| 
          
           
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | Auzi cum răsuflă cărbunii |  |   
            |  | Text 
                postat de  
                Mariana Ghicioi                 |  |   
            |  | Moto: Într-o vale ce-i numită deseori 'a plângerii',
 Într-un loc unde lumina nu ne-o aduc îngerii,
 Ci e dată de cărbunii scoși cu trudă din pământ,
 Mai există lucruri bune, despre care vreau să cânt.
 
 Mai sunt oameni buni și candizi, care cred încă în vise,
 Mai găsești, de vrei să afli, porți și suflete deschise,
 Mai sunt frunți sub care gându-și scapără argintul viu,
 Mai sunt voci care răsună și sunt mâini care mai scriu...
 
 
 ***
 
 
 
 Când pașii-ți, ca două Jiuri, se țes și sfințesc aste locuri,
 Auzi cum răsuflă cărbunii și cum se transformă în focuri.
 
 Când sufletul tău poartă dorul de piscuri, de bolta senină,
 Auzi cum răsuflă cărbunii și cum se transformă-n lumină.
 
 Când gându-ți ca floarea de mină străluce, ca-n delte, un plaur,
 Auzi cum răsuflă cărbunii și cum se transformă în aur.
 
 Când inima-ți bate și pentru cei puțului dați, drept jertfire,
 Auzi cum răsuflă cărbunii și cum se transformă-n iubire.
 
 Când toate acestea, deodată, le simți și le strângi la un loc,
 Și-n inima ta e iubire, e aur, lumină și foc.
 |  |   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |   
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Eu, de loc, nu sunt din Vale, Cristi. Dar în '88, când am venit aici, și de atunci încolo, am întâlnit Oameni. Mulți Oameni. De aceea, asprimea locurilor, de care pomenește Lory, s-a netezit ca prin farmec și Valea mi-a devenit 'Acasă'. Munții ce înconjoară acest 'Acasă' sunt frumoși, dar pântecul lor de huilă atâta tribut în suflete a cerut, încât lumina aceasta ce s-a aprins aici pentru ele trebuie să ardă, pentru trudă și pentru jertfă...
 Mulțumesc!
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Mariana Ghicioi               la data de  
              2007-09-27 23:28:31 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Mai sunt voci care răsună și sunt mâini care mai scriu... Iată cuvinte care pot schimba sufletul omului sau fața lumii!!!
 ...
 Iar ultimul vers este ... este ...înțelepciune, jertfă și taină!!
 Auzi, auzi...
 Timpul care călătorește și te-atinge!
 ...
 Iar tu, Lory ... asta-i inima ta!
 Lumină pentru ... amândouă!!!
 Cu drag,
 Cristi
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Cristi Stanculeasa               la data de  
              2007-09-27 22:49:20 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | Fata mea frumoasă și talentată, ca de atâtea alte ori, mă emoționezi. Regret să aflu asta despre tatăl tău...Sper să fie bine. Sper să fii bine tu, acolo unde pleci.
 Lumina asta pe care mi-o dărui să se reîntoarcă, înmiit, spre tine, iar Lumina cealaltă, a Lui, să fie cu tine mereu și în tot ce faci.
 Îți mulțumesc și te îmbrățișez, copil al Văii!
 Ai grijă de tine și fă-i cinste, ca și până acum!
 Cu-atâta drag cât nici nu știi,
 Mari
 
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              Mariana Ghicioi               la data de  
              2007-09-25 21:43:31 |  |  |   
            |  |  |  |  |  |  |  |  |   
            |  | 
 |  |   
            |  | ca una care si-a vegheat tatal aproape distrus in ultimele cateva saptamani, ca una care e rupta din inima de piatra si carbune a Vaii Jiului, ca una care stie ce inima culturala infricosator de frumoasa bate la Petrosani 
 ca una care poimaine peraseste poate, pentru totdeauna aceste locuri aspre si superbe
 
 iti las un semn rupt din sufletul meu
 draga dascalita
 sa ai grija de copii acelei Vai....
 
 lumina si drag
 Lory
 |  |  |   
            |  | Postat 
              de catre  
              hhhhhhhhhhhhh hhhhhhh               la data de  
              2007-09-25 21:23:27 |  |  |   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  |   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  |  | 
 
                     
            |  |  |  |   
            |  | Texte: 
              23983 |  |   
            |  | Comentarii: 
              120107 |  |   
            |  | Useri: 
              1426 |  |   
            |  |  |  |  |  |