FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Viermele de mătase și limbricul
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu

Tot umblînd pe vechiul drum al mătăsii, caravanele poposeau adesea și în Absurdisteea, țara lui Vic Orb Noru, zis și Papură Vodă. Din vorbă-n vorbă, iscoadele împăratului, răspîndite prin caravanseraiuri, aflaseră care-i secretul mătăsurilor fine pe care cămilele le transportau din China pînă hăt departe, în Levantul Europei.

Bătrînul împărat știa de-acum că firicelul subțire de mătase ar fi plăsmuit de niște viermișori dibaci cum nu s-a mai văzut, care se-nvelesc în el înainte de a se preschimba-n crisalidă și a deveni fluturi. Și, cum era cătrănit că n-avea niciun odor, tare și-ar mai fi dorit să poată crește și-n împărăția lui viermișori atît de iscusiți.

Auzise împăratul și că viermișorii ăștia ies din niște semințe micuțe pe care le depun fluturii în puținele lor zile de viață. Și tare și-ar fi dorit să facă rost de acea sămînță mai prețioasă ca aurul și nestematele de care-i era plină visteria.
Nu s-ar fi scumpit deloc la preț și-ar fi dat cît nu merita, numai să aibă o mînă din semințele miraculoase.

A trimis spioni chiar în Țara Marelui Han, dar mai mulți din ei, prinși cu sămînța-n desagi pe la vămi, au fost spînzurați pe dată, fără nici un fel de judecată. Căci secretul mătăsii era apărat de legi stricte și cum nu se poate mai aspre și, de peste o mie de ani, doar în China se produceau mătăsuri și nimeni nu reușise să le fure secretul.

În fine, cînd împăratul aproape că-și luase adio de la acest vis, un pelerin ciudat i-a adus un pumn semințe, nu mai mari decît sămînța de mac, și i le-a vîndut pe aurul dus de trei cămile. Odată dus pelerinul și cămilele încărcate cu aur, împăratul a purces să prăsească viermișorii din sămînța primită. Știa că viermișorii se hrănesc cu frunză de dud și a dat sfoară în țară să-i fie adusă toată frunza de dud din împărăție.

Numai că împărăția sa, așezată într-o zonă deșertică, era cam sărăcăcioasă în vegetație, doar stepe uscate fără pic de copaci și umbră. Frunza celor cîțiva duzi din toată țara au hrănit viermii numai vreo două săptămîni și duzii s-au uscat rămași fără frunză. Viermii, scarandivi peste măsură, au murit și ei degrabă fără să ajungă să facă vreun fir de mătase.

Tare supărat a fost împăratul și mai că nu-i venea să-și ducă zilele așa lipsite cum erau de orice bucurie. Tocmai atunci, un vraci care aflase de pățanie s-a prezentat la palat și i-a adus în taină sămînța altor viermi. Spunea el, viermii aceștia pot produce la fel de bine mai multă mătase decît duc mii de cămile și nu trebuie hrăniți cu nimica. Era suficient, mai zicea el, ca împăratul să de ucaz ca toți supușii să înghită semințele, aduse de vraci în mai mulți saci, și viermii ar fi crescut, fără nici un fel de hrană specială, chiar în pîntecele lor.

Acolo, în mațele lor, viermii s-ar fi îngrășat și s-ar fi înfășurat în fire subțirele de mătase. Iar împărăția n-avea decît să pună slujbași să urmărească ce scot toți muritorii din pîntece zi de zi și să aleagă din scîrnăvie prețioasele gogoși de borangic.

De-atunci, în Împărăția Aburdistană, la fundul fiecărui supus stau zi de zi dregători care tot așteaptă să găsească-n fecalele lor bogăția virtuală.

Și-am încălecat pe-o șa
Și povestea continua…

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23785
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE