PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de george savu Capitolul 3 (fragmente din romanul Lumea de dincolo) ............................................................................................................................. 5. La Recepţie mi s-a comunicat că în Lumea Aceasta voi fi supus permanent unui tratament care îmi va produce mutaţii serioase în procesul de gîndire şi de percepţie ale celor trecute, prezente şi viitoare, pentru a uita că am fost robit unui trup carnal şi pătimaş. Cum a fost şi spus: *Semăna-se-va trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc* (Corinteni, 15.44). Dar despre mine se spune deja că sint un spirit plin de frondă şi că nu o să mă înduhovnicesc niciodată. Chiar noaptea trecută, spiritul meu nu avea somn şi a auzit nişte Duhuri Inferioare comentînd pe palier, cum că aş fi fost muşcat de iele ori de rusalce. Aşa mi-a fost scris mie, să-mi creez o reputaţie proastă chiar din primele zile. Apoi spiritul meu n-a mai reuşit să se odihnească. Nu ştiu de ce, pentru că daimonul meu ispititor este în concediu şi va iesi la pensie după Judecată şi pronunţarea sentinţei. Dar şi îngerul meu păzitor este în concediu, urmînd să se pensioneze şi el în curînd, aşa că n-am avut cu cine să mă consult. Mă tot gîndeam la vremea cînd învelişul meu spiritual era cuprins în învelişul meu carnal şi amîndouă învelişurile (precum două pături cazone) mă apărau de minune şi îşi făceau datoria conform criteriilor tehnologice şi normelor metodologice stabilite de la începutul veacurilor. Îşi dictau unul altuia diverse trebuinţe, fără reţineri şi fără fricţiuni şi zău dacă am crezut că poate unul să existe fără altul. Ce vremuri, ah, ce vremuri! (eheu, fugaces – labuntur anni!) 6. Aşa că am evadat din secţia în care eram cazat temporar şi rătăcind eu pe coridoarele Eternităţii am deschis din întîmplare uşa secţiei „Animişti şi Neconvertiţi”. Acolo aproape toate spiritele dormeau, doar cîteva ce stăteau în jurul unui foc, treceau pipa păcii aprinsă de la unul la altul şi sorbeau dintr-un clodir colţuros. Pe loc mi-a căzut fisa şi în virtutea lecturilor mele din Karl May, le-am zis: *Marele Manitu călăuzeşte minunat paşii copiilor săi acolo unde se fumează calumetul şi se bea apa de foc!* O furtună de strigăte, ca o turmă de bizoni nestăvilită, mi-a însoţit urarea. Nu se mai termina cu prezentările: Vîntul Rebel, Vulpea Zbanghie, Secure-Însîngerată , Călăreţul de Minore. I-am întrebat unde este Winetou, dar au ridicat din umeri şi l-au trezit pe unul care s-a recomandat Pardaian. Chiar aşa a spus: *Mă recomand,- Pardaian*, iar toti cei de faţă au zis că-i din spaţiul meu etno-folclorico-geografic. El a stat tot timpul numai lîngă mine, ba după o vreme chiar mi-a şi zis: *Bă spirite, să-mi bat copiii, parcă te-aş cunoşce dă undeva!* Frumoase clipe am petrecut şi ele m-au mai eliberat de stres. Mi-am propus ca în următoarea noapte să-i vizitez pe închinătorii lui Allah, înainte ca ei să distrugă America (God! bless-temă America). M-am întors repede în salonul meu, pentru că se apropia rugăciunea de dimineaţă. Apoi iar micul dejun compus din eter si halou. 7. E cam plicticoasă Lumea Aceasta. Aştept cu nerăbdare ziua de duminică cînd ni se serveşte praf stelar la masa de prînz. Jidanilor li se dă acest ingredient înca de sîmbătă, iar unii dintre foştii mei coreligionari, stîrmocesc încă de vineri seară pe la bucătărie, ca să primească puţin mai înainte bunătatea de meniu. Apoi îl întind cu cuţitul pe pâine, pentru a umple ei golurile dintre culturi şi civilizaţii. Fără a-i lua în seamă pe închinătorii lui Allah, care abia atunci se ridică de pe covoraşele de rugăciune. Dar pe la orele zeceantemeridian (ora astrală şi data stelară), m-am dus la Sfîntul Secretariat, ca să aflu ce şi cum în chestia cu învierea în trup şi în suflet.. M-am benoclat în Cabinetul Prea –Sfînt, pentru că Secretara era plecată să umple ibricul cu apă sfinţită. Acolo era deschisă o uşă. *Numaidecît am fost răpit la Duhul-Sfînt* (Apocalipsa, 4.2). Dînsul şedea pe un scaun ergonomic cu spătar înalt şi avea înfăţişarea unui Director General din Lumea de Dincolo. Iar scaunul său parcă era înconjurat de curcubee, iar de-a dreapta şi de-a stînga lui şedeau două Duhuri, dintre care primul avea înfăţişarea unui Director de Marketing iar al doilea înfăţişarea unui Director Economic. Directorul Comercial fiind plecat în delegaţie. Iar de o parte şi de alta se aflau încă douasprezece scaune, de unde am dedus că eram în Sala de Protocol Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   n-am fost, nici ca-mi pare bine pe pamant eu stau cu tine ne certam ne mai iubim bucuria-i ca ...traim! ca traim pe bune, neica fi`nca ata nu s-a rupt (sta cuminte pe suveica) o luam de la-nceput? faina viziunea ta literara a visului funebru. vot, tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-01-20 11:57:16	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE