PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Pornind de la un text al Domnului Kosta Vianu, Text postat de Emanuel Cristescu "Domnule, Omenirea se conduce după semne şi simboluri.” Dacă prin aserţiunea de mai sus înţelegem că se conduce după LEGI sunt de acord. Altfel Mama Omida excede în semne şi simboluri după care unii, nu lumea se conduc. Rezultatele însă.... „ Există de tot felul si nimeni nu le neagă utilitatea. Există simboluri religioase pentru care s-a murit de veacuri intregi şi din păcate se mai moare. Nu eu sunt cel chemat sa spun dacă e bine sau e rău. Răul cel mai mare este însă nesocotirea şi batjocorirea semnelor şi simbolurilor, pentru că ele sunt gândite ca reprezentări ale unor concepte.” Cum decelăm „batjocorirea” de concepte de „închipuirea” de batjocorire de concepte? „Imaginati-vă că vă aflaţi pe un traseu montan marcat, traseu ale cărui semne un tembel le-a mânjit cu catran sau şi mai rău, iar semnele au devenit ilizibile. Vă paşte sau nu rătăcirea pe munte sau căderea în prapastie?” Ditinse Kosta ATENŢIE: aţi folosit ca argument ce? O analogie. Aceasta poate fi utilzată pentru a explica elevilor anumite fenomene, pentru demonstrarea unor fapte relativ simple, etc. Nu aici. ŢINEŢI MINTE: CU METODA ANALOGICĂ VĂ DEMONSTREZ ORICE TEZĂ însă tot cu această metodă vă DEMONSTREZ ŞI ANTITEZA ORICĂREI TEZE DEMONSTRATE CU METODA ANALOGICĂ. De unde limitele, ca să nu spun inoperabilitatea metodei. Şi ca să răspund şi la întrebare: probabil da, dacă aş fi o oaie într-o turmă care ar intra în prăpastie. Nu în cazul meu, şi prin extensie în cazul oamenilor, pentru că noi avem, cel puţin unii, un "instrument" care ne ajută să analizăm şi să judecăm. Continuaţi cu: „Nu ştiu de ce sunt în felul acesta de didactic cu dvs. Ştiu doar că vreau să îmi cer iertare pentru felul în care am început această epistolă. Am lăsat să treacă suficiente ore încât ea să nu pară patetică, dar se vede clar că nu am reuşit.” Exact, nu aţi reuşit. Este patetică, poate prea patetică şi nu aşa se poate purta o discuţie fie şi polemică. O discuţie având ab iniţio concluzia ca dreptatea este de partea ta este o discuţie neştiinţifică, dogmatică având o conotaţie de fanatism. O discuţie, care nu este solilocviu propagandistic, trebuie să pornească cel puţin de la principiile următoare: Partenerii să se respecte reciproc Să existe o egalitate de tratament Să nu existe condiţii de fond impuse , adică rezultatul discuţiei, să poată fi acceptat ca putând fi oricare va rezulta pe baza expunerii argumentelor fiecărei părţi. Discuţia să vizeze problematica supusă dezbaterii şi nu persoanele ori elemente care nu au de-a face cu subiectul. Să fie detaşată, adică scopul discuţiei să fie lămurirea unei situaţii, stabilirea adevărului oricare ar fi el şi nu îndoctrinarea celuilalt. Să se pornească de la ideea că la sfârşitul discuţiei pot exista oricare dintre combinaţiile posibile cu privire la convingerile referitoare la subiectul discutat. Procedurile şi argumentaţia să fie logice. Şi altele. Ei bine ce-mi propuneţi este o încercare nereuşită de a mă convinge respectiv de a mă „îndoctrina” cu „adevărul” dumneavoastră. Spuneţi: „Vreau să vă asigur de la început de întreaga mea compasiune pentru situaţia jenantă în care vă aflaţi prin susţinerea necondiţionată şi împotriva oricărei evidenţe a ipochimenului extinctescu.” Asta ar putea presupune că domnia voastră deţine adevărul în cauză iar eu sunt „ereticul” adică acela pe care îl copleşeşti cu întreaga compasiune (presupun că dacă mi-aş dedica toată viaţa în scopul manifestării recunoştinţei pentru că-mi dedicaţi această compasiune, şi poate tot nu ar fi de ajuns!) care dacă nu-şi va însuşi acest adevăr ar putea avea oarece repercusiuni. În veacuri mai conservatoare şi mai divergente de ştiinţă, rugul era un instrument izbăvitor. Ar putea oare fi reactivat? Aşadar de unde axiologicul „jenantă” ? De unde acuza nefondată „susţinerea necondiţionată”? (Doar ce i-am invalidat un text) Care evidenţă? A dumneavoastră domnule Kosta? Cine va fi validat această evidenţă? În virtutea căror prerogative vă permiteţi să faceţi aceste afirmaţii? Haideţi să analizăm. Să argumentăm. Şi apoi să tragem concluzii. Puteaţi cel mult să spuneţi „în opinia mea, Kosta Vianu”. Aşa cum aţi făcut-o este atât de uşor de demontat şi de către un elev încât invocarea ca argument a nu ştiu căror facultăţi, prima lectură, etc. în loc să vă ajute vă discreditează. Învăţaţi exerciţiul dialogului şi apoi manifestaţi-vă compasiune faţă de cineva. Dacă nu aş fi un om tolerant şi echilibrat aş putea să spun că eu îmi manifest compasiune pentru argumentaţia jalnică a domniei voastre şi să întrerup aici această discuţie care nu are anvergura necesară unei adevărate discuţii. Însă pentru că sunt tolerant şi pentru că sunt deschis polemicii şi pornesc de la premisa că este posibil chiar să mă convingeţi la final de „adevărul” domniei voastre voi continua. Spuneţi mai departe: „Care este un june imberb, incăpăţânat, imoral şi vicios, admiţând, nu-i aşa, că băutura în exces e un viciu.” Acestea nu sunt argumente. Şi dacă ar fi sunt argumente împotriva persoanei. Şi noi aici avem pretenţia unor intelectuali care discută texte. Ca să nu mai vorbesc de faptul că atributele respective pot fi încadrate la „calomnie” care ar putea face trimitere la unele articole de lege. Este corect ceea ce aţi făcut dumneavoastră? „ Poate că extremele pe care a ales să le cultive şi să le îmbrăţişeze cu ardoare să vă fascineze, cum să zic, cu puterea de atracţie a unui drum pe care nu l-aţi putut la rândul dvs alege? Tinereţea lui vă face cu ochiul înspre excese respinse cu apriorică fermitate cândva? „ L-am certat, l-am admonestat chiar. I-am invalidat texte. Iar dumneavoastră veniţi cu insinuări calomnioase. Este jenant. Vedeţi cum maculaţi? Ce credeţi că m-ar putea opri să fac şi eu insinuări la adresa dvs. Vorbeam de texte şi tot la persoane ajungeţi. Trageţi singur concluzia. „Unde, pentru numele lui Dumnezeu, vedeţi dvs laude la adresa creaţiei în textul incriminat? De ce credeţi (se pare cu sinceritate, după îndârjirea cu care o spuneţi) că alăturarea numelui Maicii Domnului cu simbolurile depravării ar fi o lucrare demnă de laudă? De ce credeţi dumneavoastră că explicitarea modului în care ar fi fost inseminată Sfânta Fecioară ar aduce oarecari beneficii literaturii?” Cu aceasta trebuia să începeţi. Aceasta este fondul problemei. Şi aici putem discuta. Răspunsul meu: chiar în textul scris de către ecsintescu. (pe care neelegant îl tot stâlciţi) Am spus că poate mai trebuie lucrat însă textul acela este UN ELOGIU ADUS LUI DUMNEZEU, CREAŢIEI SALE şi IUBIRII; Vă spuneam un Dumnezeu umanizat „care ia notiţe” de la creaţia sa şi un om Îndumnezeit care recrează ontogenetic lumea. Chipul şi asemănarea. Asta spune îndumnezeire. Asta spune libertate. Asta spune creaţie. De ce vă lăsaţi pradă tradiţiei religioase culpabilizante care avea şi are ca scop ţinerea omului în ignoranţă şi vinovăţie, aşadar uşor de dominat şi ţinut în frâu. Omul este CREAŢIA LUI DUMNEZEU DUPĂ CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA SA. Cine ne dă dreptul să culpabilizăm omul. Cine ne dă dreptul să luăm atributele dumnezeeşti ale fiinţei umane? Cine ne dă dreptul să acuzăm? Dumnezeu este bun şi iubitor şi doreşte iubire şi îndreptare. Şi orice ELOGIU adus creaţiei lui Dumnezeu este un ELOGIU ADUS LUI DUMNEZEU ÎNSUŞI. „Ne trăim unul altuia si Dumnezeu ia notite. L-am vazut pe Dumnezeu, imi spune. Eu am vazut-o pe ea. Habar nu am cum a facut lumea in 7 zile.” Oare nu este acesta un ELOGIU adus iubirii creaţiei lui şi lui Dumnezeu însuşi? De ce maculează domnia voastră un elogiu cu supoziţii, presupuneri dogme? Frumosul şi binele sunt în noi distinse Kosta. Spun acestea ca o extrem de mică părticică dintr-un exerciţiu de lectură mult mai amplu pe care textul l-ar putea presupune. „Însă, ca să fim consecvenţi cu planul în care, convenţional, ne aflăm, există şi răul în personificarea lui Satana. Şi textul lui ecsintescu, este adevărat nedidactic, adică mai greu de înţeles, face trimiterile corespunzătoare. Aşadar aici putem avea păreri interpretări variante diverse. Aşadar pe text. Aş vrea să analizaţi şi să vă spuneţi părerea pe text în ansamblu sau pe secvenţe de text. Să văd şi să înţeleg ce obiectaţi, ce incriminaţi, unde este blasfemia. Dacă mă veţi convinge să fiţi sigur că voi recunoaşte. Dar fără patetisme. Cu text. Adică pasaje prin care să-mi demonstraţi blsafemia ori blasfemiile. „Vă asigur, domnule, că bunii mei profesori de la facultate mi-au pus adesea note mari pentru interpretarea unor texte la prima citire.” Superfluu. Argument de grădiniţă. Şi lacrimogen „bunii mei profesori” şi laudativ „mi-au pus adesea note mari pentru interpretarea unor texte la prima citire.” Ce relevanţă au acestea în argumentarea blasfemiei săvârşite de către ecsintescu pe care mă obligaţi astfel să-l apăr deşi ar trebui să-l cert că a încălcat regulamentul şi a postat un text incompatibil ce Europeea? „Am, încă odată vă spun, probitatea profesională certă de a înţelege ce se ascunde în spatele oricărui text, literar sau nu, credeţi-mă. Dar textul pe care cu atâta ardoare îl apăraţi este o blasfemie, în cel mai pur înţeles al acestui cuvânt, vă asigur.” Nu mă asiguraţi DEMONSTRAŢI. Cu subiect şi predicat. Aveţi textul în faţă. „Faceţi, vă implor, un apel la un terţ, specialist în simboluri religioase creştine, să citească textul. Cereţi-i ipochimenului să vă spună părerea sa sinceră, despre text, dacă modul absolut sincer în care eu am veştejit acea ignobilă făcătură vă pute. Nu vă cer să-mi comunicaţi rezultatul. Păstraţi concluziile pentru dumneavoastră. Eu, oricum nu voi mai face nici un demers în ceea ce vă priveşte, chiar dacă nu-mi voi retrage textele de pe site în semn de protest.” Nu am o bună părere despre mulţi dintre ipocriţii „slujitori” ai religiei. Dumnezeu mă fascinează. Raţional nu l-am putut descoperi. Îl simt intuitiv ştiu că lumea nu poate fi chiar aşa o întâmplare, un haos, am şi ceva argumente. Însă nu am avut Revelaţia. Şi nici nu mă pot mulţumi cu ipocrizia unora care au mers până acolo încât au lăsat mortul în casă fiindcă rudele defunctului nu au avut suma cerută. Prefer să fiu onest cu mine şi să caut să mă apropii de Dumnezeu fără intermediari comisionari. „Iarăşi, nu înţeleg prin care minune texte de o reală valoare artistică n-au fost demne de minimul dvs. interes, în vreme ce clamaţi cu ardoare talentul băutorului de votcă.” Am scris apreciativ, de-a lungul timpului, despre peste două sute de autori. Am scris „exerciţii de lectură” pe marginea unor texte valoroase. Evident am selectat după criteriile mele. De ce mă acuzaţi fără temei. Nu pot să citesc şi să scriu despre toţi. Vedeţi frustrarea ? Şi ziceţi că mă înşel!!! „ E dreptul dumneavoastră, e pagina dvs, dar singurul cuvânt care-mi vine în minte ca să ilustrez situaţia e “straniu”, dacă nu cumva “ridicol”. Şi ca să nu credeţi cumva că mă refer la propriile-mi aberaţii, vă reiterez: nume ca Vasile Munteanu, Adriana Lisandru, Radu Ştefănescu şi alţii mulţi pe care i-am apreciat la locul cuvenit, fac cinste paginii dvs şi nu merită să fie trataţi cum sunt trataţi. Ce vină are CTA sau Peia că sunt bătrâni? Ce legătură pot avea bolile lor de rinichi cu talentul lor literar? „ Aduceţi-mi o probă o singură probă că eu am tratat nepoliticos vreunul dintre membri. Am spus-o şi o repet EU VĂ IUBESC PE TOŢI. Şi mă bucur că în ciuda nenorocirilor informatice care s-au abătut peste Europeea ea continuă să existe. Probabil va fi având ceva valoare. Pe ecsintescu l-am admonestat, l-am certat i-am redus nivelul. Şi nu mă voi simţi complexat să o fac ori de câte ori va fi nevoie dacă va încălca regulamentul. Acum mă siliţi, aproape împotriva voinţei mele, să-i iau apărare pentru că sunteţi nedrept cu el. Eu îi invalidasem un text, un fel de sancţiune. Efectul ei s-a dus pe apa sâmbetei din cauză că, deturnând sensul măsurii mele şi acuzându-l de grozăvii nesăvârşite, m-aţi obligat să-i iau apărarea. Amicus Plato sed magis amica veritas. (Dacă voi fi citat bine din memorie!) „De ce este un text care evocă exacerbat şi nedemn sexualitatea atât de valoros din punct de vedere literar încât să merite să vă bateţi, literalmente, pentru el, vor rămâne pentru mine întrebări la care, desigur, nu veţi catadixi să răspundeţi, şi nici nu vă pretind.” Am încercat ieri şi astăzi mai sus un răspuns. În opinia mea convingător. Aduceţi contraargumente. Nu vă mai limitaţi la „aprecieri” generale şi impresioniste. Disecaţi. Analizaţi pe text. Aştept. „Am facut-o adesea şi singurele răspunsuri au fost acuzaţiile de frustrare. Eu nu sunt frustrat, domnule, deoarece nu militez pentru valoarea textelor mele,” Eroare logică. Frustrarea nu intervine numai atunci când s-ar milita pentru textele proprii. Frustrarea poate avea multiple cauze. Dacă mai investighez un pic textele Dvs le pot şi identifica. „dacă ea o fi existând, ci pentru tot ce am obosit până acum să vă tot spun: din exterior aşa se vede, mai întrebaţi şi pe alţii, ridicol. Caraghios. Fără justificare în linia logicii curente, simpliste chiar.” Până acum nu aţi fost convingător. Mai încercaţi. Că textele domniei voastre, pe această temă, conţin erori de abordare care mă obligă să fiu circumspect în a vă lua de bune şi pe nefiltrate aserţiunile. Iar eu am prostul obicei să gândesc singur şi cu propriu-mi cap. „Poate că tânărul are talent.” Ei, domnule Kosta, domnule Kosta. Vedeţi că se poate? Aşa trebuia gândit. Teoretic există şi această premisă cum teoretic există şi antiteza ei. Evident şi diverse nuanţe sau tonuri. Abia aici suntem pe drumul bun. Argumentaţi sau contraargumentaţi. Să vedem ce o ieşi. „Poate că eu sunt orb, iar notele primite la facultate le-am obţinut pe zâmbete sau pe bani. Dar tânărul îşi exprimă aşa-zisul talent în maniera celui pe care tatăl său l-a învăţat ce să-i spună iubitei, când îi va cere mâna : “draga mea, când te privesc, timpul stă pe loc!”. Iar nefericitul a venit acasă trist, cu un ochi vânăt şi cu explicaţia că, uitând întocmai expresia învăţată de tatăl său a exprimat aceeaşi idee, dar în felul său :” fă, ai o faţă, de-mi stă ceasul!”. Poate că parabola mea vă pare nepotrivită şi bizară dar vă asigur că nu este. Adio, domnule Ioan Corbu, nu mă voi mai obosi în veac să vă arăt ce greşiţi, deşi îmi voi permite, până când veţi da dispoziţiile necesare, să mai postez ici-colo câte un comentariu, câte un text, aşa, de plăcere.” Pasj superfluu, nerelevant şi, de ce nu, nebărbătesc. Procedaţi cum credeţi. Rămâneţi plecaţi este decizia SUVERANĂ a domniei voastre. Pentru ce acest „Adio” cu încărcătura de dramatism pe care o presupune. Plecaţi şi gata. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Te rog ramai la mine domnule Kosta. Martirizeaza-ma. Uite serios. Eu cand fac dragoste, Dumnezeu isi ia notite. Mi-a spus ca le va posta pe un site literar. O fi blasafemie?   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-03-23 01:43:11	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE