FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniel Bratu
plutind amniotic
îmi spui
ca nu mai e nimic în urma zãpezii
decât ape sau ploi
te credeam câmpie
ºi tu momeºti nisipul
iubito ia-þi norul ºi umblã
sub valuri vom cãlca pe icoane
ochii lor morþi
sunt doar peºti rãtãciþi
în cãutare de maluri

aburii grei
întorc fântânile peste fântânile ochilor ei

suflã-n vitralii
cu tuº de cãlugãr ºi moarte
sub sutane jumãtate þap jumatate iepure ºchiop jumatate
cineva împrãºtie aerul mângâiat între coarne

recomandat permanent
e acelaºi perete
cer gri
din care picurã lacrimi
copronime dublate
unu pe doi pe trei dactili

Lee the snake now is crying
sing sing

în fiecare lacrimã e o cruce
în fiecare cruce
ascuns crocodilul
liru liru reptilul
cu fãlcile prinse în stele
de roºu-cenuºã
pe guºã

totul e-nscris triumfal
într-o geneticã just usual falsã
ºi-n uterul plin de pietonii
trecerilor

suflã vântul alãutele
aceleaºi izmene gri ude sunt norii
aripi rãsucite întinse peste câmp
respirã boala cineva anume
sã ne rãs-toarne

are ochii mari în fântâni nisipul
cu totul rãmas
adus dintre coarne

peste galben de soare ºi rotocol bleu-ciel
e iar Dumnezeu…
eh…Dumnezeu…

a fost dat la o parte
în rolul sãu joacã un guru
bãrbos dar aproape
amniotic ºi el

ºi poate
ºi eu…
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Narcisa, scuze pentru intarzierea raspunsului,
comentariul tau imi pare o sinteza psihologica si exegetica de mare valoare, fina si profunda analiza, fara cusur, fata de care alte cuvinte e greu sa-si mai gaseasca rostul spre a le scrie,
multumesc mult, incantat si onorat
 
Postat de catre Daniel Bratu la data de 2005-09-10 08:49:24
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Si uite asa, urma îºi ºterge urmele, o pasãre pheonix îºi poartã circular simbolurile, se învolbureazã ºi se cristalizeazã trãibilul ce nu poate fiinþa decât la extreme, pendulând între limite ºi inexistenþa lor, între fluid ºi solid, între crivãþ ºi adiere. Îmi plac lumile aparent paralele, care se întrepãtrund ºi se protejeazã spre a creea o lume posibilã ºi realã cred eu, pentru cã adevãrul ºi falsul nu au fost nicicând structurate definitiv paralel, nu vorbesc aici despre complementaritatea inerentã, ci despre coexistenþa ce nu poate fi anihilatã decât semnalând ºi pregãtind mediul în care iubita din prima strofã va putea trãi, pentru cã va fi învãþatã sã o facã ºi va fi feritã de cãderea în pãcat ºi în nemiºcarea în rãtãcire de cãtre cel care îºi asumã rãspunderea divinã din iubire, conºtient fiind de tot ceea ce presupune asta, de mijloacele limitat umane, de veghea permanentã cãreia trebuie sã i dea. Am observat simbolurile mistice, religioase, acele jumãtãþi fantastice, de fapt ne-ai atras atenþia încã din titlu…
Ei ºi ca sã nu aiurez pânã la capãt:), spun doar cã e o poezie densã, dar remarcabilã, cãreia chiar dacã nu ni se relevã în totalitate încãrcãtura de semnificaþii, nu putem sã nu îi subscriem total mãcar strict estetic, este o…poezie. Mi-a plãcut mult.
 
Postat de catre Marta Cremeny la data de 2005-08-06 18:49:58
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE