FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Omule!
Text postat de Cristi Stanculeasa
omule, dă-mi arborele crescut în părul tău,
c-un ram să scriu poezie...

dă-mi un ochi, doar unul,
să-l adăpostesc în pădurea osoasă.

dă-mi amândouă mâinile,
să adun rănile cuvântului.

trei sute șaizeci și cinci de zile
să ar pustiul din ape
și să hoinăresc prin setea timpului...

mă izbesc de-atâtea gânduri
ce nu mai știu să cuvânte!

nu mai aștept creșterea mâinii rupte.

să pot propti de bazalt palma ta udă,
s-ating pielea ce urlă la iederă...

și nu va mai fi nicio durere
în pieptul străpuns de murdăria lumii,
omule!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Andrei,

Nu pot să nu rămân impresionat!!
Cuvinte fără egal, într-un comentariu de excepție!
Cred că este un dat al omului-scriitor, al omului-poet, de a simți viața, într-un mod cât se poate de expresiv, de pătrunzător, de a da curs frământărilor sale, printr-o simțire aparte!
El iubește Cuvântul și este iubit de cuvinte...
De aceea el, omul, se eliberează prin scris, prin cuvinte ... ,prin întreaga sa ființă!

Îți mulțumesc pentru tot!

Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-10 07:10:20
         
 
  Nu pot sa nu citez:
mă izbesc de-atâtea gânduri
ce nu mai știu să cuvânte!

nu mai aștept creșterea mâinii rupte.

Mi se pare extrem de sugestiv, pentru framantarile vesnice ale unui scriitor si artist, in general.
Cuvinte putine, maximum de mesaj, maximum de incarcatura: poezie in cel mai adevarat sens. Imaginea e cumplit de exacta, surprinsa cu secunda flash-ului unui blitz performant ce ignora culoarea in favoarea expresiei de fond. Ma opresc, sa dau liber lacrimei.
Cu drag,
vot din toata inima.
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2008-04-10 03:18:51
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Vasile,

"sublimă poezie a mecanicii cerești newtoniene"

mulțumesc pentru link, pentru prezență!

citesc...



 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 23:42:39
         
 
  http://www.agonia.ro/index.php/poetry/65687/Autoapărare  
Postat de catre Vasile Munteanu la data de 2008-04-09 21:41:05
         
 
  Camelia,

Și eu mă bucur să te văd pe-aici!

Simbolurile dau vieții sens...
Și nu numai...
Atâtea lucruri care sunt lângă noi și nu le observăm fac parte din existența noastră!
Câtă trăire pierdută!
Oare o vom mai regăsi?!

Îți mulțumesc pentru tot.

Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 21:40:31
         
 
  Monica,

Omul profund mereu va avea ceva de pus!
El se află în permanentă căutare de sine!
Până la cuvinte mai rămâne un pas!

Mulțumesc de comentariu și lecturare!

O zi frumoasă și ție!

 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 21:34:07
         
 
  Gina,

acum și târziu...

când spui ceva timpul se oprește!
așa te percep acum...
de fapt ca o sumă a tuturor comentariilor (nu numai la mine)!"

ca un gest de vindecare, spui...
și este adevărat, căci omul este vindecat de Cuvânt!

totdeauna binevenită...

Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 21:28:50
         
 
  Al Trep,

Și eu sper ca Omul Ciomu să ocolească locul...
Că de nu, locul, nu s-o mai drege nici cu busuiocul!!

Atenție nu vă mai jucați cu focul! (cât pe ce să spun "cu locul")

Mulțam de catren!
Brici!
Și la mine lipici!

Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 21:20:26
         
 
  eu precum o gazdă bună
și-nstărită
nu ca una opărită
dacă-i rost de musafir
dau fuguța la...clondir.
;)

te aștept prieten drag
pâinea ,sare sunt în prag...

tavy

 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-04-09 20:48:45
         
 
  Cristian Munteanu,

În spatele fiecărei creații se află un autor!
În fața ideilor și cuvintelor se află cititorul!
La început sunt simțăminte, trăiri, apoi imagini și idei, pe care el, omul, le așează în pagină sub o anumită formă.
...
Ai spirit de analiză și ai făcut un comentariu pe măsură!
Aștept să scrii, fără inhibiții!
Și data viitoare să- mi spui Cristi!

Îți mulțumesc!

Cu același respect,
Cristi

 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 20:47:08
         
 
  Tavy,

Îmi pare bine că ai trecut pe-aici!

Acum să te pregătești și tu pentru oaspeți!

Mulțam pentru tot!

Cu același respect,


Nicole,

Îți mulțumesc pentru popas și pentru cuvinte!

Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 20:28:57
         
 
  Vero,

Pământul și apele nu pot desparte sufletele oamenilor!
Strigătul ființei tale se aude și de peste ocean!
Cuvintele sunt emanația și simțirea!
Te aud încă de la începuturi!
Îți mulțumesc pentru tot!

Cu aceeași prețuire,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 20:20:51
         
 
  Și acum să răspundem pe rând...

Mirela,

Eu cred în Om!
Între poale și vârf este un drum pe care el, omul, îl parcurge, până când vine și acel timp al acestei vieți!
Și pe care el, omul, îl va continua...
Într-o altă ipostază, despre care, acum, nu putem discuta!
Mulțumesc de "analiză" și de "cuvinte"!

Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-09 20:15:03
         
 
  Omule,
profunde versuri, ca de obicei, simboluri (ochiul, arborele, cuvântul) filozofie, așa, printre rânduri.
Rețin,

trei sute șaizeci și cinci de zile
să ar pustiul din ape
și să hoinăresc prin setea timpului...

Și nu numai!
Mă bucur să te văd pe aici.
Mult drag,
Cami
 
Postat de catre camelia silea la data de 2008-04-09 18:01:07
         
 
  Foarte profunde versuri si foarte frumoase, poezia ta e rezultatul unei lungi meditatii si ganduri profunde, felicitari.
O zi frumoasa, Monica
 
Postat de catre Monica Trif la data de 2008-04-09 08:00:34
         
 
  ideologia razbate prin uman si se regaseste in oameni... in anumiti oameni... chiar si asa pragmatismul isi revendica reflexiv statutul:

'dă-mi un ochi, doar unul,
să-l adăpostesc'... (în pădurea osoasă.)

fiziologicul este adus inspre 'sine' cu pretentia de a cuprinde empatic 'exteriorul' ca un bun comun... ca un gest de vindecare... spun,

acum si tarziu...

regards,

goia




 
Postat de catre nula nada la data de 2008-04-09 03:43:28
         
 
 
''pomeneste si de Vf. Omu...pentru care am stat o noapte sa-l introduc in vers'' (Cristian Munteanu)


vă spun că vă jucați cu focul
în ce privește ''vârful'' Omu,
căci sper să ocolească locul
un om vestit...pe nume Ciomu

:)


 
Postat de catre Al Trep la data de 2008-04-09 00:06:35
         
 
  Domnule Cristi Stanculeasa,
am recitit in multe randuri creatia dumneavoastra, chiar de la postare, insa recunosc; mi-a fost teama sa las vreun semn, caci nu eram in stare sa comentez poemul, in ciuda faptului ca-l simteam deosebit.
Acum , dupa ce niciun user n-a spus nimic in subsolul paginii, referitor la creatie :), pot sa va comunic fara jena, ca mi-e greu , tare greu sa deslusesc in ansamblu. Am reusit secvential, dar si-asa, fiecare imagine lasa loc de interpretari.
Concluzionez; tocmai alternanta imaginilor, amalgam de mistic, cuvantul care "zideste", lumea de dincolo..."de iedera", prezentul "nerostuit" si, spatiul pastrat misterului in fiecare "strigat"...toate acestea, au facut ca azi sa petrec cea mai mare parte din timp, in fata acestui poem.
Offtopic vorbind, cum voi posta eu poezia "Omule"....da stiu....umil, in umbra maestrului :); si de parca n-ar fi fost de ajuns, distinsa doamna, Mirela Lungu, pomeneste si de Vf. Omu...pentru care am stat o noapte sa-l introduc in vers:)).
Cu respect, Cris
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2008-04-08 22:36:28
         
 
  Frumoasa poezie!
Felicitari, Cristi!

Cu drag, Nicole
 
Postat de catre Nicole Kumar la data de 2008-04-08 16:17:29
         
 
  de-acord cu Vero...
frumos, sensibil.

vot si respect.

tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-04-08 15:50:05
         
 
  Cristi,

Sunt anonimi -oameni- care te-au citit si apreciat, au auzit strigatul tau. L-am auzit si eu, puternic si rascolitor, frumos si sensibil.

*

Pretuire,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-04-08 15:01:24
         
 
  Vocatia ta 'umanista' nu se dezminte:)
Elogiezi Omul, esti sigur ca merita?!
Presupun ca nu e vorba de Vf. Omu, desi orice om tre' sa aiba si un varf, nu:))?
In unele cazuri, acesta se afla chiar la/in poale.
Sa mai credem totusi in varianta culturala, nerapusa de 'murdaria lumii'?!
Ma-ntreb si io, deh...
Cat despre 'mana rupta', e clar ca nu va mai creste niciodata la loc.
Poate doar in 'arborele' genealogic;)

Vot cu drag,
Eurydice
 
Postat de catre Mirela Lungu la data de 2008-04-08 13:29:35
         
 
  Le mulțumesc celor doi anonimi pentru voturi!
Le mulțumesc și celor care m-au citit până acum!

 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-04-08 12:55:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE