FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Acasă la Brumaru
Text postat de © Dan Carlea
Era pe la ora 11, în nu mai știu ce zi din iunie 2007. De câteva zile, de când ajunsesem în Iași, plănuiam să mă întâlnesc cu Emil Brumaru. Vroiam să-i dăruiesc cartea mea de debut, dar mai mult ca asta să îl cunosc pur și simplu. Nu cred că murea fără volumul meu.
Tot felul de calcule mi se ciocniseră în cap toată după-amiaza de cu o zi înainte :
‘‘Să aflu numărul de telefon și să pun problema cumva așa : dacă aveți 5 minute într-una din zile poate urc până la dumneavoastră, sau poate prin oraș, cum credeți…
Sau să mă duc neanunțat, să las cartea cui deschide ușa, la plezneală ? Ca ultimul țopârlan. Sau mai bine, poate, să i-o las în cutia poștală, împreună cu un bilet.
Dacă dau telefon poate să se eschiveze ușor, parcă și aud : sunt îngrozitor de prins în perioada asta, hmmmmm, vă dau adresa poate trimiteți prin poștă. Dar și dacă merg tabarles, neanunțat, par venit direct de la stână. Nu. Nu se face așa ceva. Ai uitat toată buna creștere pe care mă-ta s-a chinuit să ți-o bage în cap ?’‘
Mizerabilul de tramvai 3 parcă se desfăcea spre centru. ‘‘ La București nu mai sunt asemenea fiare vechi pe roți ciobite de ani buni. Capitala e capitalㅒ‘
Găsisem numărul lui Brumaru în cartea de telefon, cum nu credeam, mă uitasem în stilul ‘‘s-o fac și pe asta, dar sigur e la secret’‘. Era la liber. Știam zona, treceam pe acolo cu tramvaiul în fiecare zi. ‘‘ Mă plimb, găsesc blocul, și apoi la inspirație ‘‘.
Așa suna marele meu plan. Cu plăsuța cu volumul subraț mă zgâiam pe ziduri.
O magherniță cu second-hand-uri în care am intrat să mă uit după niște blugi și m-am chiorât la picioarele vânzătoarei, un magazinaș cu componente de calculator, un gang…
Din tramvai văzusem numărul căutat, dar acum pur și simplu dispăruse.
Întreb o blondă. Niciun răspuns. ‘‘Altă văcuță care crede că orice bărbat care o întreabă ceva folosește asta ca pretext să o tragă în pat. Nu că nu aș vrea-o, dar, in fine, unde morții mă-sii e numărul ăla ? Și Brumaru, ditamai clasicul, nu stă și el la o vilă pe Copou…’‘
Merg în sus, spre Unirii, mă întorc. Iar în sus, iar în jos.Pur și simplu făceam trotuarul. Deodată, la marginea câmpului vizual se agită un covor. Imediat, puțin mai încolo numărul parcă rânjea la mine, ironic. Până atunci mă uitasem mult mai jos, unde îl percepeam din tramvai.
Intru prin gang, ajung în spatele blocurilor. Puțin emoționat merg în direcția în care speram să găsesc scara maestrului. Un puștan cu niște căști pe urechi tocmai ieșea :
- Nu te supăra, Brumaru stă în scara asta, sau în aia ? zic, gesticulând ca un semianalfabet.
- Cum ? scoțându-și căștile din urechi, puștiul mă privea curios.
- Brumaru, în care scară stă ?
- În aia ! zise grăbit, repostându-și căștile din care urla ceva trendy.
Inima îmi bătea de parcă mă întorsesem în timp și urma o lucrare la română, cu gramatica ei mizerabilă, predată cu har de profesoara Codârlă, care îmi zicea adesea cu un aer matern :
- Măi Cârlea, chiar nu vrei să ajungi să scrii o cerere fără greșeli ?
‘‘ Ce să fac, ce să fac ? Să sun ? Nu e o oră aiurea ? Dacă omul doarme ? Poate a lucrat toată noaptea. Parcă îl aud : Bă Tzone, m-a sculat unu de la tine să îmi dea o carte. Ce dracu, bă…? Poate e genul nervos care mă face după aia de rahat prin toată lumea literară ieșeană.’‘
Râdeam mânzește, mergând cu pași mici, de parcă eram la maternitate, așteptând să se nască ceva. Orice.
‘‘ Fie ce-o fi, ia uite mă… Las’ să fie o chestie autentică, nelucrată, să îmi aduc aminte cu plăcere peste ani. Au și întâmplările astea farmecul lor. ‘‘
Și sun. Răspunde o voce de bărbat, puteam să jur că e el, îl auzisem cu niște săptămâni în urmă, la o emisiune a Cristinei Țopescu.
Mă prezint și trântesc mârlănia, transpirând :
- Sunt prin zonă, aș putea să urc până la ușă să vă dau cartea, nu vă rețin deloc, să vă cunosc și eu.
‘‘ Așa pune problema un psiholog, ratatule. Poate îți trage ăsta un perdaf de te caci pe tine. Ai vorbit ca un puști de 17 ani. Needucat. ‘‘
- Ăăă, da, urcați, etajul … interfon… Fusese în mod clar încurcat de așa propunere, dar buna cuviință îl făcuse să nu refuze.
‘‘ Wow, voi cunoaște un clasic. A mers. Tupeul meu a fost de nerefuzat. Ia vezi, concentrează-te să nu ratezi ceva, vreo nuanță, vreo privire cu subînțeles. Ăsta e un moment unic.Visai tu așa ceva când băteai mingea cu ăia din Crângași ? ‘‘
Urc, mă opresc la ușă. ‘‘Să sun ? Să aștept ? Ia să stau câteva minute, poate își trage și omul nădragii pe el. ‘‘
Ușa se deschise și în prag apăru Brumaru.
- Vă salut ! mi-am împleticit limba.
-Poftiți, intrați.
- Ăăă, nu vreau să vă rețin, știți…
- Intră domne nițel, stăm la ușă ?
Îmi întinde mâna. ‘‘Slavă domnului că am scăpat de mania de la 20 de ani, când, ca un adevărat idiot, îndindeam mâna oricărui bărbat. Avea 75 de ani ? Nu conta la mine. Era profesor universitar ? Mare brânză ! ‘‘
- Pe aici, zise, pornind-o pe un hol îngust.
Am ajuns într-o cameră ticsită de cărți. Rafturile unei mici biblioteci erau pline, pe jos mormane de cărți, un fotoliu plin cu cărți. Se așeză pe un scaun care se găsea în fața unui calculator pornit. Messengerul stătea cu gură deschisă în bară. Parcă râdea de mine.
Mă pofti pe fotoliu. Încurcat, am luat teancul de cărți și m-am așezat. Le-am pus alături, peste alt teanc. Se dărâmară toate. Messengerul parcă avea gura și mai mare.
‘‘ Cretinii ăștia de la yahoo nu au realizat când au făcut moaca asta că arată de parcă vrea să o ia în gură ? Pur și simplu juri că e un poponar plin de promisiuni, așteptându-și soțul de la muncă. Ia uite mă, stau lângă Brumaru și mă gândesc la tâmpenii. Ce cald e aici. Sau sunt emoționat…’‘
Brumaru mă cerceta direct.
- Și tu ești de la Tzone? Ce mai face ?
- Ăăă, cu munca, a avut multe de făcut cu lansările astea de la Bookfest, știți cum e.
- Și tu ? Cu ce te ocupi ?
- Psiholog, am lucrat în campanii electorale, mizerii de astea, psihologie sportivă, scriu poezie, acum aș vrea să încep o piesă de teatru, ăăă…
- Psiholog, poezie, teatru, hmmm…
Nu înțelegeam subtextul. Tonul nu-mi spunea nimic. Fusese plat, ca o constatare de psihoterapeut. ‘‘I-a sunat rău ? Se referă că sunt polivalent sau că mă întind prea mult?’‘
Îl cercetam să descopăr ceva în limbajul nonverbal. Nimic. Parcă totuși era puțin sceptic. Așa avea aerul. Sau ăsta e aerul lui în general.
- A, dă-mi și mie telefonul lui Tzone, că tre să îi zic să-mi trimită niște cărți.
Scot telefonul, îi dictez numărul, realizez că ar vrea să sune.
- Dacă vreți, sunați . zic, întinzându-i Ericssonul meu de 3 ani, cu abonament de 4 dolari.
Îl ia, ezitând.
‘‘ Poate am făcut o gafă. Dacă nu voia să dea de față cu mine ? Sau poate interpretează că îl consider sărac și vreau să-i fac economie.
Urmează o scurtă convorbire cu Tzone. Închide. Se lasă câteva secunde de tăcere care mă sperie.
- Nu mă pricep la metoda prin care ar putea ajunge și cartea mea în marile librării. încerc eu să împușc doi iepuri dintr-un foc, să și elimin tăcerea și să aflu ceva folositor.
- Păi te duci la librărie și discuți acolo. În timp ce vorbea se ridicase, ieșise în hol și puse mâna pe telefon. Formă un număr.
- Ia uite mă, nu răspund ăștia de la Humanitas.
- Pentru mine, ăăă, lăsați maestre, întrebam așa informativ, nu vă deranjați. Sentimentul de jenă din mine lua proporții periculoase.
‘‘Vii ca un cioban, și acu să înțeleagă omul că ai bătut apropoul să intervină pentru tine pe nu știu unde. Tâmpitule, nu puteai să zici ceva neutru, o întrebare mai lipsită de angajament, ceva.’‘
Nu spune nimic, formează iar.
- Alo, Ionuța, ce faceți mă ? Păi am sunat… Eeee. Bine. Uite mă vine un băiat la tine poate îi băgați și lui cartea la voi.
Eu dădeam din mâini ca un apucat, deși era evident că e mult prea târziu.
- Maestre, nu e cazul, lăsați, mulțumesc. aproape că țipam în șoaptă.
- Uite, vine acum să vorbiți. Cârlea Dan. Da.
- Maestre, nu am acum cărțile la mine !
I-auzi, nu are acum volumele la el. Da, mâine. Bine. Mulțumesc.
- Vai, maestre, nu trebuia, mulțumesc, eu întrebam așa ca să știu procedurile că sunt nou. zâmbesc stingherit.
- Lasă, eee, te duci mâine și vezi acolo care e treaba.
Eram pătruns de senzația că am în față un om bun cu adevărat, atent la ce spune celălalt, fără grija de a părea altfel de cum e. Nimic cosmetizat nu se simțea, nimic prefăcut. Găsisem un firesc de care dau foarte rar. Și care îmi spune că omul este om, valoare reală, nu contrafăcută.
Vorbea de parcă am fi fost prieteni, de la egal la egal, fără prețiozități. Și faptul că mă primise exact cum era, în pantalonii de casă, când ar fi putut să spună să vin peste jumătate de oră, că are de terminat o lucrare, și să ia cărțile de pe jos, să se prezinte după normele make - up - ului social…
- Maestre, nu vă mai rețin, vă mulțumesc, și dacă aveți drum prin București poate îmi dați un bip, să vă mai văd pe undeva. trântesc eu din pod ultima mojicie. ‘‘ O să creadă omul că ești un pupincurist de somități și celebrități. Bravo ! Acu să te sune Brumaru să te invite la bere ! Ești penibil ‘‘
Ne-am luat rămas bun, el liniștit, eu mai emoționat ca la venire. În lift îmi venea să plâng, gândindu-mă că aproape sigur nu îl voi mai vedea niciodată și peste ani voi revedea pe dinăuntru această vizită ieșită din canoanele sociale, dar pe care clasicul și viul Brumaru o acceptase cu un firesc rarisim.
Pe carte i-am scris ‘‘ de la debutant la clasic, dan cârlea ‘‘.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Domnule Tudor, va rog sa ma anuntati daca suntem in competitie literaro-stelara.

sa nu fiu rusinat prin neretragere la timp


Sarbatori linistite!

 
Postat de catre © Dan Carlea la data de 2007-12-23 13:11:04
         
 
  Eu... beat? Am alcoolul pe mana, dar nu beau. Si nu pentru ca ieri am fost la dentist si nu se cuvenea. Dar aveam pamatuful pe gat si n-avea loc.
*Imi amintesc cand ai aparut pe site*... dv va amintiti!? eu imi amintesc, am nr 24 pe acest sit.
Observ cat de limitati sunteti, nici n-ati observat cele doua puncte si paranteza la sf interventiei mele. Si credeti ca eu m-am intalnit cu tac-su lu nebunu ala? Sunteti de groaza. nu vreau stelele voastre, deocamdata nu ma ajuta cu nimic.
Acum incep sa scriu : *Acasa la Paunescu*. Sa vedeti si dv cum se scrie. Ne-ntalnim in jurul orei 14. Fara diacritice, bineinteles!
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2007-12-23 12:23:02
         
 
  Domnule Tudor, ar trebui să-ți montezi la calculator, în loc de parolă, un senzor care să măsoare alcoolemia. Sunt sigur că a doua zi îți pare rău.


 
Postat de catre Dan Norea la data de 2007-12-23 10:34:03
         
 
  mai bine mediocru decat pupincurist.  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2007-12-23 07:23:46
         
 
  probabil ești beat, Nicolae
adevărat, e și asta o cale de evadare din mediocritatea care te apasă, dar vezi că nu ține mult

te las în compania muzei Vasilica, adios, frățioare!
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-12-22 23:26:55
         
 
  Nicolae Tudor : Imi amintesc cand ai aparut pe site cu textul penibil in care erai revoltat ca nimeni nu iti insteleaza magnificele creatii... La acest eveniment te referi?
Nu ai decat sa retragi tu insuti stelutele... Oricum te-ai descalificat ca om dupa replicile de astazi impotriva lui Tea Nicolescu si lui Stefan.

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-12-22 23:26:24
         
 
  Reformulez:
Radule,io cand m-am intalnit cu Tac-su lu Bin Laden, nu mi-ai acordat nici o stea. Inca de-atunci ti-am vazut mitocania, marlania, toparlania, prostia etc.
Ieri alaltaieri aruncati mascari catre Vasilica, acuma ati devenit brusc... scriitori? onorabili!?
Retrageti stelele absurde, chiar daca suntem de sarbatori. Autorul recunoaste singur ca e un text de caca.
Daca va plac stelutele asa de mult, ma ofer eu sa fac acest serviciu, dau cate trei, numai spuneti-mi... cui?
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2007-12-22 23:11:32
         
 
  erata: nu sari calul :)!

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-12-22 22:51:47
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
 
Nicolae Tudor - ai dreptul sa scoti stelute, dar nu sa fi grobian. Masoara-ti cuvintele cu grija; ele se pot intorce prin locul din care au iesit indesate cu pamatuful.

"Scuza-ma, cred ca esti o proasta", "Toparlanule" (Vad ca deja un editor a invalidat acest comentariu! Rog editorul sa il valideze din nou! Scotandu-l ii face un serviciu! Si de altfel nu incalca litera regulamentului!)

nu sarii calul!

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2007-12-22 22:46:30
         
 
  Radule,io cand m-am intalnit cu Tac-su lu Bin Laden nu mi-ai dat nici o stea! Toparlanule!
:)
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2007-12-22 22:02:46
         
 
  Mulțumesc de aprecieri și șuturi. Nu vă certați pe steluțe, sunt doar niște simboluri. Din partea mea, cui îi place textul poate la finalul comentariului să pună * și are aceeași valoare pt mine.
Sigur că nu este proză de angajament, nu este o ''bucată'' care va face istorie, nici nu am intenționat asta, ci o filă de jurnal ușor alunecat în proză, ceva autentic 100% și scris direct.
De proză poate mă apuc mai serios din primăvară, să vedem, ca tot mi-am pus în cap să încep un roman, dar intervine ba una, ba alta.

sărbători fericite!
 
Postat de catre © Dan Carlea la data de 2007-12-22 21:36:03
         
 
  Felicitări, Dan Cârlea, pentru firescul narațiunii, și de ce nu, pentru șansa întâlnirii cu Brumaru

Nicolae, acum am văzut mitocănia.
Poate mai faci una, scoțând ultimele 2 steluțe. Te aștept cu drag.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-12-22 19:57:18
         
 
  Invatam (ti) greu sa fim civilizati... si cand te gandesti ca se exprima un .....scriitor????

fara stima, Calvar

ps. steaua ramane la locul ei!
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-12-22 19:40:48
         
 
  Tea, am citit cu atentie textul instelat, curios sa descopar rarul prozator.
Scuza-ma, cred ca esti o proasta, daca ai avut tupeul sa sustii asa ceva.
Retrage steaua!
Daca vrei sa ma contrazici, tu sau altcineva, te rog sa–mi arati grila din 10 intrebari cu note de la 1-10 de unde sa rezulte asta. Iar daca chiar stii ce vorbesti, grila sa aibe 100 de intrebari, pentru o precizie la sutime, sau 1000 pentru micrometru.
Altfel cred ca aprecierea ta a fost o simpla erectie literara.
Produsa la… *subrat* (am citat onoratul postator)
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2007-12-22 13:05:47
         
 
  Multumesc Sorin, ma bucur ca ti-a placut. Poate ar fi o idee sa scrii si despre vizita la Anghel Dumbraveanu.
Sarbatori fericite!
 
Postat de catre © Dan Carlea la data de 2007-12-21 21:03:55
         
 
  Dane, ai fost superb!

Epi.

PS: Mi-ai amintit de prima mea vizita facuta clasicului Anghel Dumbraveanu.

 
Postat de catre General Motors la data de 2007-12-21 19:01:43
         
 
  Multumesc pt apreciere, ma bucura cu atat mai mult cu cat eu in general scriu poezie.
(am incadrat la articol? stiam ca am bifat proza. poate am gresit)
sarbatori fericite,
dan carlea
 
Postat de catre © Dan Carlea la data de 2007-12-21 17:59:15
         
 
  ps.2
si inca ceva-foarte important (pentru mine) trebuie sa precizez: asta e Proza....Artistica... nu articol!

la fel,
Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-12-21 16:12:40
         
 
  Ps. n-ai de unde sa stii, dar computerul 'mi-o ia inainte' si fac gafe....

semnez de data asta:

Cu stima.
Calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-12-21 16:10:11
         
 
  Te-am insotit in fiecare secunda....si fiecare pas ....si fiecare gand.....si toata emotia aia coplesitoare...ca o umbra...
nu sunt o mare admiratoare a lui Brumaru dar trebuie sa-ti spun ca ma intrigi tu.... daca si poezie scrii cu aceeasi intensitate voi continua a fiu ....umbra
Oricum sunt incantata ca am dat de un prozator aici pe eropeea....noi suntem mai rari!
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-12-21 16:07:46
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23783
Comentarii: 120440
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE