PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Pseudocomentariul – hermeneutica de cartier Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Acest text l-am regăsit pe un site evident mai bun, care nu are pierderi de texte din te miri ce. El este (dacă îl mai putem crede pe patron) încă în baza de date (ce eufemism optimist) a site-ului. Îl dedic domnului Kosta Vianu, singurul care mai are curajul să spună lucrurile pe nume. * Comentariul critic ar fi acela autentic, dar, evident, el se întîlneşte destul de rar pe site-uri. El este unul obiectiv, făcut cu instrumentele unui profesionist, bazat pe o expertiză meticuloasă a textului, dar şi pe competenţa cîştigată de autor printr-o îndelungă practică în domeniu. Competenţă care îi permite să clasifice şi să evalueze textul. Mai des se întîlneşte comentariul colegial care este unul binevoitor, dornic să stabilească un contact, să flateze, să întreţină deschis un canal de comunicare. Chiar dacă pe acest traseu nu circulă decît amabilităţi fără valoare literară, este genul care întreţine o atmosferă decentă între oameni care îşi doresc un gen de respect protocolar în locul unde încearcă să-şi manifeste nişte aptitudini care nu sînt apreciate în lumea mare. Comentariul colegial este unul de socializare, limită minimă a unei dovezi de ataşament între oameni prezenţi pe site pentru un hobby comun. Este un comentariu relativ inofensiv, nu face rău, dar nici bine. Pentru mulţi el pare doar un balast care ar trebui evitat. Şi încadrat la off-topic. O variantă dezirabilă a comentariului colegial este comentariul impresionist.El este cel mai accesibil comentariu pornind de la text. Cel care îl face invocă sinceritatea simţirii sale, faptul că a fost mişcat, că a vibrat la unison cu cel ce a scris textul şi cu cele pe care textul i le-a comunicat. El încearcă în consecinţă să dea expresie acelor impresii intrînd într-o oscilaţie armonică şi întreţinută. Este un comentariu subiectiv şi, cu o vorbă consacrată în critica literară, îndrăgostit. Comentariul dispreţuitor este din capul locului răuvoitor. Nu este nici colegial şi nici literar. Este parazitar. El se doreşte, folosind un ton arogant (şi cel mai adesea şi agramat), un comentariu de pe poziţii de superioritate incontestabilă. Se dovedeşte însă doar declarativ, evaziv şi expeditiv. N-are substanţă, n-are argumente şi nu manifestă nici cea mai mică intenţie de a porni de la text. E doar miştocăreală şi bătaie de joc gratuită. Intenţiile adevărate (nu cele declarate ipocrit) sînt cele de a ofensa pe cel comentat. Şi asta se vede limpede din limbajul grobian folosit. Declaraţiile ritoase de demolare sau demontare sînt doar figuri retorice pentru că recuzita lui e numai o îngrămădire impotentă de invective. * Comentariul indezirabil, răuvoitor este evident unul care face cu adevărat atmosfera irespirabilă, toxică. Merită deci să remarcăm unele subspecii ale sale. Comentariul împleticit, care mai poate fi numit şi dezechilibrat, este caracterizat, în ce priveşte intenţionalitatea sa, de o anume precipitare necontrolată. Autorul se repede, pierzîndu-şi brusc echilibrul, într-o direcţie aleatoare pentru a se opri la fel de neaşteptat într-o poziţie instabilă şi nehotărîtă. Luînd altă direcţie, el va repeta la nesfîrşit, împiedicîndu-se şi revenindu-şi clătinător, un mers şovăitor, sincopat de avîntări şi miraculoase opriri în pragul unor căderi oricînd posibile. Discursul împleticit, rezultat al acestei motricităţi dezordonate, poate fi recunoscut după incapacitatea ortoepică de a rosti cuvinte bine articulate şi corecte fonetic. Vorbirea are alura bîlbîielii şi ţinuta bălmăjelii. Comentatorul pare să dea curs ştiutei afirmaţii: i se limbă plimba-n gură. Grafia alocuţiunii respectă bîiguiala gîndirii, prezentîndu-se ca o suită de sintagme sacadate şi incoerente, întrerupte brusc sărind pe rîndul următor sau aruncînd nişte puncte, puncte (în număr la fel de şovăitor, dar totdeauna măcar două, sugerînd dezechilibrul şi nesiguranţa perpetuă). Şirul gîndului se frînge mereu înainte de a putea fi formulat cu adevărat. Comentariul împleticit este unul simptomatic. El trădează doar starea mentală a autorului, atît a gîndirii sale precare, cît şi a unei emotivităţi alerte şi capricioase provenită mai totdeauna din stimularea cu felurite droguri. E de înţeles că, în faţa unei asemenea revărsări de umori stupefiante, textul nu mai e decît un pretext greu de luat în seamă. Şi comentatorul, în ciuda împleticelii, reuşeşte, cît de ciudat ar părea, să nu se împiedice de el. Îl escamotează într-un balet cu cît mai scălîmb, cu atît mai eficace. Comentariul îngălat poate fi privit din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al limbajului pe care îl colportează, acesta este unul murdar, neîngrijit, slinos. Şi este perceput la destinatar ca deşănţat, decoltat, deocheat, dacă nu ca necuviincios, neruşinat, mitocănesc sau chiar ca obscen, pornografic, scârbos, trivial, porcos. Din punctul de vedere al celui ce se pretează la a-l arunca pe piaţă, acesta ne apare el însuşi ca un ins neîngrijit, neglijent, nespălat, şleampăt şi soios. Iar moralmente, ca un impudic, un indecent, un scârnav şi-un spurcat. Din punctul de vedere al formulării, vorbirea îi este însă neclară, imprecisă, încâlcită şi încurcată. Comentariul se rezumă la a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga cuvintele vulgare de dragul pronunţării lor cu gura plină, morfolindu-le ca pe o gumă de mestecat cu care autorul face balonaşe, în timp ce pe la colţurile gurii i se scurge incontinent saliva. Din cînd în cînd, cu aceeaşi dezinvoltură, încercînd să pronunţe cuvintele fireşti, acestea se împrăştie pulverulent într-o ploiţă de sugar. Din punctul de vedere al mesajului, acesta sună doar ca o ocară adresată, fără a-i lua-n seamă textul, direct autorului. Înţelesul său este la fel de evident maculator ca gunoiul aruncat în curtea vecină, ca lăturile vărsate în stradă. Intenţia unui asemenea comentariu nu este alta decît aceea de a murdări cu vorba. A îmbăloşa pe cel căruia îi este adresat. Este un vădit atac la persoana pe care o terfeleşte sub pretextul fals că ar demonta vreun text. Şi comentariul îngălat este unul simptomatic, el dă seama doar de maniile autorului său şi ignoră vădit textul. Îngălarea este starea lui şi se recunoaşte şi în ceea ce produce şi comite dintr-un fel de răzbunătoare dorinţă de a-i amesteca pe toţi în troaca sa. * La limita sa cea mai de jos (ca să nu zic josnică) comentariul e ceva greu de recunoscut, aflat undeva sub texte. Un fel de mici cîrnăciori otova, fără punct şi fără virgulă, fragmentaţi şi formataţi doar de eforturile capricioase ale pîntecelor constipate sau dezinhibate. În acea zonă umbroasă, de obicei doar mirosul caracteristic te poate face să-i ocoleşti evitînd să-ţi odorezi botinele. Presupunem că găseşti sub textul tău o astfel de carte de vizită: Notre respect. Carte de vizită semnată. Textul – vorba vine – este evident echivoc, numele e însă rău mirositor. Ca un ins versat, cu state vechi pe site, răspunzi, ocolind moviliţa buclucaşă: nu stiu domne ce ati zis, presupun ca m-ati injurat de morti si raniti, dar cum nu stiu sigur (ca nu cunosc bine limba germana) va spun respecte si am sa dau comentariul la tradus ;). Domnul care a dat acest răspuns a dorit să nu atingă bomba cu gaze asfixiante şi a lăsat-o pe mîna geniştilor. Comentariul pretext de-a te răzbuna pe text Sînt însă şi comentatori la care maţul gros lucrează abundent şi spîrcîit, cu sunete de trompetă ce lansează atacuri furibunde. Ei lasă în urmă ceva zemos care se întinde dizgraţios şi mirosind ameninţător de la mare distanţă: Ah, sa bezi la ce burlan te ia King Kong miine :-) Iti face King Kong reclama la operele tale ne mirositoare. :-) Asemenea comentarii se lăbărţează şi-şi pierd urma doar în solul primitor pe care-l infestează. O altă mostră de sprîrcîială sună dintr-o flaşnetă la fel de agitată: acum nu-l mai iert ii trantesc un text de-l trimit direct in mina langa Tudorele mama. Nu prea e limpede ce înţelege autorul prin asemenea prestaţii distrugătoare. Într-un fel, pare doar un mod de a se da în spectacol crezînd că va primi aplauzele galeriei. Mai ales că n-are legătură nici cu textul şi nu se adresează, cum ar fi firesc, nici autorului. Sau poate numai se dă-n stambă, îşi dă-n petic? Comentariul încuietoare Mai mult ca sigur că astfel de acte nu sînt mărturii ale libertăţii de expresie şi nici pe departe opinii. Poate doar dacă deducem că ex-presia este simplul rezultat al presiunilor intestinale care cer evacuarea urgentă sau îndelung scremută a reziduurilor digestive. Pseudocomentatorul îşi descuie doar pîntecul şi, în felul acesta, fără vreo intenţie produce două efecte consecutive actului de defecaţie. Primul este acela că prin miasmele produse îndepărtează pe doritorii de comentarii pertinente care nu-şi mai permit să se apropie fără mască de protecţie de zona textului. Al doilea atrage toată fauna scatofagă la o masă consistentă şi copioasă. Comentariul dăştept, doct, aulic Genul ăsta aparţine celor care sînt recunoscuţi (sau se dau ei ca atare) ca autoritate indiscutabilă. Ei dau doar verdicte şi nu trebuie nicicum să le motiveze: rar mi-a fost dat (adaosul îmi aparţine, unii cîrnăciori au lacune, autorităţile nu se obosesc să mai revină asupra tastărilor, nu ar fi de demnitatea lor, o spun ei înşişi de fiecare dată cu dispreţ faţă de gloata care ţine la acurateţe) sa citesc asemenea idiotenii. Şi nici că s-ar strădui s-o facă (motivarea). După ce spîrcîie sentinţa, geniul needucat aruncă anatema: Maestre Magicianul, in numele lui Dumnezeu lecturatorul, Magicianul inseamna altceva. Dar cu totul altceva. Ce faci acilea e jalnic. E evident, a fost atins în amorul propriu, a coborît cu greu din panteon ca să tune şi să fulgere. Este scîrbit. De-a dreptul. Nu-i cereţi un efort suplimentar, e istovit. Se va întoarce în empireu – deus otiosus. Comentariul diversiune Despre genul ăsta nu mai e nimic de spus. De obicei, fecalele sînt purtate-n pantaloni pe un drum lung şi fără ţintă într-un şir nesfîrşit de altercaţii fără nici o legătură cu textul sub care sînt ambulate. * Mă tem că nu comentariile care folosesc cuvinte obscene, licenţioase (cum zic unii: care nu-s în DEX – de ce n-or fi oare? pudică limbă mai avem! sau doar un DEX stupid de pudibond: nu trebuie să le vadă copiii, ca şi cum nu le-ar auzi şi debita toată ziua) sînt cele care creează probleme membrilor şi editorilor unui site. În fond, excesul folosirii acestor cuvinte (şi mie-mi place să le rostesc, bucurîndu-mă de suculenţa lor cînd şi cînd, e adevărat, doar într-un cadru mai intim) este caracteristica unor limbaje argotice şi registrul respectiv are evidente conotaţii de frondă la adresa limbii comune. Limbajul de cartier (mărginaş) denotă însă o comportare vulgară, de mahala nesigură în care oricine te poate aborda cu o familiaritate dubioasă şi intenţii nu doar vădit injurioase, ci şi de o agresivitate interlopă. E un limbaj pe care oricine îl percepe – şi nu numai din pudibonderie – ca pe unul măcar ostil, ofensator care nu comunică nimic altceva decît intenţia interlocutorului (generos spus, pentru că el este deja un agresor) de a te lua peste picior, de a se trage de bretele cu tine, de a te apuca de un nasture ca să nu-i scapi şi de a-ţi răsufla urît mirositor în nas: auzi, şefu’! băi, nene! măi puţică! Să dăm cîteva exemple din înregistrările recente ale unuia din cei ce se reproduce cu voluptăţi pe site: Bai Cornelia Traiana a lu' Tanase Diliu ( pe scurt Atanasiu) te da talentul afara din casa Mai auzi din astea, dar prin piaţa Obor sau Matache. Dar auzi şi ameninţări fără perdea şi fără pic de jenă: am sa-ti fac si eu pamfleturi la marile tale opere de o sa pupi in fund un dihor si o extinela cerindu-le chitanta la sfirsit. Cere-ti iertare !!!!!!!! Ah, sa bezi la ce burlan te ia King Kong miine :-) Nu ştiu de unde provine ipochimenul, dar limbajul şi ticurile mizerabilităţii e lesne de văzut de ce extracţie sînt. Sînt mostre insalubre ale comentariul-şicană, glose ale miştocărelii, imprecaţii pe post explicaţii. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   CTA, as putea sa-ti fac eu *favoarea*. Numai spune-mi cine-i acest *Toader Voicu*?   Postat de catre nicolae tudor la data de 2008-01-05 21:22:20               Stimate domnule Alexandru, Primiti scuzele mele si asigurari ca textele dv. vor fi amplu comentate. Toata lumea le asteapta cu nerabdare. Dorim sa avansam. Textul de fata, pentru ca e singurul care va apartine pe acest site, arata mai multe lucruri: - refuzati ortografia cu majuscule - refuzati sa facei un comentariu textului in sine - în schimb va hazardati sa acordati calificative incalificabile de la opinca la vladica - nu aveti respect macar pentru comentariile domnului Cristescu care va orienteaza pentru prestatia dv. pe acest site - folositi un cuvînt care, desi este in DEX, ar putea parea prea dur pentru doamnele pe care inca nu le cunoasteti - va multumim si va mai asteptam   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-05 21:12:51               "pentru ca sunteti mahalagii" Este o judecată de valoare strict subiectivă, personală, nefondată şi trădează limitele tale de înţelegere. S-au discutat şi se discută chestiuni de principiu. Catalogarea "mahalagii" ne oferă informaţii şi despre mediul proxim al autorului. Mai multă decenţă şi ceva politeţe dacă nu cumva este prea târziu să o mai capeţi.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-05 21:05:17               "Iata, domnule Cristescu dovada cenzurii: un amplu raspuns destinat dvs a disparut pur si simplu imediat dupa postare. Aveti vreo explicatie logica? Eu cred ca nu. Cu toate acestea, cred nestramutat in onorabilitatea dumneavoastra." Nu, distinse coleg. Nu este cenzura. Repostati comentariul. Am intrat in editura si nu este nici validat nici invalidat. Probabil vi s-a deconectat legătura cand ati vrut sa postati. Sau o altă explicatie pe care nu o stiu in momentul de fata. Vedeti asa se nasc ideile false din presupoziţii. Aveti grija cand repostati comentariul sa inceapă de pe prima linie a ferestrei de postare si sa nu utilizati ghilimele simple în text.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-05 21:01:29               da mai terminati-o ca va faceti de ras. toata pagina de comentarii este plina de discutii tip chat. literatura pe cand? ati ajuns mai rau ca babele pe marginea santului acesta este un site de literatura/atelier literar? si va mai mirati de ce nu avansati simplu pentru ca sunteti mahalagii hai pa   Postat de catre Dobos Alexandru la data de 2008-01-05 20:42:43               Iata, domnule Cristescu dovada cenzurii: un amplu raspuns destinat dvs a disparut pur si simplu imediat dupa postare. Aveti vreo explicatie logica? Eu cred ca nu. Cu toate acestea, cred nestramutat in onorabilitatea dumneavoastra. Cu respect, Kostanu (sper ca asta sa treaca)   Postat de catre sters sters la data de 2008-01-05 20:38:58               Corneliu Traian Atanasiu, Viaţa reală nu este o seră. Europeea nu este o seră. Atât în viaţa reală cât şi în cea virtuală oamenii sunt mai mult sau mai puţin educaţi, instruiţi, pregătiţi, oneşti, etc. Şi au infinite moduri de a acţiona sau reacţiona. Nu se poate prin edicte să transformi oamenii. Şi e o nebunie să crezi că poţi să-i faci pe toţi după un anume tipar. Şi nici nu ar fi bine. Şi ce mijloace are un site literar să facă astfel de fapte? Am dat deunăzi un exemplu, unul dintre multele altele, în care am fost atacat. Nu am dat importanţă. Nu am răspuns. Europeea nici nu ar trebui să aibă alte reguli. Şi aşa societatea este suprareglementată. Sigur reglementarea provine din aceea că oamenii nu sunt îngeri. Însă aici avem reguli. Şi vor mai fi. Ca şi în viaţa reală şi în cea virtuală, VALOAREA, se impune ori ar trebui să se impună. Valoarea de seră este o valoare uşor ””surogatată”” Ştii bine că în plan literar nu există practic scriitor care să nu fie contestat. Mai mult sau mai puţin. Asta nu înseamnă că aceştia ar trebui să fie supăraţi pe lume. Să le miroasă totul. Este adevărat sunt şi mizantropi şi înclin să cred că nu eşti colit de o anumită doză de mizantropie. Reclami că ai fost atacat. Şi faci aceasta cu aerul că tu ai fost şi eşti un înger!!! Cât priveşte lipsa de orientare dă-mi voie să nu o văd. Europeea are o orientare. Şi are şi reglementări. Şi nu poate face pace între oameni intoleranţi şi incapabili să îngroape securea războiului. Ţi se întinsese o mână. Pacea se face între duşmani. Ai dezgropat tot ceea ce printr-o posibilă uitare, putea conduce la o stare de nonbeligeranţă. Dacă s-ar fi redeschis toate rănile pricinuite de războaiele franco-germane ar mai fi fost posibilă coexistenţa de acum din Alsacia şi Lorena? Prezenţa prin absenţă este mai greu de realizat. În baza regulilor site-ul ar putea funcţiona şi, în mare parte, funcţionează bine şi fără mine, mulţumită corpului de editori. Însă trebuie o mare doză de onestitate personală interioară pentru a nu transfera toate relele din site, eventual din spaţiul noosferic, asupra mea: am văzut că sunt vinovat că unii nu ştiu gramatică, alţii atacă şi se atacă, etc. etc. Liberalism libertinism? Este un punct de vedere. Eu nu văd aşa lucrurile. Coexistenţa se învaţă. Crezi că eu aş mai putea face şi altceva dacă m-aş ţine de investigaţii, anchete, sancţiuni, etc. Intervin în situaţii mai grave şi încerc să ofer exemplul meu personal de toleranţă, când este cazul, de luptă, pe idei, până în pânzele albe, de utilizare a unui limbaj decent, etc. Şi încerc să nu fiu partizan în modul de tratament al dreptului fiecăruia de a se exprima aici. Asta nu înseamnă că acord acelaşi tratament axiologic textelor. Sunt conştient că sunt texte infantile însă la fel de conştient sunt că există şi texte valoroase, unele geniale. Pe acestea, conform criteriilor mele de valorizare, le comentez, nu ştiu în ce categorie de comentarii mă vei fi clasificat tu, însă o fac având conştiinţa sincerităţii personale şi a argumentaţiei, cum sper, voi fi lăsat să se înţeleagă din comentariile de până acum. Şi, cu acestea, voi pune punct discuţiilor cu domnia voastră. Până la eventuale scuze publice, fraza „””Domnule Cristescu, eu nu vă pot respecta”” mă dezleagă de orice obligaţie de natură comportamentală sau etică de a vă mai răspunde. Asta nu înseamnă că nu voi citi în limita timpului de care voi dispune, textele pe care le veţi publica aici. Şi nu ezitaţi, atacaţi-mă.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-05 19:47:53               Ioana, la comentarii care trebuiau invalidate. Dar asta e treaba editorilor. La comentarii în urma cărora trebuie aplicate sancţiuni. Şi asta-i treaba proprietarului. Nici chestiunile extraliterare nu-s din păcate de competenţa mea. M-aş bucura să faci şi tu o clasificare şi cu această ocazie să ne spui şi ce gen de comentarii face Toader Voicu. Asta ca să-mi faci şi tu o mică favoare.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-05 19:43:57               Cu marii agramaţi cum rămîne totuşi? Şi Becali cînd nu ştie răspunsul spune că a construit biserici.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-05 19:22:23               nu vreau sa va intrerup polemica complezenta a domniilor voastre dar... corneliu, textul tau e ok cu aceeasi mica remarca a celorlalti (exemple edificatoare). te rog sa ma ajuti la incadrarea unui comentariu (din multe altele... le am pe toate, Cristian, nu s-au pierdut). nu dau numele comentatorului. ma intereseaza doar incadrarea, absolut principial: ''De când îţi doreşti tu, oho, să pui gheara pe un prost care se crede cezar, mai exact, să-i pui vulva pe ochi şi să-i iei piuitul, ca unui nătărău mic şi fraierici ce se află. Ştii bine, la fel cum ştiu şi eu, şi oricine, că vremea ducăi-vodă se duce dracului curînd, mai ales că eşti pe chituci, - mai mişti şi tu din jamboane ca o curcă plouată, frisonezi şi dai ochii peste cap de atîta ambetare tardivă. Păcat că o să rămîi iar cu buzele umflate de prea multă... agitaţie orală! O vei lua în bot pe gratis, cu alte cuvinte, şi tare are să se distreze lumea cînd o să asiste la spectacolul măreţ al aruncării căldărilor cu rahat în, - respectiv, alternativ şi reciproc - capetele voastre înfierbîntate de amocul provocat de mandragoră. Abia aştept să mă distrez! Eu nu o iau la fugă, madam, ci încerc să ies la aer curat, căci, pe aci, pe unde vă faceţi voi mendrele în văzul lumii, fără nici o ruşine, miroase groaznic a rahat. Eşti pe val? Aşa crezi? Degeaba ai anii pe care îi ai, căci de capul tău nu s-a prins nimic. Tot infantilă şi smucită ai rămas. Baremi prostul ăla are mintea prinsă-n piuneze, că deh! a văzut şi el, în ochii lui, o smochină expirată şi o crede rodie, dar tu... vai de tine de dispărută! tooot baţi cîmpii lumii fără graţie şi tot nu-ţi vine glagoria la cătrună. Gura lumii? Îmi pasă mie de ea, zici? sau tu eşti înnebunită după spectacolul de operetă pe care îl dai pe aici, fără nici un pic de jenă, pentru a te lăfăi pe pernele gineceului cezaric? Chiar ai habar de ce zice gura lumii? Nu ai, că altfel ai şti şi tu cam cum eşti evaluată şi ţi s-ar roşi un pic epiderma de pe falcă. Nu ştii sau nu îţi pasă, eşti, cu alte cuvine o tupeistă complet lipsită de bun simţ elementar. Dar asta-i problema ta. Degeaba joci pe falsa indignată, căci nu păcăleşti pe nimeni. Rămîneţi voi -înnamoraţii prinşi de fierbinţeli canine - să vă faceţi veacul pe aici, să vă pupaţi în cur între voi şi să vă credeţi geniali cu schimbul. Nu uita, însă, un lucru: are el, chiar soarele, sfîrşit, darmite prăpădita voastră de romanţă ridicolă!... Hai, amor sacru şi pro-fund, porumbeilor şi succes în afaceri! Poate oi fi şi tu fericită cu sponsorul ăla nătîng, încarcerat în portofelul tău, veşnic flămînd! Acum, că nu mai aveţi de cine să vă agăţaţi istericalele, să văd cine o să vă mai citească!? Poate Popa Tase, la pomelnicul de sărbători! Guru-guru!'' ...   Postat de catre I BG la data de 2008-01-05 19:14:55               Gîndiţi-vă numai un pic prin ce relaţii încîlcite Bordaş îi atacă pe micii agramaţi solidar în aprecieri cu editori ca miruna-goia şi cu autoproclamatul geniu neînţeles şi needucat. Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu Afirmaţia privind relaţiile încîlcite trebuie dovedită. Am corespondat pînă acum cu opt useri de pe Europeea. Pot să-i numesc. Nume onorabile, mai presus de orice îndoială. Corespondenţa nu a vizat niciodată adversităţile de pe site. Nici măcar atunci cînd am fost provocat să o fac, să mă pronunţ cu privire la cel pe care-l rugai mai jos, evident în bătaie de joc: "Rugăminte: Nu vă daţi demisia, Doamne." E nevoie, Corneliu Traian Atanasiu, să rostesc numele celui care avea chef de bîrfă pe mail? Pe vremea în care încă nu devenisem "gudurel"...   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-01-05 19:03:46               Se manifestă aici vreo pornire dictatorială? Simt nevoia să spun un pic mai pe larg despre ce e vorba. Se manifestă mai multe porniri. Una dintre ele este aceea de lipsă de orientare. De prezenţă a celui ce ar trebui să dea oarecum tonul printr-o cvasi-totală absenţă. A doua pornire este aceea de toleranţă sinucigaşă. Liberalism libertinist. Este şi firesc ca cei care sînt mai agresivi să-şi dorească să facă ordine. Anarhia nu este lipsa totală a ordinii, ci instaurarea unor reguli rudimentare impuse de liderii unor grupuscule. În rest, cine poate instaura teroarea îşi poate impune regulile cu pumnul. Şi poate, cum se ştie, să acorde şi protecţie. În textul pe care nu-l agreaţi sînt pronunţate ameninţări clare şi pătimaşe pe care nu le-a invalidat niciunul din editorii părtaşi astfel la fapte. Pentru dv. sînt însă doar firească libertate de exprimare. Foarte multe ameniţări au fost de genul: îţi desfiinţez, îţi demontez, îţi lichidez textul. Asta este pornirea firească a unui comentator? Răzbunarea pe text? Asta neluîndu-le în seama pe cele de-a dreptul bădărăneşti. Bai Cornelia Traiana a lu' Tanase Diliu (pe scurt Atanasiu) te da talentul afara din casa am sa-ti fac si eu pamfleturi la marile tale opere de o sa pupi in fund un dihor si o extinela cerindu-le chitanta la sfirsit. Cere-ti iertare !!!!!!!! Ah, sa bezi la ce burlan te ia King Kong miine :-) Pentru revista pe care o proiectati, va pot reproduce si alte mostre asemanatoare. Sint, daca vreti, dintre marile realizari ale site-ului. Specialitatea casei. Brand Europeea. Gîndiţi-vă numai un pic prin ce relaţii încîlcite Bordaş îi atacă pe micii agramaţi solidar în aprecieri cu editori ca miruna-goia şi cu autoproclamatul geniu neînţeles şi needucat. În timp ce tocmai ei, campionii agramatismului, se bucură de totală imunitatea din partea lui. În felul ăsta se instituie teroarea. Unii închid ochii, iar alţii se asociază ca ceilalţi să nu deschidă gura decît în favoarea intereselor de clică. Şi tot aşa se învaţă şi arta corală. Pentru că e mereu nevoie mereu de osanale. Patriotice. * Va asigur ca nu sint suparat pe dv. Dar nici n-am fost pe stadioane sa ridic doua degete în sus si sa urlu in ametitele cenacluri in blugi. Si acum e deja prea tirziu. Atitudinea mea este doar civică si europeana (doar c-un singur e).   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-05 18:36:49               Corneliu Traian Atanasiu, "Domnule Cristescu, eu nu vă pot respecta aşa cum o face domnul Vianu. Şi trebuie să vă spun că, uite-aşa, nici nu-mi sînteţi drag." Mulţumesc pentru sinceritate. Dacă nu găseşti nicio incompatibilitate între afirmaţiile de mai sus şi prezenţa ta pe site-ul meu, eu democrat şi tolerant, până în pânzele albe, te invit şă te manifeşti, în deplină liberate de educaţie, exprimare şi conştiinţă, pe acest site. Succes.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-05 18:03:19               Kosta Vianu "Acestia sunt ingaduiti sa terfeleasca gramatica limbii romane cu o gratie suspecta, in timp ce texte pe care eu le consider valoroase, (nu ale mele, fereasca...era sa zic domnul, ale altora)sunt ignorate si raman necomentate." Activaţi de ceva vreme pe site şi m-aş fi aşteptat să fi înţeles viaţa site-ului. Această secţiune oferă şansa interactivităţii şi exprimării. Am spus-o "libertatea de exprimare" aici este o valoare. Mai simplu, este un "NU" spus CENZURII. Nu păreţi a avea vârsta care să nu vă fi oferit "şansă" de a vedea efectele exprimării restricţionate. De unde atunci acest proces de intenţie la adresa site-ului? Eu vă asigur un spaţiu de exprimare şi, când pot şi am timp, îmi exprim şi eu opiniile mele. Eu nu pot să "dau ordin" nimănui ce texte să citească, pe care să le comenteze şi cum să le comenteze. Eu vă asigur, inclusiv dumneavoastră, dreptul şi posibilitatea de a vă exprima într-un spaţiu pe care îl doresc "ecoliterar". Chiar şi celor care nu mă respectă sau cărora nu le sunt drag. Ce doriţi mai mult de la mine? Să-i educ eu? Să-i învăţ eu gramatică. Să-i dotez cu bun simţ? Aici evoluează oameni cu gusturi, pregătire şi instrucţie dintre cele mai diferite. Este un fel de laborator. Unii învaţă şi evoluează. Alţii nu. Valorizarea textelor se face prin comentarii, puncte de vedere, etc. sau pur şi simplu prin ignorarea textelor. Daţi un click pe "nu am cont" să vă reamintiţi ce aţi agreat când aţi devenit membru al acestei comunităţi. "dupa graba cu care va inflamati as zice, ca prostul, ca insul va este cel putin pupil." M-am "inflamat" pentru exprimarea Dvs care, adevărat ambiguu, poate din neglijenţă, mă viza direct. Dacă nu meritam "nici o tastă", în calitate de gazdă a acestui spaţiu, nu vi se părea că este o situaţie de incompatibilitate? Şi de ce puneţi la îndoială onorabilitatea mea? Puteţi produce o dovadă a lipsei acestei onorabilităţi? Oare nu am dreptul să-mi exprim o opinie? Aţi citit ce am scris al topicul: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=23988 Ca să vă scutesc de efort vă dau mai jos textul. Atunci de unde graba cu care reacţionez, pupil etc. Se susţin insinuările şi dubiile dumneavoastră? Spuneţi când şi în ce mod v-am nedreptăţit ori am fost incorect cu dumneavoastră? Nu credeţi că şi reciproca este necesară? Cu scuze că probabil nu voi mai avea timp să răspund detaliat şi altor comentarii, eu sper că v-am oferit explicaţiile care să vă facă, pe viitor, să nu mai faceţi proces de intenţie site-ului şi în subsidiar, mie. Iată şi textul care-l viza pe ””pupilul”” meu!!! De unde până unde? ””ecsintescu, 1. La mulţi ani. 2. Bine ai (aţi) revenit pe site. 3.Insist si te rog sa renunţi la a mai ataca peroane. Nu-mi plac replicile-comentarii de la topicul Domnului profesor Ion Corbu....Scrisoarea -I- si in mare parte nici chiar topicul in sine deşi te-ai întrecut pe tine însuti in a folosi un limbaj decent, pentru care te felicit si-ti mulţumesc. Ştii ca te apreciez insa nu pot folosi doua masuri. Pe unii i-am criticat pana la admonestare iar pe tine sa te las. Cat aţi lipsit chiar am dus o polemica serioasa pe aceasta tema. Aşadar te aştept cu analizele acelea pe texte, cu care ne-ai tot ameninţat, cu trimiteri, citate, opinii critice polemice, etc dar pe texte. Lasă oamenii in pace. Pe acest site clonele si pseudonimele nu sunt interzise. Iar când acuzi pe cineva ca a făcut ceva rău site-ului vino cu probe sau eventual, fa afirmaţiile la modul dubitativ. Insist, lasă oamenii in pace. Te rog sa rememorezi caâţ au plecat de pe site din cauza ta. Pe mine nu mă interesează vieţile personale ale userilor. Cum am si scris am evitat orice tip de socializare ca sa-mi păstrez autonomia exprimării. Pe de alta parte, nu este păcat de timpul pierdut? Crezi ca ar putea interesa, peste ceva timp, pe cineva, si iau la întâmplare un pasaj ””Ionica Gramada, poiet-proxy. Hoby-uri: sacul de box conjugal, mailurile de amenintare cu pozele aferente luate de pe google, log-uri prefabricate, sora lu' ceas in actiune. Idoli: oglinda pe care o intreaba cine e cel mai puternic poiet din Canada. (raspunsul intr-un post viitor””, despre problemele personale ale distinsului poet invocat de catre tine? Sunt ISBN-ari pe site Ei si? Acestea sunt ””criteriile valorice”” ale socităţii actuale. Lumea se judeca si după numărul de cărţi publicate nu numai după valoarea acestor cărţi. Ba de cele mai multe ori exclusiv după numărul de cărţi publicate!!! Din păcate, spun eu dar nu pot schimba lumea. Au mai avut unii aceasta pretenţie si ai văzut ce a ieşit. 3.1. Daca au comis, in afara Europeei fapte ilegale, si ai dovezi sau bănuieli fa plângere penala. Europeea nu se ocupa de astfel de situaţii. Si aşa are destui neprieteni iar eu sunt afectat de ce s-a întâmplat cu baza de date. 4. Pentru mine Europeea nu este un hobby. Chiar daca pentru moment nu am timpul necesar. Este mai mult si vreau sa fac mai mult din ea. Anul acesta sigur va apărea si o varianta imprimata. Daca te (va) pasionează proiectul te (va) aştept. Încă o data la mulţi ani si sper sa nu mă dezamăgeşti. La talentul tău poţi deveni un nume in literatura. Cu o condiţie sa nu te mai pierzi in discuţii colaterale si sa renunţi la fundătura vulgarităţii, iată sunt de fapt doua conditii. Daca la a doua nu vei renunţa, evident, nu vei putea publica pe Europeea, insa poţi deveni un nume in acea nisa. Si o a treia, daca este adevărată, eu înclin sa cred ca nu: alcoolul trezeşte pofta dar ucide realizarea. Un oarecare Shakespeare se spune ca ar fi zis-o primul. Acu o fi adevărat, n-o fi.... Succes Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-03 18:01:51””   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-05 17:57:14               D-l Corneliu Traian Atanasiu exemplifică mai jos tipurile de comentarii. La ce alte comentarii să ne mai aşteptăm din partea dânsului: comentariul nihilist, comentariul bombă, comentariul flegma, etc...?! A nu! Astea deja le-a trecut în revistă cu o altă ocazie. Ce convenabil ca unele texte s-au pierdut! Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2008-01-05 17:18:37 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Mi-a placut prelegerea, multumim pentru transcriere! Toate exemplele de la sfarsit sunt negative. Mi-ar fi placut sa fi avut si cateva exemple pozitive, ca sa invatzam si cum sa comentam, nu numai cum sa NU comentam.... Vot, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-01-05 17:17:31               Nu dictatorială, teroristă.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-05 17:04:58               "Acest text l-am regăsit pe un site evident mai bun, care nu are pierderi de texte din te miri ce. El este (dacă îl mai putem crede pe patron) încă în baza de date (ce eufemism optimist) a site-ului. Îl dedic domnului Kosta Vianu, singurul care mai are curajul să spună lucrurile pe nume." De ce evident mai bun? Funcţional informatic? Sau cu referire la calitatea textelor? De ce "singurul care mai are curajul să spună lucrurile pe nume" ? Se manifestă aici vreo pornire dictatorială?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-05 17:02:10               Domnule Cristescu, eu nu vă pot respecta aşa cum o face domnul Vianu. Şi trebuie să vă spun că, uite-aşa, nici nu-mi sînteţi drag. Dar dacă vreţi recunosc, sînt în greşeală, l-am plagiat doar pe expirescu.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-05 17:01:02               Textul de mai sus, conform clasificării propuse, în ce categorie s-ar încadra?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-05 16:54:19               ejusdem farinae, scuze!   Postat de catre sters sters la data de 2008-01-05 16:53:41               domnule, dupa graba cu care va inflamati as zice, ca prostul, ca insul va este cel putin pupil. Departe de mine gandul de a va include in acel grupuscul! Va respect si nu imi permit sa arunc cu noroi in oamenii care mi se par onorabili, macar pana la proba contrarie. Ma refeream (de ce va veti fi prefacand a nu intelege?) exclusiv la extinctesti, la satani capusa, la vasilici, la burici et ejudem farinae, asa cum mai ziceam deunazi. Acestia sunt ingaduiti sa terfeleasca gramatica limbii romane cu o gratie suspecta, in timp ce texte pe care eu le consider valoroase, (nu ale mele, fereasca...era sa zic domnul, ale altora)sunt ignorate si raman necomentate. Ma refer la Vasile Munteanu care mi se pare un poet valoros, la atatia altii pe care din lipsa de spatiu nu-i enumar. De ce se intampla asa? Dumnezeu stie (nu dvs.)Ce aveti cu mine? De ce v-am suparat asa de tare atingand buboiul numit agramatism si indecenta? De data aceasta dumneavoastra si numai dumneavoastra stiti. Dar apasari de taste binemeritati si in ceea ce ma priveste nu voi obosi sa va raspund, pina in panzele albe! va sigur de respectul meu cel mai indatorat, pentru aplecarea spre umila mea fiinta, maestre. Aproape cu drag, Kostanu.   Postat de catre sters sters la data de 2008-01-05 16:52:53               Rugăminte: Nu vă daţi demisia, Doamne. Nu ne faceţi această onoare.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-01-05 16:40:54               Kosta Vianu, "cand dumnezeu isi rezerva postura partinitoare si partizana? Mai bine lasa-i in plata lor. Nu merita nici o apasare de tasta. k" Este cumva o "ambiguitate de limbaj" accidentală sau este o rimitere cu adresă directă ?(coroborat şi cu alte comm-uri.) Că, din text, se poate înţelege că "dumezeul", pejorativizat, nu merită nici o apăsare de tastă. În lumea civilizată, când se ajunge la astfel de concluzii, iniferent de "team" onoarea obligă la demisie. Aştept o detaliere pentru a putea da o replică.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-01-05 16:37:32               Un adevarat portret. Aproape ca nici nu mai e nevoie sa-i vezi poza. totusi, care sa fie motivul (diabolic de-a dreptul) pentru care un ins ca dumnezeu (cu 'd' mic, evident) il lauda? Sa fie ce cred eu? Nu, ca numai prostul presupune, desteptul intreaba iar obraznicul pune mana. Asadar, pe cine sa intrebi, cand dumnezeu isi rezerva postura partinitoare si partizana? Mai bine lasa-i in plata lor. Nu merita nici o apasare de tasta. k   Postat de catre sters sters la data de 2008-01-05 16:19:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE