PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Scrisori de la un prieten (21)(fragmente) Text postat de Mariana Fulger 21 septembrie 2007 ÎNTÂMPLARE LA TÂMPLĂRIE Calm, lent chiar, cu «încotro-ul» comprimat, am recitat câteva versuri unui căţel. E câinele crescut de colegul meu de aici, în tâmplăria închisorii, şi plecând colegul cu trebi pe la magazie, m-a lăsat singur cu el, căţelul blând cu boticul umed şi ochi lucitori. Ne priveam aşa amândoi şi, neavând ce-i spune, banalul «cuţu-cuţu» nefiindu-i de ajuns, m-am trezit recitându-i câteva versuri. Nu vă aşteptaţi să vă spun că «l-am dat pe spate», că «a râs» sau «plâns». Şi-a văzut mai departe de liniştea lui cu boticul pe labe. Eu am fost cel «mişcat» de întâmplare şi, mai ales, de urmările ei. De atunci, căţelul îmi arată mai mult ataşament şi nu ştiu sigur dacă din cauza împărţirii pachetului cu mâncare (al meu!) îmi stă în preajmă mai mult ca înainte şi latră pe oricine se apropie de mine, nu ştiu dacă să mă protejeze pe mine sau pe cine s-ar apropia! Am dus experimentul mai departe, am recitat, tot pe ascuns, să nu mă creadă lumea nebun, unui copac. Acesta mi-a dat câteva frunze galbene, unele în palmă, altele în preajma mea, una pe buze! – să tac, probabil, sau ca un sărut?! Apoi, unui şoricel, unui ghiveci cu o floare, unei muşte grase, lăbărţate, unei clopotniţe departe şi, nu chiar atât de departe, unui guguştiuc aflat pe pervaz… Colegilor mai rar, mult mai rar, ei sunt prinşi în îndeletnicirile lor, în gândurile lor, cu ei înşişi în plinătatea goliciunii sau invers! Le mai atrag atenţia cu câte un banc uneori, când îmi amintesc – de ei sau de banc! Scriu, nu mai recit, vă scriu vouă cititorilor mei, voi nu m-aţi părăsit, voi sfinţiţi cuvântul prin citire. Nu vă voi recita niciodată. Vă scriu pentru că vă datorez permanent asta, voi scrie mai mult decât până acum. Cuvântul este instrumentul împăcării noastre, el are întreaga paletă de culori, toate gamele sunetelor, toate formele şi înăuntrul lor. Apropo de culori, recent mi-a venit în minte un manifest antirasist, în timp ce-mi priveam cu mirare umbra: era neagră! Şi eu sunt, deci, negru! Şi uite cum mi-a revenit dorul de Africa şi tot aşa v-aş scrie, până mi se tocesc pixul, degetele, mâna, umărul, trupul, ca şi când întreg aş fi… un pix! Un pix negru?! Mă întorc de unde am plecat, începutul, de fapt, nu-i în atelier cu simpaticul căţel, e în universul calm, în decomprimarea «încotro-ului», iar subiectul întâmplării nu e recitarea versurilor, este cine şi de ce a făcut acele versuri. Un «pix negru» pentru urma sa pe coala mare a pământului, mânat de o lăuntrică nelinişte, mirare, grijă, teamă de înălţimi şi nevoie de acestea… A venit colegul, s-a întors de la magazie. Astăzi, avem în lucru o uşă, atelierul cere atenţie – întâmplările nu sunt întâmplătoare în tâmplăria aceasta! ______________ 24 septembrie 2007 NAŞTEREA CULORILOR sunete alungindu-se vestind precum cerul pământul se preling ceaţă sau rouă, sau frunze, una câte una laolaltă căzând – dar până la atingere duhul lor vibrând subţire, subţire se-nalţă odată cu fumul cu expiraţia, dorinţele şi rugăciunile – atâtea câte sunt nu ajung prea sus nori contrari îi împing ostil spre piscuri străine uneori, câte un sunet cade străbate, urcă apoi, din miezul lui nasc altele, trec dincolo unde sunt aşteptate… în zorii care vor veni «roşul» în durerile facerii sale cheamă iminenţa celorlalte culori niciuna n-a trăit vreodată singură ________________ din noul ciclu de texte: «Mistic» VALERIU BARBU (DANDEŞ GANEA) Dacă doriţi să-i scrieţi, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galaţi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ajunge comentariul lui, nu? Nu mai pot spune decât mulţumesc şi o zi fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-06 14:34:17               Vali, aproape îţi vom rămâne!!! Iar despre laudă, nici vorbă, este plăcerea şi bucuria de a te citi! Fiindu-ne alături, unuia celuilalt, vom scrie mai bine! Cât despre nivelul meu, din al meu punct de vedere, pot să-ţi spun că, talentul tău literar, este cu mult deasupra nivelului meu... Între cei care-ţi sunt aproape viaţa este cu mult mai uşoară, mai minunată! Vali, noi nu te vom uita! Eu nu... Cu drag, Cristi*   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-10-05 23:33:30               Tavi, Cristi, George, vă promit că mă voi strădui să fiu aşa cum mă lăudaţi voi cu atâta generozitate, voi ajunge la nivelul vostru cândva şi vă rog să-mi rămâneţi aproape, datorită vouă voi scrie mai bine şi vă mulţumesc. Mulţumiri Mariei Tirenescu, de asemenea, editorilor şi tuturor cititorilor care nu mă uită. De câte ori citesc rânduri de la voi, îmi creşte sufletul şi ştiu că viaţa e aşa cum e - grea uneori, dar minunată între prieteni. Îmbrăţişez toţi dragii mei cititori. Răspunsul lui Valeriu la comentariile dumneavoastră la Scrisori de la un prieten (20)(fragmente. Vă mulţumesc mult. O seară fericită.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-05 18:43:36               Fericire cititorului-poet şi viaţă lungă. Mulţumesc pentru lectură şi comentariu. O zi bună.   Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-10-04 13:35:51               felicitari autorului si cinste autoarei... :) indatorat ma simt inca obosit si el si eu de asteptari tu esti liantul viu care leaga negrul de alb redandu-i culoare. aprecieri si multe regrete ca nu sunt INCA la pas cu ...asteptarea. :( cu drag, tavy   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-10-04 12:15:19 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE