FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniela Luca
bãrbatul meu timp îmi numãrã dinspre pãsãri zbaterile
îmi spune sã-i þin inima în acordul ceasurilor
ºi mã lasã aºteptând întunericul singurã
ºtie cã nu cunosc temerea nici depãrtarea
îmi simte pereþii albi ºi muchia aceea a singurãtãþii
în care nu mã tai niciodatã prea adânc
îmi ia pe braþe dimineþile
ºi mã îmbracã cu prima rãsãrire a lunii
nu ºtiu cum sã îi vorbesc spre înþelesul iubirii
fiecare cuvânt are porþi ºi fiecare poartã are o altã cale
ºi ochii lui vãd fãrã a mã privi
ºi mâinile lui nu mã ating decât în luminã

bãrbatul meu timp e un cãutãtor desãvârºit
întâi a cãutat sã trãiascã în umbrã
a doua zi ºi-a gãsit femeie ºi a închis noaptea în ea
femeia i-a fãcut copil ºi l-a crescut ca pe un cedru
copilul ºi-a purtat tatãl ca pe o umbrã a sorþii
nerisipind rãdãcinile

bãrbatul meu timp a iubit mai departe
fiecare femeie îi era apã sau foc sau altceva niciodatã Timp
ºi cãuta fãrã popas cãlãtorul singura orã
în care s-adoarmã femeia lacrimã a ultimului sfârºit


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE