|
|
|
|
|
|
|
|
|
Îți voi desena cândva, liniștită...(repostată) |
|
|
Text
postat de
Melania Andrica |
|
|
Îți voi desena cândva, liniștită, nemărginirea tristeții
care-mi picură domol gândurile pe buze,
ca într-un vis întârziat de căderea nopții.
Îți voi desena cândva, liniștită, învierea singurătății
cu teama adâncului de necunoscut
și orbitoarea ei lumină solară.
Apoi, pensula mi se va ridica în zbor,
născând muguri dinspre răsărit
pentru pământul gras al ochilor tăi.
Îți voi desena cândva, liniștită, furtuni însetate
de piscurile dezgolite ale munților
din neumblate peisaje moldovenești.
Dar mai cu seamă de toate,
mai viu colorată și înflăcărată,
voi trece pensula-mi peste oameni.
Aici, în pânzele albe ale sufletului meu,
îi desenez fără sfârșit:
oamenii blânzi, copii ai cerului senin,
cu ochi jucăuși ca de mărgele;
oamenii triști, stăpâni ai plânsului,
pe care nici o fericire nu-i poate cuprinde;
oamenii străini, agitați ai urbelor,
cu obișnuitele fețe palide ale existenței;
oamenii neștiuți, nevăzuți ai mormintelor,
pe care libertatea îi păzește de primejdii.
Va fi un desen abstract, lipsit de valoare artistică,
strâmtorat de naturalețea culorilor,
desprins dintr-o viziune simplă a unui fapt divers.
Apoi, la amiază, îți voi desena răspunsuri
ale nemărginitelor tristeți, iar tu, pentru prima dată,
îmi vei răstălmăci desenul în singurătate.
Îți voi desena cândva, liniștită, înaintea altarului vieții,
marginile tristeții și îngroparea singurătății.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|