PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Umorul subţire Text postat de Corneliu Traian Atanasiu se dedică umoriştilor în cizme Mircea Crişan e unul din actorii care avea un umor aparte, fiinţa lui cu aparenţe bonome şi forme revărsate, vorba lui leneşă, uşor sictirită, parcă-n doi peri, cuvintele cu două înţelesuri spuse cu un zîmbet complice, făceau ca simpla sa apariţie să provoace rîsul. Era o prezenţă constantă la emisiunile radiofonice de altădată intitulate Momente vesele, unde de multe ori se producea cu realizări îndoielnice, cu imitaţii rudimentare şi cu un umor gros şi condimentat cu aluzii decoltate. Într-una din ele, tipică pentru laconismul ei, imita un vînzător cam oacheş de mărţişoare de pe Lipscani, care, în stilul exaltat al celui ce-şi prezintă marfa, chema cumpărătorii şi îşi enumera oferta: - Ia mărţişorul, ia purceluşul, ia coşarul, ia trifoiaşul... Apoi, cu un glas mai jos, aparte şi printre dinţi: - Ia mîna, derbedeule! Înainte s-o întindă, la reuniuni mai aparte, spunea savuroase bancuri politice. Dar de la Mircea Crişan am aflat prima dată cum să deosebesc umorul adevărat, în stare pură, de cel condimentat zdravăn cu aluzii politice şi sexuale. Juca într-un spectacol la teatrul de păpuşi. Spectacolul se numea Eu şi materia moartă. După cum îl puteţi vedea mai sus, umbla îmbrăcat lălîu, cu hainele atîrnînd pe trupul lui măsura XXL. În scena respectivă însă, apărea în costum negru la două rînduri (culmea eleganţei şi sobrietăţii în epocă) şi, contrar figurii degajate şi joviale cu care ne obişnuise, arbora un aer grav, solemn. Sala, contrariată, aştepta. El apropia de rampă alene, ezitant, parcă muncit de gînduri şi, odată ajuns acolo, picat din altă lume, scruta sala nedumerită. Se hotăra apoi şi, încruntat, rostea cu o voce cavernoasă: - Schopenhauer susţinea că oamenii rîd la vederea unui triunghi echilateral. Se uita din nou în sala pe care deja o hipnotizase şi se întorcea către fundul scenei unde era o tablă neagră. Lua creta şi trăgea o linie. Sala izbucnea în hohote. Brusc, surprins, se întorcea către sală şi se apropia din nou de rampă stupefiat. Privea sala care acum se ruşina şi treptat se potolea. Cînd, în fine, nimeni nu mai mişca, se întorcea la tablă şi trăgea a doua linie în unghi de 60 de grade cu prima. Hohotele izbucneau din nou şi se stingeau cu greu după ce, întors la rampă, privise îndelung, cu o neînţelgere aproape furioasă aceste manifestări frivole şi neîntemeiate. În timp ce sala îşi trăgea sufletul după ultima răbufnire, ajungea din nou la tablă şi trăgea scurt ultima linie, închizînd triunghiul. De data asta totul era un adevărat delir, hohotele nu conteneau şi erau acompaniate de tropote din picioare şi fluierături. Venit la rampă, actorul se înmuia şi lua treptat o figură de învins oarecum speriat. Cînd cu chiu cu vai lumea se liniştea, recunoştea înfrînt şi epuizat: - Avea dreptate... * Ca să înţelegeţi scena vă mai trebuie un mic şi insignifiant amănunt. Mic şi greu de observat era şi triunghiul care atîrna cu o aţă de haina personajului cu alura academică. El devenea vizibil doar cînd se întorcea cu spatele către sală. Iar tabla era aşezată la o distanţă minuţios calculată ca timpul de reacţie al sălii să coincidă cu momentul cînd actorul trăgea linia. Curioşii pot citi aici un interviu cu actorul: http://agenda.liternet.ro/interviucrisanromalo.php Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ... sau, "mars d-aici potaie!... ca nu sunt stalp... :))   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2008-04-10 03:24:39               "... mai stau trei tramvaie si plec">)) Cine stie... stie! Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2008-04-10 03:23:13	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE