|
|
|
|
|
|
|
|
|
rostiri |
|
|
Text
postat de
. solitaire |
|
|
cuvintele nu îmi spun uneori nimic
bizare precum clipocirile de ape
îmi trec streașina, lobul urechii
la fel ca ziua ce-n cuib nu încape
și se aruncă solidară perechii
pe care-ntr-o altă zi mă aplec s-o culeg
și vorbelor le caut atunci înțelesul
bizare precum clipocirile de ape
îmi sunt strădaniile ca și mersul
de ceas pe-un secundar cu hârtoape
cuvintele vin câteodată de-a valma
la ceașca de ceai sau de lună-nsorită
durerea-i aromă și universul
lichid mi se scurge, mă simt hăituită
căci omul ce moare îți macină sensul
acelor cuvinte de lume-mplinită. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|