PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Buţulică Text postat de Andrei Ghejan Buţulică era un om trist, atât de trist că devenise scârbit de propria lui tristeţe. Prietenii îl porecliseră aşa, deşi motivele clare, nu se cunosc. Într-un fel, era ca o umbră, discretă şi palidă, tocmai din cauză că nu-şi găsise niciodată un contur precis. Obişnuia chiar el să afirme: „mai am un pic şi dau colţul, iar singura mea realizare efectivă, cu care să tropăi în pas de defilare, după, e doar un şir de complicaţii inutile, şi-alea neterminate, cu un ecou destul de surd”. Conştientiza un eşec lamentabil, sau, mai degrabă, o nemulţumire generală faţă de propria lui prestaţie căreia, oricât s-ar fi străduit, nu-i găsea nici un rost. Era curios să ştie, ce-ar mai fi putut face să-şi dea corijenţa, măcar aşa, de ochii lumii, la un „re” multiplicat stupid, căruia oricum nu-i mai găsea o motivare precisă. N-ar fi putut să afirme că nu s-a străduit, doar că, întorcând-o pe toate feţele, dădea de aceeaşi corvoadă ponosită, ca un argument în favoarea ghinionului – şi, deşi nu acceptase, cel puţin la început, ideea de-a ierarhiza neşansa în faţa neputinţei pe o treaptă superioară, învăţase totuşi să-şi ofere prezumţia de nevinovăţie la talent, invocând un ADN destul de sărac. Devenise destul de convenabilă convieţuirea cu o astfel de auto-convingere, un fel de confort sporit, să n-o ia pe grădişte de timpuriu şi complet descoperit. Prima dată şi-a scrântit piciorul exact când, practic, n-ar fi avut vreun motiv să o facă, taman când îşi luase ăl mai abitir avânt pe o scurtătură numai de el înţeleasă, profitând de un suport destul de îndoielnic al unui refuz categoric al propriei infirmităţi. Minciuna în sine, scuzabilă, dată fiind conjunctura tânără, s-a copt însă destul de repede, făcând loc unei crude şi poate nemeritate deziluzii, constând într-o „birocraţie” ostentativă a lipsurilor pe care iniţial ar fi vrut să o sară, sau măcar să o ignore. S-a dovedit a fi un soi de impotenţă, o posibilă justificare a poreclei: „Buţulică”. Să-i mai treacă timpul, acum a găsit un nou joc: „Hai să ne pupăm în cur cu alţi Buţulici”. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   un punct bine pus pe i :) stea :) maimuta de matase:) nu de alta, dar si eu am alergie la "alti Butzulici":)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-02-17 14:15:55	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE