FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Mă-ndrept spre Éden.Draga mea, nu plânge... (Sonet-replica la 'Dreptul de a regreta' de Rudolph Kuttesch )
Text postat de MARELE MAESTRU INTERGALACTIC
În labirintul crucilor de fum
N-aud foșnind mătăsuri... Nici dantele
Nu-ntrezăresc...Străin mă simt de ele.
Prin crăpături de gând, mai cade scrum.

Schimonosite răgete, prin piele,
Țâșnesc și lasă urme de dum dum.
Ajută-mă!Iubirea mi-e olum,
Iar zeul de seviciu,-n caravele,

Își poartă plictiselile, stingher.
Genunchii-ți desfrunziți, cu dalți de sânge,
Cândva, ciopleam prin ochii lui Homer.

Atâta am... o dragoste... mi-ajunge
Și cu speranța prinsă la rever
Mă-ndrept spre Éden.Draga mea, nu plânge...

Poezia de la care s-a pornit:
dreptul de a regreta
de Rudolph Kuttesch


n-aud în labirintul viu al crucilor de fum, foșnind mătăsuri,
dantele albe, cuvinte parfumate,
prin crăpături de gând, prelinse răgete schimonosite,
lacrimi,
dureri abandonate,
sus – jos,
noroaie,
fapte,
fapte…
……………………………………………………

cică uliului i s-ar preda lecția faptică despre zbor…
melcului i s-ar cânta cu voci sopran, de împrumut:
„melc, melc,
codobelc…”

arcuitului curcubeu i s-ar preda lecția despre dispersia luminii…
luminii…lecția despre clipirea zgomotoasă a întunericului…

doar cubului i se predă, la nesfârșit, lecția despre cub:
„ se ia o bucată de piatră,
se cioplește cu daltă de sânge,
se lustruiește cu ochiul lui Homer,
se răzuiește cu …”

…omului mereu și mereu, peste capetele înnegrite ale îngerilor,
despre…omenie?
………………………………………………………………….

- ajută-mă, Te rog, să inspir prin toți porii trupului meu uimit,
sfârșitul acestei lecții scrijelite nevăzut, hârș, hârș…
pe tabla neagră, agățată strâmb
de genunchii desfrunziți
ai zeului de serviciu…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  - erată: ...sonetul - replică

r.k.
 
Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-11-05 08:13:27
         
 
 

- poemul de la care a plecat sonetul – eplic㠄Mă-ndrept spre Eden” își are sămânța într-o nouă lecție de omenie pe care am primit-o (la vârsta mea) deunăzi…
- la fel de adevărat este și faptul că nu sunt nici prea dese astfel de lecții…
- în orice caz întâmplarea coroborată cu vârsta, îmi oferă dreptul de a regreta anumite lașități din tinerețe…
- am ajuns a mă teme c㠄voi da colțul” fără să apuc sfârșitul lecției despre omenie…
- aprecierile mele pentru sonetul – replică!


r.k.
 
Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-11-05 06:15:54
         
 
  Aprecierile mele, Rudy

*Radu

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-11-04 23:53:58
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23814
Comentarii: 120248
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE