|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | epilogul unui jurnal care n-a fost scris niciodată |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Adriana Lisandru                 |  | 
           
            |  | lui Laurențiu Ciprian Tudor 
 adevărurile se pot rosti simplu prietene
 așa cum ai da bună ziua vânzătorului de ziare din colț
 însă nici ziare nu mai cumperi de-o vreme
 îți sunt destule visurile în care
 niciodată nu te ciocnești de ceilalți
 când zbori
 
 trebuie doar să înveți alchimia culorilor
 de pildă
 că albul și negrul
 s-au topit în aceeași medalie pe care cu simplitate o porți
 bine ascunsă de oasele pieptului
 că din semințele întâmplării pot crește lujeri de cremene
 înșurubându-ți-se-n lacătul zilelor
 și până la urmă înțelegi că oamenii se vor împărți
 totdeauna
 cum pâinea la masa săracului
 niciodată de-ajuns pentru toate singurătățile
 
 avalanșele nu te pot ține departe de primăveri
 dacă frigul ajunge la tine cum o scrisoare de dragoste
 primită pe un câmp de luptă unde nu există eroi
 doar nopți lungi îngropate
 sub crucea speranțelor lor
 și atât
 niciun tăiș nu te poate desprinde de tine
 
 până la urmă suntem cu toții mici păpădii
 pe care moartea le sulfă
 cu tandrețe
 spre cer
 
 
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 				     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | cu scuze penru intarzierea raspunsului - multumiri pentru citiri si aprecieri, (atat cele semnate, cat si cele anonime:)...) Domnule C. Atanasiu, frumoase bijuterii mi-ati aratat! deci, duble multumiri.
 
 sa ne citim cu bine...si in liniste, daca asta va fi, vreodata, posibil aici.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Adriana Lisandru               la data de  
              2008-05-09 22:54:18 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Ciudate și pline de sens rezonanțe:
 
 vîntul 2007
 
 păpădii
 
 O poezie tristă prin care bîntuie un viscol veșnic de candoare.
 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Corneliu Traian Atanasiu               la data de  
              2008-05-09 13:36:53 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | adevărurile se pot rosti simplu/dacă adevărul nu ar fi desprins de cel ce cuvântă... în inima culorilor de vei intra, viața omului o vei afla!
 
 vei sta departe de primăvară, de dragoste și te vei uita cu tandrețe la cer!
 numai dacă nu vei învăța cum să-ți porți pe umeri speranța!!
 
 m-am oprit și am scris...
 
 drag,
 Cristi
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Cristi Stanculeasa               la data de  
              2008-05-09 01:14:04 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | ai adus extremitatile... ca o necesitate ori adaptare... ai adus culorile 'necurcubeeice' ca o impunere aici si acum oglindita taranei - umbrei de om i-ai cerut verticalitatea... ca unui 'paratraznet' iertator ori ingaduitor... conductor de 'suflet si traire'... adevar este ca doar simplu 'adevarul se rosteste'... o parte de semen si o parte de sine... ca o idee de 'happening' revoltand ochiul... ori - orice alta stare de indoiala... la buna citire, Adriana-Li... 
 regards,
 
 goia
 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              nula nada               la data de  
              2008-05-09 00:32:20 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Vero, marturisesc ca esti 'vinovata' de intoarcerea mea...:) multumesc.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Adriana Lisandru               la data de  
              2008-05-08 21:14:49 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Insfarsit si un pic de poezie pe site! Bun sosit Adriana!
 
 Citindu-te din nou imi dau seama cat mi-ai lipsit!
 
 "până la urmă suntem cu toții mici păpădii
 pe care moartea le sulfă
 cu tandrețe
 spre cer"
 
 *
 Vero
 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Veronica Pavel               la data de  
              2008-05-08 19:28:05 |  |  |