PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Teo Teofil Traven cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Doamna Dana, Să ştii că mi-au lipsit a tale mici scrisori (Cu multe sau puţine rânduri Ce-mi aprindeau pătimaşe gânduri) Să le citesc şi recitesc cu dor de mii de ori. Şi Walpurgisch Nacht să îmi rămână-n amintire. Mult drag Teo.   Postat de catre Teo Teofil Traven la data de 2007-11-06 01:16:36               ce pot sa zic, esti mort dupa petale:) si ce va zice draga domnisoara floare? de tu o dezbraci,in repetate randuri doar cu dorinta fiarta pentru fata ta din ganduri:) Doamna cu scrisori:)   Postat de catre dana almajanu la data de 2007-11-05 23:03:28 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Maestre, Vă rog să mă scuzaţi, dar nici o clipă nu am intenţionat să fiu ironic faţă de dumneavoastră. V-am spus că am studiat şi cântat la trompetă, dar ca notist – nu am cântat după ureche. Variaţiunile şi improvizaţiile inerente le făceam conform dispoziţiei momentului respectiv. Notele melodiilor din repertoriul meu cuprindeau si partea solistului vocal, care bineînţeles, era in versuri. De aici asocierea versului meu cu muzicalitatea. De foarte multe ori, lipsind solistul vocal, în anumite împrejurări am fost pus în situaţia de a cânta la trompeta şi partea lui. Citind partitura vocalistului, vedeam şi fiecare silabă legată de nota sau semnul respectiv (legato, etc.). De aici şi obişnuinţa mea de a considera şi simţii versul, ca strâns legat de muzică, ritmul şi rima accentuându-mi acest sentiment. Versul alb îmi dă sentimentul unei conferinţe, a unei şedinţe de analiză a realizărilor şi trasarea altor sarcini obligatorii sau a unei povestiri oarecare. Vă mulţumesc şi sincer mi-ar place să mai continuam discuţia pe această temă. Cu stimă şi consideraţie Teo.   Postat de catre Teo Teofil Traven la data de 2007-11-03 09:46:56               sesizez ironia, poate nu am fost suficient de nuanţat: nu e vorba de o simplă notare a ideilor, de fapt, ci de a scrie, practic, poezia fără rimă, atenţia să cadă asupra creării figurilor de stil şi a ideilor, apoi să-şi pună autorul problema rimelor şi ritmurilor. scuze pt. grabă, era mai bine dacă spuneam aşa din prima, dar în fine... cu respect, conf.univ. Stan Păpuşa   Postat de catre Stan Papusa la data de 2007-11-03 07:40:16               Maestre, Vă mulţumesc din toată inima pentru sugestiile dumneavoastră. Cu versul alb, sincer îmi va fi mai greu, pentru că ritmul, muzicalitate, melodia, apoi variaţiunile, chiar şi improvizaţia fac parte integrantă din persoana mea. Hm, obişnuinţa e o a doua natură. Însă PS-ul dumneavoastră îmi este şi va fi de un real folos. Niciodată nu mi-a trecut prin minte de a îmi nota ideile înainte şi apoi a le sistematiza. Încă odată multe mulţumiri. Cu stimă şi consideraţie Teo.   Postat de catre Teo Teofil Traven la data de 2007-11-02 20:12:42               Da, înţeleg. Am o sugestie: încercaţi să scrieţi versuri albe, astfel atenţia e focalizată pe idee şi figurile de stil, nu pe rime şi ritmuri. Poezia clasică e foarte pretenţioasă, nu trebuie început cu ea, că aproape inevitabil te trage în clişee şi dulcegării. După un timp, după ce se stăpâneşte limbajul poetic (actual mai ales), merge să mai şi experimentaţi nişte poezie clasică. Dar, deocamdată, mai bine vers alb, zic eu. PS un ajutor pt poezia în stil clasic: metoda de creaţie a lui Labiş era de a-şi scrie ideile pe care le voia în poezie fără să pună rime, le nota pur şi simplu, apoi le lega cu rime.   Postat de catre Stan Papusa la data de 2007-11-02 19:50:47               Maestre, Departe de mine gândul de a încerca să mă compar cu cineva. Profesiunea mea este de constructor, iar poezia un hobby foarte apropiat inimii mele. Cât despre şlagărul din versuri, aveţi perfectă dreptate. În studenţie am studiat trompeta şi cântat mult la acest instrument. De aici această veşnică preferinţă a mea pentru muzicalitatea versului – chiar şi în variaţiuni sau improvizaţie. Deci vă rog ca greşeala semnalată de dumneavoastră, să o priviţi în acest sens, adică o variaţiune pe o temă dată. Vă mulţumesc pentru trecere şi sugestii. Vă rog să mai poftiţi şi altă dată. Cu stimă şi consideraţie Teo.   Postat de catre Teo Teofil Traven la data de 2007-11-02 19:33:50               cu scuze, prozodia e deficitară, mesajul prea şlăgăros, iar la nivel de gramatică... ''Din toate-a lumii, te-am ales pe tine'' e greşit, căci nu sunt toate A lumii, ci toate ALE lumii. Am şi eu o întrebare: nu vreţi să treceţi de stilul Eminescu? Am o veste pt dvs: suntem în 2007.   Postat de catre Stan Papusa la data de 2007-11-02 18:59:13	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE