FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Vladimir Negru
viaþa asta parcã-i un gâde
cu mâini de copil
mã întreb câte din mine
þi-am dãruit cu adevãrat
unde se duce iubirea când mori
dacã-mi vor tremura degetele
când te voi smulge din piept
sperând sã-mi zâmbeºti
în fiecare femeie
ce mã ascunde sub piele
ºoptindu-mi cã-s viu

viaþa asta parcã-i un gâde
sãtul sã-ºi ascutã securea
mi-am fãcut programare sã mor
aºtept cu sufletu-n palme
sã vinã cineva sã mi-l ia
îngerul ori poate vreun diavol
fierbinte ca o amantã
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Elena... onorat sa citesc comentariul tau... probabil ca oricat as incerca sa dezbrac versul meu de sensuri, sa-l fac inexpresiv, cald sau rece, ca o piatra pe care altii sa o pipaie si sa ii ofere moalele palmei, caldura sangelui ce curge in subteranele vietii, nu am succes... limitele mele... la urma e clipa doar... scarba de cele viitoare... optimistul si pesimistul se inrudesc pentru ca isi fac planuri... cel ce traieste clipa e plin de prezent si atat.  
Postat de catre Vladimir Negru la data de 2005-10-29 14:23:35
         
 
  Poemul ca meditatie asupra conditiei umane

O meditatie profunda asupra existentei cu o viziune in maniera Omar Khayam. "si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul talc al spumii/ ce rost avu venirea si-acum ce sens plecarea"
Fragilitatea si dramatismul trestiei ganditoare aflate sub hazardul comportamental al vietii, acest gade-copil, ingenuu ori poate necopt, induc temeri ale luciditatii eterne:
"mã întreb câte din mine
þi-am dãruit cu adevãrat
unde se duce iubirea când mori
dacã-mi vor tremura degetele
când te voi smulge din piept"
Conditia inexorabila oricarui eu, candva, a singuratatii asumate, de asemenea dramatica, ia forma unor manifestari quasifetisizante:
"sperând sã-mi zâmbeºti
în fiecare femeie
ce mã ascunde sub piele" un fel de ultima speranta a confirmarii existentiale a ceea ce un mare prozator rus numea "cadavrul viu".
Finalul poemului, implacabil dichotomic propriei perceptii constiente asupra starii etice a eului, potenteaza dramatismul poemului. Cu tot sacrificiul facut ca pret al efemerei existente telurice nu stim sau nu avem posibilitatea sa stim daca ingerul sau diavolul ne vor fi fiind mentorii de dupa.
Hamletiana dilema.
Frumos poem.


 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-10-28 15:32:45
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE