FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
elegie de toamnă
Text postat de Liviu Nanu
ce păsări zboară, Doamne, cu pene de oxid?
și timpul iau sub aripi și-l duc pe-același drum
că ploile de toamnă pe rând se sinucid
de-atâta întrebare de ce de când de cum

îmbrac armuri și zale dar tot nu-s apărat
o rană izbucnește și sângele coboară
zeflemitor și mândru ca un aristocrat
cui să mă rog prieteni? și pentru-a câta oară?

ce păsări, Doamne, zboară și timpul e la fel
de fraged în clepsidra de șapte ori întoarsă
așa cum stau degeaba soldat lângă drapel
de mii și mii de clipe suport aceeași farsă

cu degete albastre apăs grăbit pe tast
atura gravă și moale ca o stofă
aș mai fi scris în fugă ceva entuziast
dar ceasul se oprește în cea din urmă strofă
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Sorine, sfârșitul ăla nu știu dacă l-am nimerit, cert este că am încercat să trezesc puțin cititorul după primele 3 strofe. Onorat de trecere.  
Postat de catre Liviu Nanu la data de 2005-09-15 00:36:12
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ce pasari, Doamne. Ce de pasari pleaca, ca o emigrare spre mai bine, caldura, soare. Ce ritm ai in poezia asta, Liviu! Excelenta scriere, excelenta. Mi-a placut oftatul de la sfarsit, tast _ atura.

Vine toamna, Liviu.
st
 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-09-14 12:41:39
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE