FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Tudor Cires
realitatea e doar cea mai accesibilã dintre iluzii
o bisericã însãrcinatã cu îngeri în care preotul
îþi spune cã ai un rinichi putred
câteodatã alerg pe strada ta ca o corabie fãrã punþi
nu sunt niciodatã sigur cã mie
mi se întâmplã de fapt lucrurile
gândesc cã poate viaþa e doar o ipotezã
care se confirmã când mori

aº vrea sã am o iubitã grasã ºi neagrã
sã-mi spunã povestea unui ocean de catran
cu pescãruºii izbindu-se de plajã
ca o neverosimilã maree
ºtiu
toate femeile sunt sacre
ele nasc prunci
noi doar pictãm patima pe-un ºevalet ciocolatiu
sugându-ne degetele mânjite cu plãcere

mã priveºti de parcã în sufletu-mi s-ar petrece o crimã
o altã muzã ce-ºi taie venele sãtulã de întuneric
strâng încã în pumn ultima picãturã de sânge
scursã dintr-un vis cu inorog
ador cârciuma asta fãrã pian
perechile pãtrunse de fum privindu-se
un fel de tãcere umblã printre mese
îmi adulmecã gândurile ca un pãianjen timid
e banal sã te îndrãgosteºti de statui
pândind femeia în roºu
cu ciocul ascuns între aripi cale de-o noapte
atâtea chipuri
alte ºi alte drumuri spre noi înºine
acum nu îmi mai e teamã de oameni
înþeleg dorul de þãrm al cãlãtorului
de ce câteodatã în ceaþã vãzându-te strig Pãmânt
dã-le dracului de promisiuni
lasã-mã doar sã te învãþ sã dansezi
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE