PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Eminescu si teoriile relativitatii Text postat de Mihail Buricea În teoria relativităţii restrânse a lui Einstein, timpii şi distanţele, legate de un anumit eveniment, măsurate de doi observatori aflaţi în referenţiale inerţiale diferite, nu mai sunt constante, aşa cum postula mecanica clasică a lui Newton, ci variază în funcţie de viteza relativă a celor două sisteme de referinţă. Valorile timpilor şi distanţelor de mişcare sunt date de formulele matematice, cunoscute sub numele de transformările Einstein-Lorentz. Conform acestor relaţii, obiectele aflate în mişcare relativistă îşi măresc masele de repaus şi densităţile, iar timpii măsuraţi de un ceasornic, solidar cu obiectul în mişcare, sunt mai mici, adică timpul se scurge mai încet, se dilată. În poezia Luceafărul, surprinzător pentru momentul în care a fost compusă, drumul parcurs de Luceafăr până la Creator, este descris ca o mişcare relativistă. Modificarea masei şi timpului de deplasare ale Luceafărului sunt consecinţa transformărilor Einstein-Lorentz la viteze mari, apropiate de viteza luminii: Porni Luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe - mărirea masei de repaus la viteze relativiste Şi căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe - dilatarea timpului, scurgera sa lentă la viteze relativiste Întrucât, de la marea explozie, Big Bang, Universul a fost şi este într-o continuă expansiune, cucerind spre marginile sale, noi spaţii şi noi timpi, starea acestuia, la frontiera cu "nimicul", păstrează imaginea primei sutimi de secundă după creaţie, după Big-Bang. În primele minute ale Universului timpuriu, acesta era un ocean de lumină (electroni, pozitroni, neutroni, fotoni, etc). Acestea sunt ilustrate de geniul pustiu în versurile: Şi din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea ca-n ziua cea dintâi, Când izvorau lumine - generarea exploziva a particulelor elementare Cum izvorând îl inconjor Ca nişte mări de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor - deplasarea cu viteza gândului, luminii Pân' piere, totul, totul - atingerea si depăsirea frontierei spaţiale si temporale Intuitiv, are loc trecera în zona "nimicului", în locuri fără clipe şi-n clipe fără locuri: Căci unde-ajunge nu-i hotar, - intuirea infinităţii spaţiului Nici ochi spre a cunoaşte - lipsa oricăror evenimente cognoscibile Şi vremea-ncearcă în zadar - absenţa totală a timpului Din goluri a se naşte - absenţa totală a materiei Din câte se cunoaşte, Luceafarul este o poezie inspirată dintr-o legendă, dintr-un basm, a cărui origină se pierde în negura vremii. Ideea creaţiei Universului timpuriu şi perceptele relativităţii să fi fost induse, din afara Pământului, de fiinte superinteligente, de extratereştrii, şi păstrate în memoria omenirii sub forma basmelor şi legendelor? Acest raţionament ne duce şi la contextul basmului "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte". Ne amintim de cutremurătoarea întoarcere a fiului de împărat, după ce călătorise, se pare, într-un sistem relativist, în care timpul s-a scurs încet, în sistemul de referinţă initial, unde trecuseră mii de ani şi nimeni nu-şi mai amintea de fosta împărăţie a tatălui său. Coborârea, din neatenţie, în valea plângerii, înseamnă de fapt trecerea fiului de împărat, printr-o modalitate necunoscută, din sistemul referenţial relativist în sistemul referenţial nerelativist. Basmele sunt pline te treceri dintr-un sistem de referintă inertial în altul ca: trecerea pe tărâmul celălalt sau călătorii în timpuri trecute sau viitoare. Ce enigme miraculoase se mai ascund în această stranie materie? Poezia lui Eminescu "La steaua" nu conţine referiri relativiste, ci mai de grabă elemente cosmogonice compatibile cu teoria mecanicii clasice. La frontierele universului actual se găsesc, practic memorate, evenimentele din perioada Universului timpuriu, petrecute în primele minute de la marea explozie, Big Bang. Ca atare, metagalaxiile, galaxiile şi sistemele stelare de la "marginea" Universului, emit continuu lumină. Plecând de la natura corpusculară a luminii, aceasta, ca orice obiect aflat în mişcare, se deplasează în toate direcţiile, cu viteza constantă de 300.000 km/s, indiferent prin ce sistem referenţial şi inertial trece. Parcurgera distantelor cosmogonice, de