PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Sandra Segal Un om înþelept remarca odatã cã, spre deosebire de Statele Unite, Canada n-a reusit sã ajungã încã în stadiul de melting pot ºi e mai degrabã un castron cu tossed salad. Castron în care diversele grupuri etnice coexistã îmbrãcate sumar în sosul valorilor democratice ºi al steguleþelor cu frunzã de arþar prinse de rucsac ºi de fundul pantalonilor. Canadianul de rând e anglofon, francofon, membru al primelor naþiuni, asiatic, est-european, african, indian, arab ºi lista poate continua. A fi un patriot canadian de origine vietnamezã, sau un adevarat canadian ucrainian nu sunt chiar exemple de contradicþii în termeni. Moºtenirile culturale diverse coexistã, sunt etalate, exploatate ºi fac obiectul glumelor mai mult sau mai puþin reuºite. Pe ansamblu presiunile de dizolvare grabnicã în oceanul culturii nord-americane nu sunt foarte mari. Fiecare alege unde vrea sã tragã linia compromisului dintre integrare ºi conservare. Zilele moºtenirii etnice ºi culturale, Heritage Days sunt una din acele ocazii de care canadienii profitã spre a face bâlci cu multã pompã, fast ºi bucurie. Pentru cã, la urma urmei, fiecare canadian e aici datoritã simþului de aventurã, personal sau ancestral. ÃŽntre 29 iulie ºi 1 august ale fiecãrui an, rãdãcinile sunt lustruite, peticite ºi exhibate. Micul românesc fumegã vesel alãturi de chebapul kurd ºi empanadele sfãrâie alaturi de scovearga rumenã. Cort lângã cort, în parcuri ºi pieþe, naþii ºi culturi de toate felurile, mãrimile ºi culorile se trec în revistã, se adulmecã ºi se socializeazã. ÃŽn lumea devenitã bazar, varietatea reprezintã propria-i recompensã. ------------------------------------------------------------------------------- ÃŽn Edmonton Heritage Days se þin în Hawrelak Park, pe malul unui lac populat cu raþe, pescãruºi ºi niscai peºti. De jur împrejur, într-un cerc care se lãrgeºte de la an la an, stau înºirate pavilioanele participanþilor. Multe etnii preferã un pavilion individual, în timp ce altele formeazã grupuri, cum ar fi uniunea pan arabã, societatea scandinavã sau diverse grupuri de þãri africane. Chinezii, mai cu moþ, preferã sã expunã sub trei pavilioane în acelaºi timp: Taiwan, China Popularã ºi Hong Kong. Kurzii au ºi ei pavilionul lor distinct ºi la fel locuitorii Þãrii Galilor. Nefiind etnii ºi nici culturi (deºi nu poþi fi niciodatã sigur), poliþia, bãncile ºi primul ajutor au ºi ele pavilioane, unde oamenii sunt încurajaþi într-un mod sau altul sã-ºi regãseascã identitatea. Având ceva timp liber la îndemânã am hotãrât în mod înþelept sã pun plãcerea înaintea datoriei. Aºa cã înainte de a-mi ocupa postul de volintir la pavilionul Israelului, mi-am vârât baterii de rezervã în buzunare ºi am pornit la cules de impresii, fotografii ºi informaþii pe care sã le împart cu colegii mei de site de pe Agonia. Primul popas a fost în mod evident tot la pavilionul Israelului: sã le spun sã nu conteze pe mine pânã pe la patru-cinci. Am înºfãcat în trecere un falafel ºi în loc de bere, o sticlã de apa rece - Heritage Days se desfasoara din pãcate sub semnul abstinenþei totale de la cele spirtoase. ªi þuºti la români. Unde, cvasi-dezamãgire: anul ãsta nu aveau dans cu public, dar din fericire aveau scovergi, sarmale, mici ºi piroºti. La ei, coada la mâncare ca la balamuc. ÃŽn spate, mare grãtar cu personal tricolor ºi politichie la gard. Am înhãþat ºi de aici o scoveargã înfuriatã ºi am schimbat impresii cu popa ºi celelalte VIP-uri, care stãteau la oleacã de umbrã în cort. Ne-am pupat piata independenþii ºi am fãcut schimb de bârfe, mailuri ºi telefoane. Urmãtoarea escalã a fost fost alãturi la ucrainieni, unde niºte puºti superdotaþi dansau cãzãceºte sub ochii rudelor, prietenilor ºi multor gurã cascã. ÃŽn concluzie, costume meseriaºe, coregrafie bine pusã la punct ºi galerie deosebit de entuziastã. Le-am tras cateva poze cu expunere scurtã ºi am pornit cãtre scandinavi, unde un adolescent viking pãzea drakarul strãmoºesc. Am pus în balanþã coiful cu coarne, cãmaºa artizanalã, ochelarii cu lentile groase ºi aerul general de puºti hrãnit la MacDonalds ºi am zis pas. Alãturi, o vajnicã femeie suedezã, Mama Svea, a fost fericitã sã pozeze îmbrãcatã într-un costum popular de la 1800 si ceva ºi sã-mi adreseze câteva cuvinte într-un dialect runic. Pe scena Pakistanului am recunoscut un coleg de ºcoalã îmbrãcat într-un cãmeºoi cu eºarfã galben ºofran. ÃŽn semn cã m-a recunoscut ºi el a început sã se rupã în figuri ceva teribil de adevãrat, pe muzicã banghra, de îmi venea sã scap aparatul din mânã. Dar cum orice lucru bun are sfârºitul lui, un nene în blugi ºi cãmaºã cu flãcãri s-a suit pe scenã ºi mi-a stricat urmãtoarea serie de poze. Ofticatã, m-am hotãrât sã mã îndrept spre Italia, unde anul trecut m-am întreþinut cu un cezar în togã ºi cununiþã de lauri ºi cu doi soldaþi destul de realiºti. Anul ãsta, în schimb, nu aveau decât un cor de doamne din regiunea Lazio, care îsi beau apa platã la umbrã, ateptând sã intre pe scenã. Gulere de dantelã, lanþuri de aur ºi fuste ca niºte verze verzi. Altfel, simpatice. Pe lângã ele, din alt film, un vânãtor angajat al faimoasei Bay Company îºi arãta flinta trecãtorilor, transpirând sub cãciula de raton autentic. “Fã-ne ºi nouã o pozã cu ratonul”, a zis o voce cu accent gutural din spatele meu. Când sa-i spun ceva de dulce am descoperit cã vocea aparþinea profului meu de reþele neurale, proaspãt însurat în Egipt ºi revenit cu consoarta. Prin urmare am mers toþi trei la cortul frãþiei arabe, unde norocul fotografic mi-a revenit odatã cu un show superb. ÃŽntr-un emirat arab oarecare, un emir oarecare decide sã-i dea fiului o lecþie de conducere. Fiul, oripilat de cruzimea lui faþã de supuºi decide sã fugã de la palat ºi se refugiazã la o familie de tãrani, unde munceste ºi danseazã împreunã cu ei. Emirul îsi trimite gãrzile dupã el, prinþul îi învinge, danseazã ºi cu ei ºi îi înapoiazã emirului inelul de moºtenitor. Ros pe dinãuntru de faptul cã unicul lui fiu preferã sã munceascã la câmp ºi sã danseze cu þãranii, emirul ajunge pe patul de moarte. Deghizat în medic, fiul se întoarce ºi îºi vindecã tatãl, care îi înþelege superioritatea argumentelor, dar fiind destul de slãbit, preferã sã rãmâmnã în pat în loc sã danseze. ÃŽntr-un happy end total, piesa se termina cu un alt dans la care ia parte tot poporul, împreunã cu noul emir ºi cu galeria. ÃŽn mod detaºat cel mai bun show de anul ãsta, depãºit poate doar de lupta sângeroasã dintre galezi ºi englezi de anul trecut. Cu moralul refãcut, am mers sã iau o porþie de dans ºi tzatziki de la greci, o porþie de imagini cu litoralul croat ºi câteva instantanee cu o nuntã din Laos. Am fãcut rondul pe la Ecuador, unde un gaucho cu pantaloni blãnoºi dansa cu nevasta, prin Etiopia, unde câteva puºtioaice îºi fluturau multitudinea de codiþe ºi pe la jamaicani, unde în spatele cortului mirosea teribil a iarbã. Am refuzat o ofertã generoasã, mult sub preþul pieþei ºi vãzând cã era 3 ºi 55 de minute am luat-o la picior cãtre postul meu de gazdã. ÃŽn douã minute am înºfãcat un tricou alb-albastru din camion, l-am înnodat sexi în talie ºi m-am aºezat la intrare pe post de zeitate tribalã cu fusta petrecutã ºi sandale sport. ÃŽnãuntru, expoziþie cu fotografii aeriene, în care câmpurile aratau ca niºte caiete liniate ºi traseele camioanelor se învârteau caligrafic prin sarea deºertului. Almost zen. Altfel, cald ca în deºert ºi o mulþime nesfârºitã de turiºti care trageau de mine pentru poze, smile honeybun, scrie-mi si mie numele în ebraicã pe un balon cu heliu care o sã se înalþe pânã la cer ºi o sã facã poc, aterizând sub forma de zdrenþe albastre undeva în mediul înconjurãtor. Alãturi, pe scenã, a început un show cu un ansamblu de dansatori israelieni veniþi sã-ºi petreacã vacanþa prin Rocky Mountains. Rabinul de la ortodocºi mi s-a declarat nemulþumit de fustele gagicilor care dansau cu amfore pe cap. “Prea scurte”, a mustãcit el, “nu e corect din punct de vedere istoric.” “Aºa e”, a zis unchi-miu, venit sã îmi aducã în sfârºit o sticlã de apã, “dar cine are nevoie de istorie în fuste lungi?” --------------------------------------------------------------------------------------- Romania Ucraina Þãrile scandinave Pakistan Italia The Bay Company Þãrile arabe Grecia Ecuador Ethiopia Israel Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Marinela, mersi mult de vot si de incredere:) Joe, tu ramai no.1 bre. Bucuria e reciproca.   Postat de catre Sandra Segal la data de 2005-08-06 18:27:45               Sal! Ai facut bine ca l-ai pus si aici! Imi plaxce si il votez! Te citesc cu placere   Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2005-08-06 11:10:37               Hannaleh, il citisem la poezie.ro Super !!!! Toate textele tale sint o bucurie. Joe   Postat de catre Joe King la data de 2005-08-06 10:44:44	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE