|
|
|
|
|
|
|
|
|
Robay versus epigramă |
|
|
Text
postat de
Dan Norea |
|
|
Robay (transcris în diverse forme rubay, robai, iar la plural rubaiyat, robaiat) este o poezie cu formă fixă, de origine arabă, apărută în sec. IX-X. A avut reprezentanți străluciți Omar Khayyam, Saadi, Hafez.
Citez din traducătorul meu preferat, Otto Starck: 'Născut din poezia populară (turcă sau persană), robaiul va păstra o spontaneitate populară, de nuanță epigramatică, menită să fixeze fugarele emoții ale clipei
Exprimând un conținut satiric, erotic, religios, descriptiv sau moralizator, robaiul ajunge să degaje cele mai subtile idei filozofice, nota lor dominantă fiind un amesatec de scepticism și hedonism. Dintru început i s-a fixat celui de-al patrulea vers al robaiului menirea de a fi purtătorul poantei, celelalte trei servind drept pregătire emotivă'.
Ca structură, un robay are patru versuri (de altfel robay înseamnă în arabă chiar catren) cu schema de rime aaba. În fiecare vers, după rimă apare așa numitul radif, ca urmare a topicii propoziției persane, care situează verbul în final.
Spuneam că Otto Starck este traducătorul meu preferat. De ce ? Pentru că ceilalți trei-patru pe care i-am citit au preferat, de dragul muzicalității, să renunțe la schema aaba și la radif, aplicând o schemă clasică aabb sau abab. Iată cum arată un robay de Omar Khayyam în traducerea lui Otto Starck:
Deși-i oprit să bei, depinde cine bea,
cât bei și cine-alăturea de tine bea;
când dai acestor întrebări răspunsul drept,
atunci poți bea, că orice om de bine bea.
Și un robay de Saadi:
Vremea rozelor la pândă a venit,
vremea de iubiri flămândă a venit;
vreme rea nici frig nu-i, să nu poți veni,
blândă fii, când vremea blândă a venit.
Și ajung la subiect. Reiau: catren, spontaneitate de nuanță epigramatică, conținut satiric, moralizator, poanta în versul patru
Toate acestea nu vă amintesc de epigramă ?
Și atunci am încercat o apropiere între cele două genuri. Mai exact, mi s-a părut interesantă utilizarea unui verb pe post de radif.
Celui neîncrezător în muză
Dacă-i muza mai focoasă - vrea
Dacă-i mai simandicoasă - vrea
Când vei vrea să te inspire - vrea
Când nu vrei, să nu te mire - vrea !
În fața soției geloase
Când e vorba de-o femeie - tac
Am o singură idee - tac
Adevăru-i o greșeală - tac
Iar minciuna-i imorală - tac
Dilemă să bei ori să nu bei
După un păcat sau vină - bei
Când de-amar inima-i plină - bei
Zeul Bachus vrea ofranda bei
N-ai ce face, dai comanda bei
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțumim pt erudiție,demers cultural...dar o nelămurire:spuneai că rima e aaba...atunci dece exemplifici cu monorimă?Eu am înțeles așa:
După păcat sau vină- bei
Cînd de-amar inima-i plină-bei
Bachus ofrande de ți-o cere
Oferă-i vinul dulce și trupuri de femei |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-03-15 12:54:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulțam necunoscutei/ului aprinzător de felinar :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Norea la data de
2008-03-13 20:53:30 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|