|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
demult o stea de sâmbãtã
mi-a dat trup ºi
m-a lãsat din pântec într-o lume
a plumbului
saturnianã din coloanã spre creºtet
iau apele în ºapte ºi le rãsfir
înspre luna a noua
copiii nenãscuþi mã întreabã
cum îmi plâng morþii
fãrã o lacrimã
bãrbatul meu tace
fãrã tihnã îi este umbletul
ca un sfânt
nenumit
lasã-mã Doamne sã port
vinerea în mâini
în loc de cruce
aºa va ºti
cum l-am iubit
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Joe, cuprins-ai sensurile ºi fiindcã ai fost atât de aproape de ele, îþi mulþumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-11-02 11:12:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asta mi-a placut cel mai mult:
"înspre luna a noua
copiii nenãscuþi mã întreabã
cum îmi plâng morþii
fãrã o lacrimã"
frumos.
|
|
|
|
Postat
de catre
Joe King la data de
2005-11-02 08:53:52 |
|
|