PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de gheorghe Sarbu Pentru ce poeþii, dacã îi lãsãm sã moarã de foame de gheorghe Sârbu In memoria lui Costin Lupu Preambul: draga gheorghe, am probleme mai departe cu pc-ul ; se pare ca am probleme cu cartea grafica sau ventilatorul pentru cartea grafica e defect, trebuie sa il duc la un specialist. intr-adevar, oameni cu coloana vertebrala tare sunt raritati. tu esti unul dintre aceia si sunt fericit sa te fi cunoscut. fii tu cum esti si nu cum vor altii, eu te respect pentru felul tau de a fi. intr-adevar, nu este usor sa aiba de lucru cu tine, ca de altfel cu toti oamenii care au ceva sub calota, dar fondul tau este bun si eu am ochi sa il vad si sa il inteleg. aceeasi senzatie de multumire, ca suntem contemporani. te imbratisez cu drag, ai grija sa nu-ti iesi din pepeni, pentru cine nu merita. Lucian Preambul 2: Dear George, Rapiditatea de care ai dat dovada in a raspunde e-mailului meu, ma face sa cred ca am de-a face cu o persoana a carei integritate, cel putin comportamentala, este in afara oricaror dubii. Ma bucura ca perimetrul Carpatin mai gazduieste si astfel de persoane. O asemenea atitudine a devenit un fel de "Rara Avis", putand a mai fi intalnita - destul de rar - la cei familiari cu termenul de "Deutsche Ordnung" sau la descendentii Spartanului Leonida. Fara a fi de confesiune Budhista, am fost adeptul unui aforism al lui, care spune " ca in viata cauta compania oamenilor mai inteligenti ca tine, sau la fel de inteligenti; daca nu-i gasesti, umbla singur". Fara a ma cataloga ca sunt lipsit de modestie, am umblat cam singur intreaga mea existenta, in aceasta imperfectiune numita globul pamantesc. Faptul ca te-am cunoscut imi creeaza o notiune noua: notiunea de" impreuna". Iti multumesc pentru ea. Subscriu , in totalitate, la propunerea ta; deci,eu sunt Dwight iar tu esti George. Oricum, intre persoanele care se regasesc in parametri asemanatori, formulele de politete creeaza bariere sau baraje artificiale. Suntem nascuti in acelasi an –1940 - eu la August 15. Din nefericire,ma gasesc in urma unei operatii pe cord deschis - triple by-pass- si, sper pentru moment, nu ma aflu in plenitudinea capacitatilor avute anterior. Sper sa nu devina un impediment major in comunicarea dintre noi..Exprimandu-mi inca odata placerea de a te fi cunoscut, iti doresc un week-end placut. Dwight Asistãm în ultima etapã de ajungere cât mai repede la bunãstare, inclusiv la poziþie socialã cu aldine, eminamente la un asediu în masã a maselor de ingineri, de avocati, de economisti, º.a.m.d., al câmpului Artei. Vin cohortã dupã cohortã, hãmesiþi în de a se face cunoscuþi ( … ) ºi cum pot deveni cunoscuþi uºor, ºi fãrã prea mari eforturi, dacã nu ca poeþi, ca prozatori, ca eseiºti, ºi ci fiindcã, dacã le-ar place munca, ar profesa meseria pentru care au obþinut licenþe. Evident, dupã ce ajung directori de reviste literare, preºedinþi de cluburi de presã, preºedinþi de institute de culturã, preºedinþi de uniuni ale scriitorilor, academicieni, ºi, ai bunul simþ, ca poet nãscut ºi nu fãcut, sa le spui cã nu procedeazã ortodox, iþi sar imediat la beregatã cu fraza: eu am muncit ca sã ajung aici;1) cine le-a cerut sã se reprofileze? … Societatea în nici un caz, ºi 2) Arta este naºtere, ºi astfel travaliu, ceea ce nu este totuna cu muncã; “ Ad augusta per augusta “ - a se vedea Dicþionar de Cuvinte, Expresii, Citate Celebre, I.Berg, Editura ªtiinþificã Bucureºti, 1968; dar, de unde sã ºtie, vai, vai, vai, cã centrul de greutate, aici cade pe Har ºi nu pe mistrie. Imi permit, pentru prima datã în viaþã, sã fiu insinuant, si în context sã le spun acestor Efendi, un adevãr elementar: trei lucruri nu mint pe lumea aceasta: a) Capodopera, b) Teorema, c) Circulaþia Sângelui, sperând astfel sã le scot de sub calotã percepþia cu care iºi amuºineazã imixþiunea, cum cã, vezi Doamne, Capodopera este prezumtivã. Nu, mult stimaþilor, Capodopera este unitate de mãsurã, ºi astfel, lucru în este pe cât de legitim, tot pe atât de statuant, dar, numai pentru cei care nu încearcã sã pãcãleascã Inefabilul; Muzele or fi ele Femei, dar sunt Femei cu Respect Faþã de Fusul Karmic. Vroiam sa conduc spre altã exprimare disertaþia de faþã, când am primit un mail de la dl Cornel Armeanu, Spirit care mã onoreazã prin Realitatea cã imi este Prieten; iatã-l: Dragã Gheorghe, Aºa cum cele cinci degete de la o mânã nu se aseamãnã ºi nu sunt egale între ele, tot la fel se poate vorbi ºi despre oameni. Unora le-a fost dat sã se nascã înþelepþi, altora le-a fost dat sã se nascã orbi sau surzi, altora sã sufere pe tot parcursul vieþii lor, iar altora le-a fost dat sã-i asupreascã pe semenii lor. Revenind la relaþiile ce ne-au legat în ultimele luni, la colaborarea dintre noi, eu în calitate de gazdã, iar tu în calitate de "oaspete", sper cã am rãspuns onorabil aºteptãrilor tale, prin tot ceea ce-am fãcut pânã acum. Este adevãrat cã între noi sunt multe, foarte multe lucruri comune, cum ar fi: sã spui lucrurilor pe nume, sã prezinþi adevãrul despre lume ºi viaþã aºa cum este el, sã ai curajul de a lupta cu nedreptãþile..., sã scrii poezii ºi nu numai poezii..., sã pictezi... etc. ÃŽnsã mai sunt ºi alte aspecte ce þin de sensibilitatea fiecãruia. Prin prisma prieteniei ce s-a legat între noi, sperând cã n-ai sã-mi iei în nume de rãu observaþiile ce-aº vrea sã le aduc pe parcurs, trebuie sã recunosc cã nu întotdeauna ceea ce-mi trimiþi e ceea ce aºtept de la tine. Spun asta, pentru cã îþi cunosc puterea de munca, profesionalismul, priceperea si perceperea cu care esti dotat si astept lucrari pe masura calitatilor aratate mai sus, a asteptarilor. Da, am primit Aegri somnia precum ºi informaþia ce se referea la publicarea unor lucrãri de-ale tale la preþul de 2.50 dolari/rând. Referitor la poemul sus amintit, pãrerea mea este cã ar trebui sa mai lucrezi pe el. ÃŽn faza în care se aflã, s-ar putea creea un impact neasteptat intre poem si cititor. Ideea, desi nu este noua, este binevenita, însã munca va fi titanicã, dacã doreºti cu adevãrat sã scoþi la luminã acel bulgãre de aur dintr-o mina inimaginabil de adanca. Aceasta mina am putea-o plasa in Subconstientul din noi, ce tainuieste in subteranele sale o nebunie fara margini, iar numai o minte foarte abila o va putea-o explora. Aegri somnia este o tema grea si foarte veche. Primele informatii despre aceasta sunt semnalate in Ars poetica lui Horatiu. Se spune ca Horatiu era foarte nedumerit si destul de socat cand un pictor reprezenta o compozitie de genul: cal cu cap de om sau o femeie frumoasa pana la mijloc, iar de la mijloc in jos terminandu-se cu o coada de peste. “Vanae species” zicea poetul in Ars Poetica, adica specii vide ce se nasc “ut aegri somnia”, cu alte cuvinte, precum “visele unui om bolnav”. ÃŽn momentul când ne propunem sã abordãm o astfel de temã universalã, ca aceasta de pildã, trebuie sã punem la bãtaie toate uneltele de care dispunem, de o aprofundare totalã a temei, altfel riscãm sã ne prãbuºim în desuet. Ideea nu numai cã este genialã, însã este extrem de pretenþioasã ºi trebuie energizatã. Fãrã vitalitate, va rãmâne doar o frumoasã intenþie, însã fãrã viaþã. ªi... atenþie la personaje... (mã refer la Aegri somnia, desigur...), apariþia celui de-al doilea Luceafãr vine sã contrazicã adevãrul biblic, iar noi nu avem dreptul sã ne aºezãm pieziº în faþa Cuvântului. Este foarte clar cã existã un singur Luceafãr, sau Lucifer, ca sã mã exprim în spiritul sfintei scripturi. Dupa cum reiese din prezenta varianta a lucrarii tale, aceasta a fost plasata pe fundalul unui teatru antic, sau macar ceva in genul lui Shakespeare. Daca ideea ”Aegri somnia” ar fi tratat probleme contemporane, ar fi fost poate mai simplu. Este admirabil faptul ca te-ai inhamat la o misiune atat de grea. Insa, lucrarea trebuie desfasurata pe zeci de pagini, chiar pana la forma finala de-a se prezenta sub forma unei carti cu un singur poem. Optiunile precum si toate celelalte cai de inspiratie sunt nelimitate. Alegi ceea ce ti se pare mai confortabil si mai eficient ca, in final ”Aegri somnia” sa devina o capodopera si, poate, chintesenta artei tale poetice. ÃŽn privinþa ultimului material (eseu), "Camera de zi", materialul în sine este uºor citibil, are un mesaj clar ºi la obiect ºi este realizat în maniera ce te caracterizeazã. Þin sã fac o remarcã: m-a impresionat felul cum ai analizat toate tragediile acestui an 2005. Urmând zarul, dupã cum cade zarul, ºi de aici în faþã, vom ucide flora … Urmând zarul, dupã cum cade zarul, ºi de aici în faþã, vom ucide fauna … Urmând zarul, dupã cum cade zarul, ºi de aici în faþã, vom ucide oxigenul … Doar aceste trei rânduri sunt suficiente pentru a le putea numi poezie. Felicitãri! Peste o zi, poate douã, când voi face un nou update la Diligenta, am sã-l public la rubrica Special. Reîntorcându-mã la poezie, deºi aol.ro sau scrie.com au publicat Aegri Somnia, eu nu i-am dat, deocamdatã, " bun de tipar ", nu din rea credinþã, ci din motivele arãtate mai sus. Astept s-o mai ”dospesti” un pic. Gheorghe Sarbu, pe lângã ceea ce este, ºtiu cã este în primul rând poet. ªi nu un oarecare învãþacel în mânuirea condeiului. Un poet în cel mai adevãrat sens al cuvântului. ÃŽnsã pânã la genialitate, mai e cale lungã. Iar aceasta, nu noi o decidem, ci posteritatea, cei ce ne vor judeca mâine. Þi-am citit aproape toate poemele ce le-ai publicat pe diverse site-uri: Pastel cu lunã, Uºã/pãpuºã/ivor de uºã, Catrene, Doamne Dumnezeul nostru, Poetul cãtre soarta sa, Sãrutu-þi poalele, Epitaf, Precedent, Verbul, Bluf, Deianira, Salba de cuneiforme, Cerului da, Un finit ce-n infinit se stinge, Cântec, Alb pe drum, Leit-motiv, Statuia, Roua de flori... etc. Sigur, de ce sã nu fiu sincer, nu toate m-au satisfãcut întrutotul, însã, în majoritatea lor, mi-au plãcut. Este-adevãrat cã sunt adeptul versului clasic ºi mi-ar fi plãcut sã citesc poezii " cu rimã ", dar sunt receptiv, în aceeaºi mãsurã, ºi la poezia în vers liber. Eu însumi, pe la începuturi, vreo 47 de ani în urmã, când am comis primele poezioare, am optat pentru versul modern. Deh, aºa era moda... Mult mai târziu, pe la vreo 17-18 ani, m-am dedicat formei clasice. ÃŽnsã ºi azi mai scriu din când în când câte o poezioarã în vers liber. Poeziile tale, în majoritatea lor, sunt bine conduse din punct de vedere stylistic, al meºteºugului, al limbajului folosit, însã baiul e altul ... E drept, nu toate, insa unele dintre ele tind spre un oarecare ermetism ambiguu, iar la un moment dat cititorul devine confuz. Pãrerea mea este cã se pot realiza poezii filosofice apelând la cele mai simple expresii poetice. La urma urmei, poezia nu se adreseazã doar unei mase limitate de erudiþi, ci cititorilor din toate categoriile. Tocmai aici mi se pare c-a stat secretul marilor poeþi, mulþi dintre aceºtia supravieþuind peste ani, secole în ºir. Nu-i nevoie sã dau exemple fiindcã îi cunoaºtem, indiferent cã aceºtia sunt poeti români sau de-aiurea. O altã problemã ce am observat-o în poezia ta ar fi acea " dependenþã " de Nichita Stãnescu. Sper sã fii de acord cu aceastã observaþie. Gândeºte-te cã mai târziu posteritatea s-ar putea sã te " judece " pentru asta. Una este sã creezi la umbra maestrului, chiar sã-l imiþi într-un anume fel, însã cu mare precauþie, ºi alta este sã te foloseºti frontal de armele sale. Vreau sã spun cã am descoperit cu o oarecare " îngrijorare " un pic de Stãnescu ( si chiar Sorescu ) în poeziile tale. ÃŽncearca sã fii TU prin ceea ce creezi, sã-þi construieºti propriul univers liric. Iatã câteva "mostre" ce, cred eu, nu te reprezintã: urcul urcuieºte urcã pe diagonalã urcuieºte urcã (Muntele) ....................................... Eu þi-oi spune despre nunc Tu mi-oi spune despre pneu Pânã noaptea ne va prinde ÃŽn alt tu ºi în alt eu Numai astfel pot sã-l sunt Focul ce mã dã în prund ....................................... Veºnicul sã fim din este .................................... - Totuºi mã încearcã gând Cã ne suntem doar un rând (Aegri somnia) ........................................ Totusi, dincolo de aceste observaþii, am reþinut multe poeme reuºite, unele dintre ele chiar excelente, ce le-aº putea publica în Diligenþa, într-unul din numerele viitoare. Dintre acestea, aº cita câteva: Doamne Dumnezeul nostru, Poetul cãtre soarta sa, Epitaf, Precedent, Poesis, Intermezzo, Noaptea ca un buchet de roze, Un finit ce-n infinit se stinge… etc. Diligenþa, la categoria Culturã are acolo un link Poezie ce face trimiterea spre acea paginã. Luna asta am publicat câteva dintre cele mai frumoase poezii semnate de Tudor Arghezi. Luna viitoare, poate am sã public un grupaj din poeziile consemnate mai sus. Iar acum, în încheiere, daca nu m-ai trecut încã pe "lista neagrã" a duºmanilor tãi, îþi propun spre lecturare câteva poezii de-ale mele. http://www.diligenta.com/cornelarmeanu/page4.html Cu cele mai bune gânduri ºi sincerã prietenie, Cornel Cu scuze pentru cititori, dar meditez cã, în ipostaza de Modele trebuie sã ne înfãþiºãm ansamblului care este Ziua de Mâine, aºa cum suntem: cu defectele noastre, cu calitãþile noastre, cu ezitãrile noastre, dar, ºi cu cerbicia noastrã. Multe mulþumiri … Pentru ca Ideea ce mi-am propus s-o dezbat sã capete contur, respectiv, substanþã primarã, conformã cu Indicele Evolutic, consider apt din punct de vedere logic: a) sã expun ºi rãspunsul meu, ºi b) sã afirm: dacã Poetul - ºi prin Poet înþeleg toate cele ªapte Arte, nu este repus în drepturile consfinþite în/ ºi prin Istoria Literaturii Universale, edificiul social riscã sã se surpe: conservã excesiv de mult balast. draga Cornel, a spune ceea ce gindesti, fara trimitere ascunsa, nu este defect ci calitate, si astfel, draga Cornel, te-ai inscris, nu pe " "lista neagra" a dusmanilor mei, ci pe " lista alba " a prietenilor mei - daca-mi dai voie sa-ti folosesc sintagma. sigur, draga Cornel, suntem diferiti ... anuntul ca public pe 2.50 dolari/ rindul nu vizeaza revistele electronice, dar, mai spune ca ar fi cazul sa fiu asistat financiar in ceea ce priveste cercetarea ( ... ) deoarece, ma apropii de clipa cind voi face cu mina vietii, si cam de pe acum, n-o sa mai pot sa-mi investesc banii in cercetare, deoarece, trebuie sa-mi fac cavou, trebuie s-o asigur pe Corina sa aiba din ce trai dupa plecarea mea; cu cei 196 RON cit are pensie, miine, poimiine, nu-i va ajunge nici sa plateasca apa potabila. cu privire la Aegri somnia, am decit un singur comentariu: prin Capodopera, inteleg lucrarea care, datorita faptului ca este prin definitie comuna, capata atribut de unitate de masura ( ... ) evident ca, totul, la un moment dat, trebuie revazut; nici moartea nu este frumoasa, dar, este permanenta; dupa cum vezi, sunt de acord cu tine; mai trebuie, cred, sa adaug ca, nu atit Ideea face Capodopera, cit punerea Ideii in pagina; asa ca, autorul unei astfel de lucrari trebuie sa stie sa strecoare in lucrarea respectiva o greseala, nu neaparat de genul " Cobori in jos ... " dar, greseala care sa sara in ochi de la sute de mii de poste. cit priveste Un rug pentru Sârbu, fiindca la acest material te referi cind zici " sa-i lasam pe altii sa ne recunoasca valoarea ", trebuie sa iti spun ca, nici eu nu sunt de acord cu mine, cel care ma itesc dintre acele rinduri - eu sunt onest, dar, faptul ca am fost filmat cu camera ascunsa, dar, mai ales ca, pe post nu s-a dat inregistrarea ce mi s-a facut, ci o mixturã, m-a facut sa gindesc ca, omul de stiinta, ca artistul, nu se bucura de apreciere; iti sugerez sa te duci in piata si sa spui ca esti Poet: vei obtine un hohot imens de ris, si stii de ce? pentru ca artistii facuti si nu nascuti au dat jos de pe soclu Elita, adica au darimat Turnul de Fildes. accept orice alt punct de vedere care tine cont insa de faptul ca, Poetul este Revolutionar, ca Poetul este Reformator, dar, mai ales ca Poetul este Dascal. iti multumesc, nu numai pentru parerea pe care o ai fata de Camera de zi; desigur, draga Cornel, eu iti trimit lucrari, tu le publici numai pe acelea care, din punctul tau de vedere fac fata stachetei valorice la care te-ai decis sa faci cunoscuta revista Diligenta; te rog doar sa-mi trimiti un rind, doua, in privinta, ca sa stiu cum stau lucrurile. te apreciez pentru pozitia ta si te felicit. in problema ca am tendinta de a-i parafraza, poetic luind termenul, pe Nichita Stanescu, pe Marin Sorescu, te asigur ca, nici o clipa nu mi-a trecut pe sub calota un astfel de gind – scriem poezie cam din aceeaºi perioadã; iti multumesc ca m-ai avertizat, am sa tin cont pe mai departe de toate punctele de vedere pe care, cu atita disponibilitate mi le-ai adus la cunostinta. faptul ca publici Camera de zi la rubrica Special, faptul ca intentionezi sa publici un grupaj de poeme semnate de mine, ma onoreaza, lucru in este pentru care iti multumesc. de asemenea, m-ai onora daca mi-ai trimite cartile tale de poezie sau/ si de alta stirpe cu dedicatie. dupa ce voi lectura cartea/ cartile ce-mi vei trimite, o sa incerc sa ma exprim fata de ea/ ele, desi, dupa cite ma cunosc nu prea am stofa de critic. subliniez inca o data, draga Cornel, ca cele ce mi-ai transmis prin mail-ul care face obiectul prezentei scrisori, imi fac foarte bine, te onoreaza si ma onoreaza ... cind oamenii vor invata exercitiul caruia noi ne dedam < a spune ceea ce gindesti fara trimitere ascunsa > vor intelege ca, Basmul Basmelor, Viata, nu este o ecuatie cu mai multe necunoscute, ci un Raport de Functie. te rog sa-mi scrii ori de cite ori timpul iti permite. te imbratisez, gheorghe Nu ridic pretenþia cã am elucidat subiectul; rãmân însã convins cã, am schiþat primii paºi în a restatua poziþia în societate, pe care, Ecce Homo, trebuie s-o ocupe Poetul, coeficient pentru care îþi mulþumesc, dragã Elena Netea, coeficient pentru care îþi mulþumesc, dragã Cornel Armeanu, coeficient pentru care îþi mulþumesc, dragã Valeriu-Lucian Hetco, coeficient pentru care îþi mulþumesc, dragã Cristi Scutaru, coeficient pentru care îþi multumesc, dragã Vasile Proca, coeficient pentru care îþi mulþumesc, dragã Dwight B.L.Patton, coeficient pentru care mulþumesc tuturor celor care îmi scriu, ºi evident, nu tocmai în ordinea aceasta. Remarc potenþialul cã, fiecare dintre cei pe care mi-am permis sã-i citez, mã depãºesc ca sumã a calitãþilor. Primul meu gînd, ca ºi ultimul meu gând, se îndreaptã cãtre Voi Toþi, cei care creaþi posibilitatea ca, Poetul sã-ºi expunã scriitura - cu convingerea cã, ºi Poetul, dacã nu de mâine, de poimâine, mãcar de rãspoimâine, sã poatã vinde Poemul ºi la bucatã, nu numai cu Cartea, ºi fãrã sã plãteascã editarea; pe fond, este vorba de produs de larg consum, elaborat ºi finisat de Spirit ÃŽntru Spirit; vorbesc de Trinitatea Pãmânteanã, marfã neperisabilã prin excelenþã, ºi mereu crescãtoare. Domnilor ( … ) vã rog sã reþineþi cã, ºi Poetul, ca ºi Dumneavoastrã, are o bucãtãrie, ºi în ea o oalã ºi o cratiþã ( … ) nevastã, copii; sãvârºesc compendiul prezent în felul acesta, deoarece, consider oportun sã se reþinã cã, în faþa Funcþiilor Vitale ale Mersului ÃŽnainte cu Fruntea Sus ale Edificiului Social, calificat este doar Poetul nãscut Poet, ºi astfel, adecvat sã intervinã atunci când, dintr-un motiv sau altul, Funcþiile Vitale ale Mersului ÃŽnainte cu Fruntea Sus ale Edificiului Social se betejesc. Patere quam ipse fecisti legem - “ Suportã legea pe care tu însuþi ai fãcut-o “, Pittakos din Mitilene, unul dintre cei ºapte înþelepþi ai Greciei. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE