FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Jurnal astral (în loc de scrisoare, pentru Veronica Pavel)
Text postat de Mariana Ghicioi
Jurnal astral. Întâia mea scrisoare:
Imensitate. Timpul pare mort.
Cometele sunt păpădii stelare
Ce înfloresc în Norul lui Oort.
Farmecul lor e-atât de... indicibil,
Deci eu- neputincioasă-n a-l rosti..
E fascinant și pare incredibil,
Dar suflu în comete-păpădii,
Dorind ca spuza lor incandescentă
Să vă transmită, când o veți vedea,
O-mbrățișare, chiar evanescentă...
Atâta pentru azi, din partea mea.

***

Jurnal astral. A doua mea scrisoare:
Acum știu sigur: timpul chiar e mort.
Am tot hălăduit, la întâmplare,
Apoi am stat, c-un satelit-consort
Al unei mari planete, la taclale.
Era însingurat, și mult prea trist,
Și bântuit de spaime abisale...
S-a confesat: 'Mă doare că exist...
Doar tac și gravitez... cu ochii goi
Privesc spre ea, gândind ce ne desparte...'
L-am consolat: 'Se-ntâmplă și la noi...'
Și am plecat, tăcută, mai departe.

Mă-ndrept spre-o ploaie de meteoriți.
Vă las, sperând că sunteți fericiți.

***

Jurnal astral. A treia mea scrisoare:
Acum vă spun despre meteoriții
Care, -n căderea lor năucitoare,
Fac să vibreze-atâtea interstiții,
Că intru-n rezonanță. Pentru-o vreme,
Chiar înțeleg splendoarea prăbușirii.
Căderea nu mai poartă anateme
Și, printre ei, e doar o lege-a firii.

Mă cheamă-acum mirajul altor sfere...
Aveți grijă de voi! La revedere!


***
(în memoria lui Antoine de Saint-Exupery)

Jurnal astral. E ultima scrisoare:
Sunt cu Micuțul Prinț pe-asteroid.
L-am speriat, pe când privea în zare,
Dar i-am vorbit de-Antoine, și-apoi, candid,
El mi-a zâmbit... Mi-a arătat vulcanii,
Floarea, oița... Floarea n-a murit.
Tot mândră e de spinii ei, sărmanii...
Antoine, te odihnește liniștit!

Am stat și am privit spre soare-apune
Și versurile voastre i le-am dat.
A, le luasem fără a vă spune...
Dar sigur știu că nu v-ați supărat.
Când el citi-va, iar voi un apus
Când veți privi, cu sufletul senin,
Se va așterne-o pace de nespus
Și auzi-veți râsu-i cristalin.

Abia acum pricep: eram datoare
Să îmblânzesc neliniștea din noi.
Sunt fericită că spre-apus de soare
Eu am privit cu Prințul și cu voi.
Acum mă-ntorc cu brațele deschise,
Mă-ntorc aici cu suflet mai curat.
Oricând veți vrea, urzi-vom alte vise...

Sunt bucuroasă că m-ați așteptat!






Antoine de Saint-Exupery - Micul Prinț

'Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le tot dea întruna lămuriri'.

'-Într-o zi, am văzut cum asfințește soarele de patruzeci și trei de ori!
Și ai adăugat puțin după aceea:
-Știi... când ești atât de trist, îți place să privești apusul soarelui...
-Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci și trei de asfințituri?...
Dar micul prinț nu mi-a răspuns.'

'-Trebuie totuși să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Altminteri, cine să mai treacă pe la mine? Tu, unul, ai să fii departe... Cât despre fiare, n-am nicio frică. Am ghearele mele.
Și-i arătă, cu nevinovăție, cei patru spini ai săi. Apoi adăugă:
-Nu mai pot tărăgăna atâta, e plicticos! Te-ai hotărât să pleci. Du-te!
Căci nu voia ca el s-o vadă plângând. Atât era de mândră floarea...'

'Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi recunoaște sunetul unor pași, deosebit de-al tuturora.(...) Și-apoi, privește! Vezi tu, acolo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-i de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit. Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu...'

'Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de prețioasă.'

'Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.'

'-Iar după ce-ți va trece durerea (durerea întotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îți va fi dor să râdem împreună.'

'Totul, acolo, e învăluit într-o adâncă taină. Pentru voi, care de asemeni îl iubiți pe micul prnț, ca și mine, nimic în univers nu mai rămâne cum a fost, dacă undeva, acolo, nu se știe unde, o oaie, pe care n-o cunoaștem, a mâncat, da sau nu, un trandafir...
Și nimeni, dintre oamenii mari, nu va pricepe niciodată că lucrul acesta e atât de prețios.'
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Revin pe site ca sa iti scriu si despre "Jurnal". Bine scris, ai talent!!!

E interesant ca si eu am avut un jurnal cu MP (probabil ca subiectul incita!), in el erau doua personaje: MP si OMM (Omul Meu Mare, profesorul meu de armonie cand ma pregateam pentru Conservator, dar am dat examen la Chimie). Nu mai am acel caiet, a ramas la regretatul meu Profesor si s-a pierdut. Fiind un jurnal de idei, l-a impresionat, dar acuma nu mia stiu ce am scris atunci in el.

Al tau insa e fantastic pentru ca e in versuri si pentru ca ti-a venit ideea de a te identidfica cu personajul. Eu eram posesoarea personajului (al celor doua personaje) si ma adresam direct lor.

Felicitari, cine te-a sfatuit sa scrii jurnalele in versuri ti-a dat un sfat grozav!!!!

Inca odata multumiri,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-15 16:06:58
         
 
  Petre, doar pe Veronica o doream impresionată de aceste rânduri. Îmi spuneam că sunt puțini bărbații pe care i-ar atinge acest jurnal, dar tocmai de aceea apreciez prezența ta aici și-ți mulțumesc.
Să știi că acel 'te voi urmări atent' mă sperie. Voi posta de acum cu teama că te voi dezamăgi. Mai bine citește și ceva din urmă, dacă ai timp...deși, dacă n-ai dat cu ochii de mine până acum, cu toate că pe poezii.biz am cont de mai multă vreme, înseamnă că poate sunt o cauză pierdută...


Anghel, da, tu ești prietenul pe care îl aminteam și căruia îi sunt recunoscătoare pentru îndemnul și încurajările legate de jurnal. Îți mulțumesc mult că ai venit să mă susții și aici. Păpădii stelare pentru tine, din partea mea!


Elia, cuvintele tale înseamnă mult pentru mine. Și tu știi că nu e vorba numai despre cele spuse aici.


Cu bucuria întâlnirii cu voi, sub auspiciile Micului Prinț,
Mari
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2007-09-15 09:58:07
         
 
  Cata forta in a face sa se roteasca in jurul planetei Micului Print suflete cosmice.
Nu exista bucurie mai mare in univers decat intalnirea cu un prieten. Decat purtarea de grija. Decat cuvantul responsabil integrat unei viziuni atat de frumoase despre iubire.
Jurnalul tau nu e o pagina oarecare.
 
Postat de catre elia david la data de 2007-09-15 09:20:32
         
 
  Vezi, Mari, ti-am tot zis eu ca ar trebui sa-ti tii jurnalul in versuri. Esti atat de talentata si e pacat sa se piarda astfel de comori...
:)
Sa ne mai postezi din astea!
 
Postat de catre Anghel Pop la data de 2007-09-15 01:01:43
         
 
  Mariana, felicitari pentru un gest emotionant. Am regasit cu placere Micul Print o poveste pentru copii din care oamenii mari au atat de mult de invatat.

Felicitari pentru acest text.

te voi urmari atent

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-09-14 23:03:58
         
 
  Draga mea, sunt fericită că ți-am făcut o bucurie. O meriți. Toți cei care l-au păstrat pe Micul Prinț în suflet ar merita-o. Repet, sunt fericită. Și sunt emoționată și eu...
Acum vei înțelege și mai bine cum am scris 'O lume'. Nu încetez să mă minunez de legăturile sufletești, profunde, între oameni care nu s-au văzut niciodată, care nu se vor vedea niciodată, dar care, într-o clipă de grație, devin întruchipare a aceluiași gând, a aceleiași simțiri.
Îți doresc numai bine, Vero, și-ți mulțumesc că nu ignorai pagina mea, chiar dacă eu nu lăsam semne pe a ta.
Cu mare drag și tot cu lacrimi în ochi,
Mari

Voi face și corecturile, dar nu acum.
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2007-09-14 21:12:28
         
 
  Trebuie sa recunosc, Mariana, ca n-am mai primit nicidata asa o scrisoare frumoasa...Sunt inca cu ochii in ceatza lacrimilor de emotie....
Ce idee sa scrii un jurnal! Formidabil! Hm...Eu il plimbam pe Micul Printz cu saniutza pe zapada. Asa, simplu, asezam cartea pe sanie, iarna, in Bucuresti, si mergeam pe strazi. Aveam 17 ani. Citisem cartea in franceza, inca nu aparuse nici o traducere romaneasca si am inceput sa o traduc, copiind desenele cu hartie de calc. Am avut probleme cu verbul aproivoiser =a imblanzi (vezi ca ai inghitit un l in citatul tau).
Jurnalul tau, dar si citatele m-au bulversat.
Nu stiu sa multumesc destul, sunt mult pera emotionata acuma. Poate mai tarziu....
Sa fi crezut vreodata ca o intalnire literara ma poate tulbura intr-atata?

V.



 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-14 20:57:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE