PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Din anii cu secetă Text postat de Adrian Suciu SCRISOAREA I Ai intrat dărîmînd zidul Ai intrat dărîmînd zidul şi purtînd pe umeri armele noi: icoana făcătoare de venin şi talgere mari cu sînge de bou. Mi-e frig la două mîini, Ţi-am spus, şi numai febra mă-ncălzeşte. Dacă mai ninge mult în iarna asta, am să umblu-n genunchi pe sub cer. Am să fac lumea cum ai vrut-o Tu: cu vagi arome pîndind prin mandoline. Cu paturi grele de ierburi din care se trezesc armate de miri. Cu flăcări şi cu dulceţuri amare. Prin ceruri vor curge fluturi cafenii. Un gînd îngheaţă inima: sînt eu, şi nu ştiu, paznic făpturilor Tale? SCRISOAREA II Îngerii-s putrezi Îngerii-s putrezi şi zac prin vastele mele nimicuri. Am plîns, laolaltă cu orbii şi surzii, după ierburi de leac ce-Ţi cresc între umeri. Pe geam, au scrijelit mieii boturi cu fălci şi cu dinţi. Te văd şi-n ochi mi se coc struguri vineţii. Te-aud cum pregăteşti teascurile pentru vin şi cuptorul de pîine. SCRISOAREA III Cerşind lapte şi somn Mi-ai umplut nopţile de parcă-ai fi vrut să pricep că visezi femei fără de rod iar copiii lor nenăscuţi vin la uşile Tale cerşind lapte şi somn. De cîte ori m-am trezit lîngă Tine, hălci de ploaie sfîrtecau arbori şi-ncleiau curgerea vremii. SCRISOAREA IV Lupi sîngeraţi Lupi sîngeraţi atîrnă-n cuiele porţii. Cumpănesc dacă să dorm cu privirea lor în visele mele. Am mari îndoieli. Strig către Tine cu buza muşcată de-un dinte străin: “Mîhnit este trupul şi puţină umbra lui- Durerile nasc prunci după prunci”. Rădăcina mi-e slabă şi morţii mei mulţi. Sînt liber şi-o minunată răzbunare m-aşteaptă. Cumpănesc dacă să trăiesc pentru ea. Am mari îndoieli. SCRISOAREA V Despre moarte numai de bine “Despre moarte numai de bine”, mi-au scris fraţii mei risipiţi prin margini de imperiu în anii cu secetă. “Am văzut-o pe cea mai palidă dintre femei”, mi-au scris şi scrisorile lor au umblat, purtate de cai, dromadere şi vulturi. Nu eşti Tu acela care mi-a clădit şira spinării? Nu-i luna un ochi necugetat de porţelan? Dragostea mea pentru Tine împroaşcă pereţii cu sînge şi-ntreb: la ce-mi foloseşti? Cu ochii-nroşiţi, într-o dimineaţă, voi aduce, singur, victoria. Armata fugarilor aspru va cînta, dumnezeieşte va cînta. SCRISOAREA VI Îţi scriu toată noaptea Îţi scriu toată noaptea scrisori cînd mi-e lene să dorm. Îngerul Tău, asudînd umbră, aşterne în praf hărţi pe care-s trecute vizuinile vulpii şi felurite fîntîni. “E vremea să iei o viaţă”, mă-ndeamnă, tîrîndu-şi piciorul prin mirişti. Apoi mi-ntinde venele şi-ncearcă pe ele-o cîntare semănînd cu viscolul şi cu-amintirea securii-n salcîmi. SCRISOAREA VII Femeile, ca şi cîinii Femeile, ca şi cîinii, au despre dragoste gînduri nebuneşti. Numai dragostea Ta ne trece unii printr-alţii fără să ştim. E Nord aici? Din care clopot curge fum? SCRISOAREA VIII Dintre bolile făpturilor Tale Dintre bolile făpturilor Tale, nebunia e albă. În miezul ei, un vîrtej soarbe lumina şi grijile zilei. Vin ani care trec. Plouă cu vrăbii-ngheţate. În miezul ei, fierul se-ncearcă pe braţele pruncilor. Dintre slujbaşii Tăi, desăvîrşit e-acela care numără morţii. Le cîntăreşte suflarea şi-aşterne pe-obraz ultimul fard. Îşi cîntă un vals prăfuit şi-adoarme si el. Cîteodată. SCRISOAREA IX În oricare zi În oricare zi, aşterni pe mese bucate străine şi rachiu de nisipuri. Fiii Tăi, plîngînd cu sughiţuri, se ghiftuiesc şi se-mbată. Doamne-al oştirilor şi-al apelor limpezi, cu măruntaie de peşte şi vin negru să scrii pe ochii jupuiţi către Tine! SCRISOAREA X Ştii coastele mele subtiri Multe ceasuri ai stat în dreptul inimii şi-ai ţinut umbră. Ştii coastele mele subţiri de cînd stăteam în poarta lumii şi unii mureau de-o boală care s-a tot întins cu seceta şi cu trecerea vremii. În inchipuire, demult, am fost fericit. Fluierul orb răscolea tainele casei şi Tu-mi spuneai că, din vreme în vreme, vor fi sărbători în care n-am loc. “Risipeşte-ţi proorocii – ei spun vorbe care se fac ruguri! Întoarce-Ţi faţa la noi, istoveşte-Ne în bătăi! Rînduieşte-Ţi clopote la gleznă, să ştim cînd treci! Şi nu lăsa fiii noştri să fie mîngîiaţi de mîini străine!” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Elena, iti multumesc pentru apreciere si, mai cu seama, pentru un fragment al comentariului tau care m-a atins. :) Dana, prietenia mea integra. Dana, eu n-am cum sa te cataloghez vreodata ca "dintre cei care bat cimpii". Multumesc pentru semn. :)   Postat de catre Adrian Suciu la data de 2008-01-25 11:15:57               nu tin sa comentez. sunt, din pacate, sanse sa fiu urgent catalogata ca dintre cei ce bat campii. nici naluca-habauca nu sunt. las in schimb un semn: **. cu admiratie,   Postat de catre Dana Stefan la data de 2008-01-21 13:52:41               cu siguranţă aici suntem în faţa unui text dăruit cu har Poezie autentică stil ce nu lasă loc de comentarii respectul meu integru servus   Postat de catre Dana Banu la data de 2008-01-21 13:13:24               citindu-ţi... cu scuzele de rigoare. scrisesem cu cratimă, dar... uite-o, nu e !:)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-01-21 12:12:56               dacă ar exista, citinduţi scrisorile, cu siguranţă, ţi-ar oferi un loc lângă inima Lui !:) o stea, cu apreciere maimuţa de mătase :)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-01-21 12:10:41	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE