|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Adrian Ilie |
|
|
Fuioare, fuioare, ivite din neant,
Scapate in zare, vin.
Ma aflu la mijloc, intinsul ma vede,
Ma rupe din sinea-i. Ce chin!
Primesc bucle albe ce ma impresoara
Trecand prin fiinta-mi ma-nec.
M-afund cu pupila in alba teroare
dorind s-o evit ma aplec.
Spinarea-mi se frange sub albul de spuma
Si cad istovit la pamant.
Dar suflul din mine ma arde-n uitare
Cand prin inclestare, eu cant.
Din monstrul cel alb eu rup o fasie,
Din ea-mi fac coloana de fier,
Picior de otel si brate de piatra
Nascute din mine ma cer.
Cu-n strigat metalic eu sar in picioare
si-mping ceaþa groasa in sus,
prin albul prea dens eu cu ochiu-mi de sticla,
patrund falnicul nepatruns,
ador alb de piatra si avid il caut
eu sunt intregit de-al sau trup.
Si altfel eu nu vad, decat suflu-mi aprig,
Cum albe fuioare il duc.
......................................
PREA DEVREME
Nu imi stabilisem inca privirea,
Potecile nu incepusera a serpui,
Dar inca mai credeam in inceput.
Focul nu emana caldura
Cand cele doua lumi isi intarziau contopirea.
Vantul nu era decat sunet,
Marea, lichid incolor,
Ce i-si adapostea pestii lipsiti de inot.
Deodata, am dorit ca focul sa fie vant,
Iar apa sa emane caldura.
Haituind raspunsul cu ogarii intrebarii
Am convertit vanatoarea in placere.
Cele doua lumi icneau sub presiunea strangerii,
Nu intelegeau de ce degetele mele,
Scurmau adanc in trupul lor,
Cautand avide senzatia apucarii.
De ce ma bucura tristetea lor?
Parca nu as vrea, dar totusi trebuie sa fac ceva!
Nu ma impac cu intarzierea.
Cele doua emisfere trebuie sa devina o sfera!
Tulpina trebuie sa aibe crengi!
Culoarea trebuie sa cuprinda!
Teribila forta venita de nicaieri,
Cuib de piatra a cladit in jurul inimii mele
Ce, adapostita se revolta incert cautand desfranarea.
Da, voi cuprinde!
Supuse, cele doua lumi se contopesc.
Dar crudul nu devenii copt
Cand prea devreme marea si-a ucis pestii cu inotul,
Sunetul nu era nici vant nici sunet,
Iar focul se inabusa de caldura.
Dar, totusi, mereu vanat,
Am contopit cele doua lumi.
AM VRUT
Desi ochii nu ma credeau,
m-am preschimbat in izvorul ce ucide stanca.
Am curs,
Izbindu-ma si lepadandu-ma
De mine, de pietre, de aerul ce ma evita,
Ascunzandu-se dincolo de trupul,
Ce nu il recunoaste.
Nu ma poate oprii nimeni,
De aceea, vestesc libertatea mea,
Prin piatra ce o rotunjesc,
Fara vina,
Fara lumina,
Si fara incuviintare.
SA UCID
Pozitivul vorbea cu mine.
Dar eu, nu intelegeam.
In ce limba inaccesibila mie cauta sa ma convinga?
Alfabetul lui e prea greu pentru mine
De ce sa-l invat?
Nu pot
Nu pot sa vorbesc decat in limba mea.
Daca vrea sa-mi comunice ceva
Pozitivul trebuie sa-mi invete rostirea,
Sa-mi priceapa gandirea.
NECUNOSCUTUL
Urmatorul pas,
m-a izbit de talpa absolutului.
m-am zvarcolit insa ochii nu vedeau
iar mintea nu credea.
Nu eram insa eram,
Ma afundam,
Ma contopeam,
Cu propriile sentimente neslefuite,
Neosandite.
Picaturi ireale de efemer,
Ma improscau,
Ma urmareau,
Ma inecau.
Am intrebat naiv aerul:
Da?
Nu! Venii raspunsul.
Sunt?
Ai fi putut fi!
De ce?
Poate mereu!
Nu inteleg, nu inteleg!
Unde ma aflu?
De ce nu se canta?
De ce nu se respira?
Astept.
Nu mai sunt raspunsuri,
De aceea nu mai stiu sa intreb.
Nu mai stiu sa vad.
Plasa sentimentelor ma leapada.
Dezgolit absorb timpul.
Insa timpul nu e.
Unde ma aflu?
........................................
Tocmai cand credeam ca sunt centrul,
m-a izbit o palma transparenta
ce se pretindea a fi centrul.
Degetele ei aspre mi-au crapat obrazul.
Zambesc.
s-a realizat totusi o contopire.
De fapt eu am lovit palma cu obrazul.
Acuma suntem unul si acelas.
O palma centru infipta
Intr-un obraz centru.
Un intreg ce se pretinde a fi centrul.
.......................................
Cu o mana infipta-n cer si cu una in pamant,
ma invart.
Sunt vartej in pragul sfant.
Infasor cer si pamant in causul palmei cand,
ma invart.
Ma-nvelesc cu pragul sfant.
Ca o sabie spintecand luneca-un picior in vant,
ma invart.
Separand cer de pamant.
Ma invart
Ma invart
Ma invart.
...........................................
Escaladarea lantului trofic
Ne-a obosit.
Am tot urcat privind in sus
Sa dezgolim ce e ascuns,
Sa rasarim ce e apus,
Sa fim un mit.
Insa fiecare veriga isi cerea pretul.
O za absoarbe constiinta,
Trei zale macina credinta,
Cinci zale amplifica dorinta,
Ucigand sensul.
Intr-o buna zi am ajuns la capat.
Nu mai putem escalada,
De aceea-n timp ne vom creea
Deasupra noastra alta za,
Un alt tot.
Un tot ce ne-a rapit identitatea.
Pe lant acuma suntem goi
Simtim doar falsele nevoi,
Iar josul sus e pentru noi,
Realitatea.
........................................
Magule, ce este cu aceastã aþã care imi iese din burtã?
Iese din mine ºi intrã in tine,
intrã in el, in ea, in toþi
Intrã prin spate, iese pe burtã,
De ce suntem legaþi toþi?
Când a creat lumea,spuse magul, Dumnezeu,
a luat un ac ºi o aþã
ºi, a inºirat ca pe o salbã,
primii oameni, primele animale.
A strãpuns ºi pomi ºi nori ºi munþi
chiar ºi apa cu acul
Apoi salba fiind mai lungã, a facut din ea
o pânzã de pãianjen
în care suntem prinºi ºi apropiaþi toþi,
oameni, animale si obiecte,
fenomene ºi sentimente,
tot.
Pânza de pãianjen este suspendatã
în neant.
Ambele capete al aþei sunt þinute de Dumnezeu.
Un capãt în mâna stângã.
Un capãt în mâna dreaptã.
ªi cei care se nasc?
ªi cei care se nasc
ies din burta mamei direct pe aþã.
Si aþa rezistã?
Aþa rezistã.
Chiar daca ne naºtem mii, milioane, miliarde?
Chiar daca ne naºtem mii, milioane, miliarde.
Aþa poate sã þinã mii de miliarde
de suflete.
Aaa… respirai eu uºurat.
Deci nu trebuie sã ne îngrijorãm in aceastã privinþã.
Da…poate ca in aceastã privinþã nu avem motiv sa ne ingrijorãm…
De ce spui asta?
Uita-te mai bine in jurul tãu,
rosti magul.
Ma uitai in spate, in faþã, in stânga, in drea…
Deodatã mã trezii þipând ca scos din minþi.
Hei! Tu! Da, tu cel din dreapta!
Ce vrei sa faci cu foarfeca aia?
............................................
Spiritul devine matematica
atunci cand portile
sunt deschise oricui, oriunde.
Ecuatia iubirii este simpla,
doi plus doi egal constiinta
fiecare sentiment este inlocuit
de cate un numar.
De ce ma ingrozesc
cand vad cum intotdeauna
matematica invinge curajul?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|