FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 138 (CCXLV)
Text postat de Cristian Vasiliu

Pe dinăuntru mana speranței se prefiră
Și-aud cum cresc în iureș fantasme din tăceri;
Curând voi trece-n rândul acelor ce-ți iubiră
Misterul și candoarea încrâncenată, ieri,
Că-n ochii tăi-mătănii, smerenia e larmă
Ce tulbură amvonul în care eu mă rog,
În tine nu sclipește frumosul ci o armă
Iar imnu-nchis în tample nu-i aur ci e drog,
Dar n-am să-ți dau obolul, sporindu-mi chinul – hrană
Pentru un suflet lânced, tiranic și bolnav,
N-am să te las să umbli cu degetul în rană
Și n-am să-ți duc iar trena din umbra ca un sclav,
Aplaudând frenetic voi sfâșia cortina
Și-n negura din tine voi arunca lumina.

29 XII 2007
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  gand bun Cristi - rostirii tale...revolta si antidot...

regards,

goia

'La multi ani!'

 
Postat de catre nula nada la data de 2007-12-29 20:28:13
         
 
  MULTUMESC CRISTI PENTRU MOMENTUL DE POEZIE ADEVARATA!!
*
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-12-29 17:09:48
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE