PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Marian Radulescu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   l-am cunoscut pe Dumitru Pricop cu ocazia lansarii cartii mele pe 15 ianuarie a.c. Nu a venit pentru mine, ci pentru Eminescu.. Atunci i-a sarutat mana un membru al usr si gestul sau ne-a umplut pe toti ci fiori. Tot atunci am simtit ca e mare diferenta intre un poet si un alaturator de cuvinte. Poetul traieste total cele ce spune, viata lui este dedicata in asa fel cuvantului incat respira poezie, si tot ce atinge se transforma printr-un miracol in vers. Apoi, Mitica Pricop a venit in casa mea, suprapusa bilunar fericit cu cea a cenaclului din bar. Ma retinuse, eram cel care msterea bine… cuvantul, si mi-a zis sa merg mai departe. Ne-a recitat din Eminescu, ne-a cantat… a fost revelatia tuturor. Pe acest om nu-l puteai decat iubi. Bratele lui m-au cuprins instinctiv dupa mijloc, cateva clipe, atatea cate am avut indrazneala sa m-apropii fara sa-l tulbur..La plecare a spus unui confrate: *imi pare bine ca l-am cunoscut pe el* - si m-a aratat cu degetul. N-am apucat nici macar sa-i citesc vreo poezie de-a sa, stiu ca a fost premiat de usr. Scrisul dezlantuie pasiuni, il descopar aici negandul pe Alex, sunt convins ca avea motive intemaiate. Poezia MUNTELE SI MAREA are cateva tulburari de ritm, dar o iubesc asa pentru ca asa era inima lui cand a scris-o..Scriind aceste cuvinte realizez ca acest om imi lipseste mai mult decat Inaltpreafericitul ce este purtat pe umeri chiar acum si i se canta de petrecanie.. Dumitru Pricop era poezia si viata. nelipsirea,, prietenia, intelegerea, intelepciunea.. Dumnezeu sa-l aleaga in dreapta sa..   Postat de catre nicolae tudor la data de 2007-08-03 12:48:52 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE