PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Impresii mărunte Text postat de Andrei Ghejan Am fost câteva zile în Hong Kong şi-apoi în China. Experienţa, în sine, este unică. Ceea ce ar fi trebuit să reprezinte, pentru mine cel puţin, o relaxare şi o bucurie, s-a transformat încet, încet într-o profundă tristeţe. Motivul? O să încerc să îl explic, mai exact să mi-l explic, în cele ce urmează: Hong Kong e colosal! Cuvintele nu pot descrie acest „New York” al Asiei. Frumuseţea oraşului şi a zonei în general uimeşte nu atât turistul, cât omul în sine, cam prin tot ce reprezintă conceptul de metropolă, la care poţi asocia, fără să greşeşti cu nimic, noţiunea de libertate şi inteligenţă în administrare. Dacă mai presari şi câteva ingrediente cum ar fi: tradiţie, contrast, culoare, civilizaţie şi nu în ultimul rând modernismul şi nonconformismul înnoirii, obţii cât de cât o schiţă a ceea ce, pe măsura descoperirii, va deveni un colţ de tablou complex, în planuri suprapuse, mai precis o fotografie ce se developează lent sub ochii unui fotograf exigent, avid să surprindă cât mai multe detalii. Şocul este mare încă de la început, chiar dacă o anumită gradare atenuează oarecum impactul cu oraşul propriu-zis, în sensul că drumul de la aeroport către metropolă nu năvăleşte exact în inima ei, trecându-te mai întâi prin zone mai „blânde”, lăsându-ţi astfel un mic „respiro” al unei brize peninsulare ce doar o întrezăreşti. Aş îndrăzni să afirm că inima Hong Kong-ului este marea, pentru că marea desparte şi mixează în acelaşi timp întreaga metropolă în zone de influenţă, concretizând atât contrastele, cât şi armonia întregului ansamblu mare-insule-munte-peninsulă-poduri-viaducte şi zgârie-nori pe nivele diferite ce par a defini balansul tridimensional reflectat în unduirea apelor. Noaptea, tabloul e şocant de-a dreptul, deoarece aproape ai senzaţia că acest „mecanism uriaş” trăieşte efectiv prin pulsarea şi explozia de lumină şi culoare. Nu e nimic la voia întâmplării: optic, totul este studiat cu lux de amănunte şi dacă ai inspiraţia să serveşti, de exemplu, masa de seară pe platforma unui ferry între orele 21-22, spectacolul oferit de întregul sistem este mai mult decât un simplu dans al luminii artificiale, devenind practic un amestec de exotism, tradiţionalism şi „new-age”. Începi aproape să te întrebi dacă nu cumva ai nimerit pe altă planetă şi numai amabilitatea tipic orientală şi gustul desăvârşit al bucătăriei „chinesse tradiţional” te mai aduc cu picioarele „pe pământ”. Totul „se pupă”, cum am spune noi românii: briza mării şi aroma bucatelor încântă olfactivul, o apă multicoloră zig-zagând impresionează cortexul precum un layer al unei alte dimensiuni, până şi „arcadele-templiere” ale beculeţelor de pe vas au rolul lor de aţi crea acea stare unică, similară extazului. Panoramarea îţi taie efectiv răsuflarea şi totul deversează sub forma unei cascade de senzaţii într-un creier uimit şi copleşit de atâta armonie. În fine… ar fi mult, mult mai multe de spus despre Hong Kong, despre pluralitatea acestei metropole ce nu se lasă descoperită decât superficial la prima vedere, ca o damă fină învăluită în mister, sau mai degrabă aş asocia imaginea cu a unei prinţese într-un castel intuitiv suprarealist, ce-şi aşteaptă cavalerul, dar nu să o salveze, ci numai s-o iubească. Pe moment, nu mi-am dat seama că frumuseţea asta doare: n-am avut timp să mă doară libertatea „con tutti” generată de mecanismul ce a făcut posibilă prosperitatea metropolei: seninătatea şi sănătatea sistemului, cinstit de om. E foarte multă muncă înmagazinată acolo, pentru că oamenii au fost stimulaţi să muncească şi exact asta au făcut, protejaţi de cultură şi tradiţie, demonstrând întregii lumi că totul este posibil după principiul „ omul face banii, nu banii l-au făcut pe om” şi şansa de a-şi manifesta bucuria libertăţii şi satisfacţia realizărilor obţinute prin muncă. Populaţia, sensibil majoritar chineză, este mândră că are şansa să trăiască şi să muncească în Hong Kong. „Free of taxes” este cuvântul cheie, fiind un paradis al producătorilor de toate tipurile, al comerţului şi al turismului. Existenţa zonelor rezidenţiale şi de lux, în continuă creştere, subliniază prosperitatea nu unui cerc închis, ci generală. Deşi există oameni atât de bogaţi acolo, încât la 10 dolari HK cheltuiţi în Hong Kong, 4 intră în buzunarul doar câtorva, e loc pentru toată lumea. Super-bogaţi şi oameni normali co-habitează în deplină înţelegere şi armonie. Iahturi de milioane de dolari stau alături fără probleme de tai-pan-uri (parcă aşa le zice) tradiţionale pescăreşti. Oricine doreşte să facă ceva, cu limitare de viză pentru chinezi, (lesne de înţeles), este invitat să deschidă orice afacere legală i-ar da prin cap, iar oferta în materie de terenuri (deşi diferenţiată pe zone) este deschisă fără prea mari rezerve oricui, atâta timp cât eşti pregătit să faci faţă concurenţei. Administrarea, de tip bi-sistem, pluripartită, nu numai că nu îngrădeşte cu nimic libertăţile cetăţeanului, ba chiar o stimulează, beneficiind în plus de un suport bancar pe măsură cu birocraţie minimă, iar China Bank, dacă nu e, sigur va fi cea mai puternică bancă din lume, iar deschiderea ei către oamenii „de rând” e optimă. N-am cuvinte, atât cât mi-a fost dat să cunosc, să laud sistemul clădit pe principiul „ nu-ncerca să repari ceva ce nu-i stricat”. Nici in China (Shenzhen), situaţia nu era mult diferită, iar chinezii sunt un popor extrem de prietenos. Cinste lor! Tristeţea am căpătat-o imediat cum am ajuns în ţară… Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Carmen, esti mult prea draguta. Adevaratul castig ar fi sa facem o gasca cat mai mare si sa vizitam impreuna Hong Kong - ar fi o experienta de neuitat. Nici macar nu trebuie viza. Va stau la dispozitie cu orice informatii, in caz ca v-am starnit interesul. Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2007-11-08 02:32:59               Andrei, am citit mai devreme textul si am mers in editura sa-l instelez, m-am luat cu validarea textelor si comentariilor si-am uitat, scuzeeeeeeee! O fac acum, merita!   Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2007-11-07 22:35:23 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Păi da! E bine să râzi când alţii plâng? Ia spune! E frumos aşa?! Hm! :)))   Postat de catre Anda Andries la data de 2007-11-07 22:20:12               Anda, Am ras cu lacrimi de catrenele voastre de mai sus. Nu ma bag, dar va admir. Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2007-11-07 21:58:00               Andrei, nu stiu unde a stat textul asta al tau! Ma bucur ca un copil de 13 ani (Dorulet) m-a adus la el! Stea de la mine! Merita citit! cu aceeasi tristete de aici...   Postat de catre Anda Andries la data de 2007-11-07 21:54:18               Domnule Doru Emanuel, incantat de prezenta dvs in pagina mea. Va multumesc de trecere si semn. Cu drag,   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2007-11-07 21:46:49               Am citi cu plăcere un text scris cu simplitate, pasiune si putere de a trece prin imagini, de a le retrăi pentru a reda spectacolul vieţii cotidiene dintr-un ţinut atât de diferit de al nostru. Un text ce nu oboseşte, nu plictiseşte, cititorul, brutal de sincer. „Cascada de senzaţii” produsă de povestirea dumneavoastră a trezit în mintea mea, puternica dorinţă de a vizita, intr-o zi, acele locuri îndepărtate. Cu stima Doru Emanuel   Postat de catre Doru Iconar la data de 2007-11-07 16:02:52	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE