Încerc sã pãtrund în universul tãu poate te determin sã mai faci un popas aici.
nu ceream nimic...stãteam doar
douã siluete pãgâne
þinându-ne de mâini
la umbra
copacului fãrã de
sfârºit

Nostalgia versului dã un veºmânt realitãþii invizibile de a sesiza dimensiuni greu perceptibile senzorial, de a surprinde partea ascunsã a lucrurilor din univers.

nu ceream nimic...nici foºnetul
frunzelor nici mlãdierea
ierbii nici parfumul
petalelor rãvãºite
de vântul
sprinþar

O nostalgie a formelor predestinatã parcã singurãtãþii. Apropierea de esenþã este sub semnul incertitudinii.

nu ceream nimic...ºi dintr-o datã
peste creºtetele noastre albe
a început sã plouã
cu amintiri

Misterul universului se revarsã în amintiri, e semnul cã exiºtiºi, ºi cã pâna aici a fost doar aºa o trecere spre transcendenþã.

se stricã vremea...am mai apucat sã
spunem ºi ne-am ascuns amândoi
în marsupiul þãrânei-mamã
care ne aºtepta cu dor
încã de la
primul þipãt

Regãsirea Edenului pierdut!!!