mii de ani lumină, chiar cu viteza cea mai mare din univers, necesită scurgere mare de vreme. De aceea, cu siguranţă, că lumina pe care o recepţionăm de la surse luminoase aflate la frontierea dintre real si ireal, ajunge la noi sub forma imaginilor acestor surse. Ca atare, noi recepţionăm imaginile unor surse de lumină (metagalaxii, galaxcii, stele, etc.), fără ca acestea să mai existe, consumându-se sau distrugându-se între timp. La steaua care-a răsărit - imaginea unei stele în câmpul nostru vizual E o cale atât de lungă - sursa luminoasă aflată la marginile Universului Că mii de ani i-au trebuit - timpul = distanţa / viteza luminii Luminii să ne-ajungă - parcurgerea distanţei de la sursă la receptor (ochi) Poate demult s-a stins în drum - consumarea sau distrugerea sursei În depărtări albastre - la distanţe de mii de ani lumină Şi raza ei abia acum - sosirea cuantelor de lumină pe retina ochilor Luci vederii noastre - recepţionarea imaginii în creierele noastre Sunt convins, că tema acestei poezii, cu referiri cosmogonice, vine din perioada când studia filozofia care, pentru credibilitate, făcea dese trimiteri la cunoştiinţele de fizică, de care Eminescu nu era deloc străin. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ştiu Ioana. De altfel şi eu am avut ezitările mele recitind versurile lui Eminescu reproduse în această pagină şi mă minunam ... ia te uită! oare de cât timp sunt eu pe Europeea ? versurile acestea le-am mai citit ...   Postat de catre Andrei Florian la data de 2008-01-15 18:46:18               Eu insami fiind om de stiintza si cunoscand destul de bine, din studiile facute de mine la facultate la disciplina "Fizica Teoretica", eu cred ca e exagerata explicatia atat de detaliata a metaforelor lui Eminescu cu referire la legile mecanicii cuantice. La un geniu, fie el om de stiintza, fie el artist, arta si stiintza converg, imaginatzia lucreaza liber, independenta de toate teoriile stiintzifice, demonstrate sau nu. Desigur ca Eminescu, studiind filozofia, era la curent cu legile mecanicii cuantice, dar nu la nivelul de "stiintza", ci la nivelul de cultura generala pe care orice erudit o poate avea. A extinde semnificatia metaforelor eminesciene inseamna, exact cum scrie Tea, a "discuta geniul", ceea ce nu mi se pare potrivit.... Cele spuse nu diminueaza insa efortul cu care ai scris eseurile, pentru care ai aprecierea mea. Mi-a placut si poezioara dedicata lui Eminescu. Cu deosebit respect, VP.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-01-15 16:50:34               Stii ce-i trist, Mihai? Ca INCA trebuie sa ..'discutam' geniul..... ma gandesc...s-ar putea sa ne trebuie vreo mie de ani sa invatam sa ....stim! Aprecierile mele pentru eseurile tale....! Cu prietenie, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-01-15 16:30:45               nicidecum nu am scris ''florina'' special. florian, iertare, mon ami! ...   Postat de catre I BG la data de 2008-01-15 15:01:10               florina, nu cred ca lisandra avea ezitari referitoare la punctul de vedere sttintific al lui mihail. oricum, am citit cu gura cascata eseul si m-am minunat de maniera de insolitare folosita. stea si felicitari (si pentru celelalte doua eseuri), mihail ...   Postat de catre I BG la data de 2008-01-15 14:57:51               Felicitări domnule Buricea. Recitesc şi eu acest text cu plăcere şi ma bucur ca l-aţi repostat. Este un text scris cu decenţă, un text ce tradează atat respectul pe care îl purtaţi marilor clasici ai literaturii dar şi cunoştinţe de fizică, într-o analiză, aş spune inedită, prezentată clar şi pe întelesul oricui. Ezitările Lisandrei sunt, probabil, determinate de lipsa cunostintelor de fizica, ceea ce, în mod sigur, nu au nimic comun cu ezitările privind calitatea acestui text scris ireproşabil.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2008-01-15 11:46:14               ia te uita! a trecut un an de cand sunt pe Europeea si nu realizam? textul asta l-am mai citit odata, tot cu prilejul unei aniversari Eminescu! Domnule Buricea, efortul dumneavoastra de a reposta analiza stiintifica merita aprecieri, ce-i drept. Asupra celorlalte aspecte, ezit sa ma pronunt. Din motive de Eminescu.   Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2008-01-14 23:47:58	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE