FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Dana Banu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Dane, îți mulțumesc pentru catren:)

cu bine,

 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-11-17 12:38:49
         
 
  desfac oameni ca în copilărie păpușile
(Dana Banu)

Păi da, asta e năpasta,
Că de când ne-am cunoscut
(A observat și nevasta)
Merg acas' cam des...făcut.


 
Postat de catre Dan Norea la data de 2007-11-16 14:13:16
         
 
  Ioan, știi deja că semnele tale de lectură mă onorează și asta pentru că vin din partea unui autor în scrisul căruia eu cred

goia, goia, deși am foarte mulți oameni apropiați care pretind că mă cunosc tu ai intuit, cu câtva timp în urma, esența omului și autorului care sunt, vorbesc despre momentul în care ai scris despre mine:'femeia ca și poeta păstrează echilibrul…merge pe-o sfoară pe care la intervale face salturi cu gleznele încrucișate…' aici e un salt cu gleznele încrucișare, necesar, sigur, definitoriu pentru mine,

bineînțeles că se merge mai departe, altă soluție nu e

vă mulțumesc,
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-11-16 07:42:12
         
 
  o criza de noiembrie consumata dupa ce aproape totul fusese consumat...arderile cenusei ca o dubla asigurare ca nu mai ramane nimic care sa incolteasca in urma sfarselilor...o idee de martir al (propriului) sine/lui :

eu într-o zi voi învăța să îmi dau foc în piața publică
desigur cu știuta delicatețe cancerigenă a boemilor
cu grația dezastruoasă a rataților
cu zâmbetul grețos al poeților

o 'epuizare' a autorului transmisa cititorului...de aici se merge mai departe...musai,

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2007-11-15 22:41:03
         
 
  dana,
mă bucură prezența ta aici și, mai ales, mă bucură faptul că faci parte din stirpea rară a poeților adevărați. adică a celor care mai și rostesc ceva, nu doar înșiră cuvinte sclifosite pe hîrtie...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2007-11-15 22:24:07
         
 
  Tea, poezia asta cred că mi-a scurtat viața cu vreo câteva luni, părerea mea:)

mulțumesc pentru faptul că mă citești, aprecierea ta mă onorează

elian
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-11-15 19:21:42
         
 
  Pasesti "in tine" cand tiptil cand cu "surle si trompete" , te descoperi continu si nu pot spune ca totdeauna iti place ce traduci....cand hurican, cand boare primavaratica....te invaluie si cand incerci sa iesi :...."triesc(esti) in interiorul unor fapte diverse intr-o menajerie de lux a sentimentelor / aici nimic rau nu se poate intampla / totul a fost deja consumat".....

Doamne, ce imi confirma (aceste ultime versuri) ceea ce am vrut sa-ti spun!

Splendid poem....poezie in adevaratul sens al cuvantului

Admiratie, Calvar *
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-11-15 17:03:33
         
 
  Nastia, e aici o renunțare...

ai intuit bine

îmi asum consecințele

îți mulțumesc

cu sinceritate,
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2007-11-15 16:44:05
         
 
  s-ar zice ca o anume instanta interioara s-a reunit ad-hoc, a deliberat si a decis ca esti vinovata pentru ceea ce ar putea fi numit...gest compromis, sau gest obosit, sau zadarnic.
vinovata si de neputinta de a te sustrage acestui anotimp al disolutiei, sau acestei captivitati autoconsimtite in menajeria de lux.
pina si 'arderea' pare contaminata de sentimentul zadarniciei.
inner conflicts...
dana, eu cred ca n-ai ce face si va trebui sa 'ispasesti'.
intr-un comentariu al textelor biblice am citit ca ispasirea se face in stare de abandon, de totala singuratate.
vrand sa insemne ca numai asa, dupa aceea, putem privi iertator inspre ceilalti, inspre noi.
titlul m-a atras prin sugestia unei dezbateri launtrice, chestiile astea chiar ma intereseaza si vad ca am intuit bine. bine scris.
 
Postat de catre nastia muresan la data de 2007-11-15 16:11:56
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE