PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Din versurile lui Valeriu Barbu (36) Text postat de Mariana Fulger februarie 2008 CUB corzi, grifuri, cârlige sunt tălpile mele ca «înainte de zile» pretutindeni ape – destinul s-a-ncâlcit în primii nori cad păsări aprinse aripile în flăcări violet-aurii arătându-mi calea dintre cele şase uşi transparente care cubic mă îmbracă voi deschide – şovăi acum neştiind-o – pe cea dinspre iertare să nu mă cauţi nici nu mă aştepta, iubito, la vechiul pământ _________________ ANUME… uger frumos norul acesta, uite îmi pare adus anume… cirezi albe mână vântul molcom printre dealuri mulg la înserare şi beau – sunt uşor acum ca o şoaptă în binecuvântare _________________ VITRALII PROMISE ferestre curate înseamnă uneori pură singurătate mă uit de vreun ceas la o fotografie – este ca o fereastră pari moartă suspendată ca o muscă pe o panglică lipicioasă atârnând de tavan nu respiri, nu ai miros nu clipeşti – de fapt, nici eu aici nu te enervezi – ca mine acum… vai cât de singuri mai suntem… O, cum vom face noi curând ample, vii şi luminoase vitralii… ascunzând toate fotografiile într-o cutie de pantofi – probabil a pantofilor roşi aşteptând _________________ MAI SUS repetarea erorilor vine cumva din rutină m-am săturat tot reîncărcându-mă, cel puţin acum ultima oară, câtă risipă… nici de data asta n-am reuşit să mă ridic mai sus de rădăcina ierbii ostile am ochii uscaţi, arşi în setea de lumină _________________ DIN CE ÎN CE MAI LIMPEDE toate câte mi se întâmplă nu sunt incidenţe, au trecut mii de fulgere prin secunda mea nu m-am ars au trecut mii de vehicule la un pas nu m-au strivit… răstălmăcind cauze, efecte, receptori căutând sensibilităţile mele cele mai profunde – în afară de un strop de iubire – n-am găsit decât frici multiplicându-se continuu, sunt incubatorul lor preferat… altfel, îmi pare din ce în ce mai limpede că este cineva aproape nevăzut care mă duce de mână, mă trece strada ca pe un copil _________________ TRISTA PIAŢĂ normal cuţitul costă mai mult ca pâinea doar acul este mai ieftin decât haina! Cât a cheltuit umanitatea pentru iertare, prietenie iubire? A zidit altare reci, jilave, semiobscure… tot aurul lumii stă în cuţite în spectacolul mânuirii acestora în tehnologii menite să ne apere de haos vaccinându-l…; în rame şi cruci ere comerciale, normal, costă mai mult un glonţ mic cât o lacrimă decât o linguriţă copiilor flămânzi – alegem ce-i mai scump pentru noi nu-i aşa!!! _________________ NEMĂSURATA DURERE poate că suntem pe o direcţie greşită înduioşându-ne sau speriindu-ne de Moarte, de risipa sângelui mustind în ţărână vai, era atât de roşu, de cald… suntem patetici ţinând cu dinţii de lucruri, limite, reguli, prejudecăţi… – Nu insinuez ca alternativă anarhia ci percepţia altfel a lui «înăuntru – înafară» viaţa în această rană enormă – viaţa de apoi, zugrăvită eronat deseori, «normal – paranormal» iată vă chem să-mi spuneţi: par anormal (!) crezând că sublimul nu-l vom atinge niciodată cu simţuri din carne?! cine mă pune să-l caut?! durerile reale, vii sunt, dar şi dureri reflex condiţionat, sugerate simbolice, închipuite, asociative: a murit mama musai plâng… uite-l nu plânge!!! …………………………… am o durere mult mai mare decât plânsul lumii decât morţile voastre decât morţile mele egoiste, pompoase dincolo de capcana de cristal dincolo de violet-auriu… sufletul simte – nu ştiu cum, dar simte sublimul şi-mi provoacă durere nemăsurată neputinţa de a-l atinge de a mă îneca definitiv acolo _________________ Barbu Valeriu str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Mulţumesc frumos, Gina. Scriem fiecare din izolarea, aripile şi rădăcinile ce trec dincolo, din vise, visuri împletite cu roua curată şi lumina pură, cu norii ce se adună de cu seară sau mai devreme, oboseala care ne îmbracă uneori în gri, cu fire din toate şi cu nimicul care pândeşte - prea mult spus, stă latent în noi şi în jurul nostru. O primăvară fericită, sănătate, noroc şi împliniri în viaţa ta mereu. La mulţi ani!   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-03-01 07:00:29               ANUME… uger frumos norul acesta, uite îmi pare adus anume… cirezi albe mână vântul molcom printre dealuri mulg la înserare şi beau – sunt uşor acum ca o şoaptă în binecuvântare in izolare utopiile primesc forma - un existentialism scris pe coltul unui servetel - ca dupa o inchipuita 'cina'...insingurati scriem si uitam sa eliminam surplusul - circumstantiala stare de 'eroare'...ori necesitatea care malign ignora monologul...ingraditi orice forma de exprimare capata valente normale...cu atat mai mult 'surplusuri'...gand bun Val, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-03-01 00:59:24 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Sănătate ţie, cititor bun. Ziua în pace şi bucurie. Primăvara bate la uşi, cerul însă... şi aerul s-a răcit un pic. Nu în speranţe. Valeriu îţi trimite salutul său şi mulţumiri.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-02-29 07:24:37               "dincolo de capcana de cristal dincolo de violet-auriu…" o fiinta vie, fapt real sufera enorm...eu stiu sanatate multa draga Val... tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-02-28 19:04:36	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23983 Comentarii: 120107 Useri: 1426
ADMINISTRARE