|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jur să nu-mi fac chip cioplit |
|
|
Text
postat de
Cristi Iordache |
|
|
(Inspirat de Luminița Zaharia)
Eu nu știu să număr silabe.
Adică nu vreau.
Am început să urăsc poemele. Unele.
Într-o țară de poeți cu strunguri din cele mai performante, se fabrică prozodii pe bandă rulantă.
Dezgustător.
Cum poți să ții în palmă versul și să-l privești ca pe-un șurub!?
Clasic sau alb, am să-l aștern așa cum îl prind. N-am să fiu niciodată poet.
Cred!
Dar voi fi mereu oglinda sufletului meu. Las criticii să-și zdrelească degetele numărând silabe, bătând ritmul în masă și întrebându-se de ce albastrul meu e mai albastru. Dacă am noroc la numărătoare și ritm poate voi rămâne în literatură, mai știi?
Dacă un singur cuvânt stâlcit, a mângâiat, voi fi împlinit.
Dacă un poem a mângâiat până și criticii, dintr-o întâmplare, voi fi, de asemenea, împlinit.
Dar nu voi scrie niciodată pentru literatură, pervertindu-mi trăirile cu dantele de efect, căci risc să omor versul și nu va mai ajunge la inima cititorului.
Nu voi risipi cuvinte.
Promit!
Doar, voi trăi.
Cristi Iordache |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Uneori uit că mi-ai cerut să-ți spun "Cristi"; mă adresez cu "domnule Cristi Stănculeasa", așa cum îmi dictează inima.
Alături de tine, Cristi, sunt alte câteva persoane care încurajează, ajută, nu taie aripi.
Pentru oameni mărunți ca mine, înseamnă enorm.
Dumnezeu să te binecuvânteze! |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-05-11 06:12:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Corneliu Zegrean,
Sub umilul meu text, ați creat o poezie în sine.
Vă citesc de aproape un an, chiar dacă timpul nu-mi permite să las întotdeauna semn.
În toamna lui 2007 erați nedumerit de unde știu atâtea despre dumneavoastră. Când cuvântul mângâie, mai cauți...și cauți!
Cuvântul curat ne găsește!
Cu pretuire,
Cris
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-05-11 05:42:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristi, omule...
Ăsta da adevăr, asta da trăire!
Fii sigur că mesajul a ajuns la sufletul și la inima cititorului!
Nu ai risipit cuvinte și ai scris exact ce trebuia!
Dacă în mâna dreaptă ți se va pune talantul atunci vei scrie...
Omul se va îndrepta către cuvântul tău iar tu îi vei întinde mâna!!
Și eu îți spun:trăiește!
Cu simpatie,
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2008-05-10 20:53:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Majurule! (te-ai botezat singur,eu subscriu),"Când nu te accepți singur cum ești, atunci nu mai trăiești, totuș supraviețuiești". Așa-i viața cu peripețiile ei.
In fața unui cititor, chipul tău apare: din granit, sculptat sau cioplit. În fața mea, chipăl tău este prea puternic (este din granit)și foarte greu de "ciopli". Cine îndrăznește, îș stirbește dalta și i se rupe coada ciocanului.
Să te uiți mereu în oglinda sufletului și o să-ți vezi mereu chipul, natural, așa cum este el.
Numai bine,Corneliu |
|
|
|
Postat
de catre
corneliu zegrean la data de
2008-05-10 10:49:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vero, tu spui:
"Da, interesant gand asternut in cuvinte.
Dar nu cred ca o poezie e neaparat ceva care trebuie "stiut". Poezia e o "stare", ea coboara in noi ca o rugaciune. Cand avem muzica in noi ea curge in forme ritmate si rimate, caand nu, ies versuri albe. Sigur ca, asa cum e in orice arta, exista si tehnici care se invatza, dar talentul, inspiratia, asta e altceva si atunci cand le avem....atunci cuvintele vin de la sine."
Corect. Nici nu am spus altceva!
"Si apoi, dupa ce au venit, ne intoarcem la idee si cautam cuvintele si mai potrivite, cizelam, slefuim...."
Inseamna cu suntem intru-totul de acord.
Scriem pentru suflet și poate va ajunge în literatură, dar nu invers, căci riscăm să nu ajungă la suflet.
Doamne-ajută!
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-05-09 21:14:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, interesant gand asternut in cuvinte.
Dar nu cred ca o poezie e neaparat ceva care trebuie "stiut". Poezia e o "stare", ea coboara in noi ca o rugaciune. Cand avem muzica in noi ea curge in forme ritmate si rimate, caand nu, ies versuri albe. Sigur ca, asa cum e in orice arta, exista si tehnici care se invatza, dar talentrul, inspiratia, asta e altceva si atunci cand le avem (si tu Cristi, ai talent), atunci cuvintele vin de la sine. Si apoi, dupa ce au venit, ne intoarcem la idee si cautam cuvintele si mai potrivite, cizelam, slefuim....
Cine sunt cititorii nostri, d-le Rechesan? Fiecare dintre noi avem cate un "cititor" ideal, acela care vibreaza la strigatul nostru. Poate ca merita sa scriem chiar si pentru un singur cititor, nu?
Nu renuntza la poezie, Cristi!
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-05-09 17:56:25 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Avem prieteni, domnule Rechesan,
avem familie...și printre ei necunoscuți, mulți.
Care, unde și cum apucă să ne vadă fața sufletului.
Nu mai depinde de noi.
Dumneavoastră m-ați căutat pe mine? Nu. Eu v-am găsit Cartea viselor.
Și-am mai găsit un domn, cu poeme minunate.
Dar poartă alt nume.
Vedeți?
Cuvântul curat ajunge la suflet.
Cu mult respect, domnule. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-05-09 10:18:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Inspirat protest,la unison cu gîndul multora dintre noi, care "nu știu să numere silabele",dar Cristi,întrebarea care ne macină este: cine și unde sunt cititorii, la inima cărora vrem să ajungem ? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-05-09 10:03:40 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|