul ca nu ma pricep la acele lungi suspensii dintre cuvinte cu puncte puncte, jumatati de fraza sau cuvinte cu apostrof.
Un cuvant lipsa se poate adauga fara mare tragedie.

 
Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-05-15 01:04:25
         
 
  'Diferența dintre un moment de creație și unul de război nu este desigur la capitolul supraviețuire, inventivi sunt și cei care scriu si cei care subscriu, ci la pierderi. '

finalul este 'mortal'... musai sa fie recitit de autoare...

io,
g.

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-05-15 00:38:28
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE