FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Umorul subțire
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
se dedică umoriștilor în cizme


Mircea Crișan e unul din actorii care avea un umor aparte, ființa lui cu aparențe bonome și forme revărsate, vorba lui leneșă, ușor sictirită, parcă-n doi peri, cuvintele cu două înțelesuri spuse cu un zîmbet complice, făceau ca simpla sa apariție să provoace rîsul.

Era o prezență constantă la emisiunile radiofonice de altădată intitulate Momente vesele, unde de multe ori se producea cu realizări îndoielnice, cu imitații rudimentare și cu un umor gros și condimentat cu aluzii decoltate. Într-una din ele, tipică pentru laconismul ei, imita un vînzător cam oacheș de mărțișoare de pe Lipscani, care, în stilul exaltat al celui ce-și prezintă marfa, chema cumpărătorii și își enumera oferta:

- Ia mărțișorul, ia purcelușul, ia coșarul, ia trifoiașul...

Apoi, cu un glas mai jos, aparte și printre dinți:

- Ia mîna, derbedeule!

Înainte s-o întindă, la reuniuni mai aparte, spunea savuroase bancuri politice.

Dar de la Mircea Crișan am aflat prima dată cum să deosebesc umorul adevărat, în stare pură, de cel condimentat zdravăn cu aluzii politice și sexuale. Juca într-un spectacol la teatrul de păpuși. Spectacolul se numea Eu și materia moartă.

mc


După cum îl puteți vedea mai sus, umbla îmbrăcat lălîu, cu hainele atîrnînd pe trupul lui măsura XXL. În scena respectivă însă, apărea în costum negru la două rînduri (culmea eleganței și sobrietății în epocă) și, contrar figurii degajate și joviale cu care ne obișnuise, arbora un aer grav, solemn.

Sala, contrariată, aștepta. El apropia de rampă alene, ezitant, parcă muncit de gînduri și, odată ajuns acolo, picat din altă lume, scruta sala nedumerită. Se hotăra apoi și, încruntat, rostea cu o voce cavernoasă:

- Schopenhauer susținea că oamenii rîd la vederea unui triunghi echilateral.

Se uita din nou în sala pe care deja o hipnotizase și se întorcea către fundul scenei unde era o tablă neagră. Lua creta și trăgea o linie. Sala izbucnea în hohote. Brusc, surprins, se întorcea către sală și se apropia din nou de rampă stupefiat. Privea sala care acum se rușina și treptat se potolea.

Cînd, în fine, nimeni nu mai mișca, se întorcea la tablă și trăgea a doua linie în unghi de 60 de grade cu prima. Hohotele izbucneau din nou și se stingeau cu greu după ce, întors la rampă, privise îndelung, cu o neînțelgere aproape furioasă aceste manifestări frivole și neîntemeiate.

În timp ce sala își trăgea sufletul după ultima răbufnire, ajungea din nou la tablă și trăgea scurt ultima linie, închizînd triunghiul. De data asta totul era un adevărat delir, hohotele nu conteneau și erau acompaniate de tropote din picioare și fluierături. Venit la rampă, actorul se înmuia și lua treptat o figură de învins oarecum speriat.

Cînd cu chiu cu vai lumea se liniștea, recunoștea înfrînt și epuizat:

- Avea dreptate...

*

Ca să înțelegeți scena vă mai trebuie un mic și insignifiant amănunt. Mic și greu de observat era și triunghiul care atîrna cu o ață de haina personajului cu alura academică. El devenea vizibil doar cînd se întorcea cu spatele către sală. Iar tabla era așezată la o distanță minuțios calculată ca timpul de reacție al sălii să coincidă cu momentul cînd actorul trăgea linia.

Curioșii pot citi aici un interviu cu actorul:

http://agenda.liternet.ro/interviucrisanromalo.php


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ... sau,
"mars d-aici potaie!... ca nu sunt stalp... :))
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2008-04-10 03:24:39
         
 
  "... mai stau trei tramvaie si plec">))
Cine stie... stie!
Cu drag,
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2008-04-10 03:23:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23943
Comentarii: 120164
Useri: 1424
 
 
  ADMINISTRARE