FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Silvia Van
Nelalocul lui este malul acesta de rau pe care cresc
Fara stire urzici si petunii de-a valma. Pandesc
In firide imbacsite de intuneric soparle cu gura de aur
Mirosind a otravuri florale. Bifurcata limba coseste
Bobocii de nufar cand scancesc dupa lapte,
Cand se-mpiedica in labute, cand dorm cu luna in crestet
Nelalocul lui e si malul de la soare-rasare
Dantelat de cicloane sangerand din palme rasucite la spate
Viata, viata, clipocesc valuri izbind cu genunchii in zid
Viata, nelalocul ei, infasurata ca delfinii in plase
Carpite artistic de pescari priceputi.

Sa nu ma iubesti, sa nu ma iubesti, sa nu ma iubesti

Nelalocul lui e proiectul de arca plutind intre coasta mea stanga
Si coasta ta dreapta fracturate asimetric pe linii de fuga
Nu se mai poarta de fel secrete cu botul patrat, netraduse in iubiri
De circulatie internationala. Nelalocul tau esti tu zeu
Al verilor diafane, in alt vis, de alta culoare, cad ploile tale,
Aducatoare de infloriri efemere. Doar eu,
Eu sunt unde mi-e locul, aici, in pleoapa ingreunata a vremii
Ghemuita, cu picioarele goale, cu tampla incrustata-n grilaj
Pe scara aceasta invinsa
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Draga Nicolae, in fata unor asemenea cuvinte nu poti decat ori sa taci, ori sa raspunzi la fel. Si eu raspund. Cu emotie.  
Postat de catre Silvia Van la data de 2004-01-09 12:58:40
         
 
  Ba te iubesc, te iubesc, te iubesc!  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2004-01-08 12:12:19
         
 
  Sunt coplesita de cuvintele voastre. Multumesc, Elena, multumesc Sorin.  
Postat de catre Silvia Van la data de 2004-01-08 09:37:32
         
 
  Intotdeauna reusesti sa ma surprinzi, Silvia.
Cuvintele cred ca sunt de prisos.
Oricum, noi te vom iubi si in continuare.
Epi.
 
Postat de catre General Motors la data de 2004-01-08 04:48:29
         
 
  “Nelalocul” între realitate și metafizică

Imposibila iubire dintre Riga Crypto si lapona Enigel poate fi definită ca un „nelaloc” Încercând acesta „cheie” de lectura putem desluși titlul acestui frumos poem ca pe un strigăt disperat si exasperat în care salvarea existențială a antinomiilor nu poate fi realizată decât printr-un non-acțional volitiv. Orice încercare contrară este sortită catastroficului. Sa ne reamintim cum gândul –acționalul deci- l-a distrus pe imprudentul rege, care, daca ar fi „citit” textul de mai sus, si-ar fi văzut „locul” si nu s-ar fi dedat „nelalocului”
„Cã-i greu mult soare sã îndure
Ciupearcã crudã de pãdure,
Cã sufletul nu e fântânã
Decât la om, fiarã bãtrânã,
Iar la fãpturã mai firavã
Pahar e gândul cu otravã”
In acest poem „nelalocul”, o categorema poetica extrasă din exprimarea obișnuită, se „încarcă”, în context, cu valențe mergând pană la a genera un adevărat sistem filosofic existențial, evident păstrând anumite proporții. „Nelalocul lui” începe apoftegmatic autoarea, este chiar o realitate ca „malul acesta de rău” care poate fi înțeles ca o linie, chiar fractală, de separație, o graniță între două lumi mai mult sau mai puțin diferite însă cu nivele de compatibilitate antinomice. Spunem aceasta deoarece „urzicile” si „petuniile” par sa ne sugereze antinomicul dintr-o lume si care, teoretic, pot fi găsite și în cealaltă lume. Si odată ce am zis „lume” am zis spiritualitate iar de aici la metafizica nu mai este decât pasul autoreferențial al fiecărui lector. Ni se face, iată, deci o frumoasa trimitere poetica într-un spațiu existențial general în care „nelalocul” reiterat capătă multiple „definiții” poetice generalizante. Astfel „malul acesta de rău” mai poate fi „definit” prin „firidele îmbâcsite de întuneric” și în care „pândesc „șopârle cu gura de aur”, și care miros a „otrăvuri florale”. Tot ca „nelaloc” adică nefiresc este definit și „malul de la soare răsare” precum și viata însăși pe care , în concepția sa poetica, autoarea o definește ca fiind „înfasurată ca delfinii in plase / Cârpite artistic de pescari pricepuți” Cam acesta ar fi „mediul” ori spațiul poetic în care „evolueaz㔠„personajele”. Un fel de decor antinomic. Si, în acest mediu, brusc și în forță, așa precum un corn englezesc se dezlănțuie într-o partitură făcând să nu se mai audă celelalte instrumente, apare strigatul reiterat „Nu mă iubi!” Un fel de salvator „Sesam închide-te” ori poate dilematic precum celebrul „a fi sau a nu fi”. Pentru că in partea a doua a poemului autoarea ne aduce în particular în, i-am putea zice, „studiul de caz” în care gândul, acționalul descris ca „un proiect de arca” salvatoare pentru gând distructiva pana la „catastrofic, după cum observam mai sus, pentru sugeratele „personaje antinomice”, in care, după cum spuneam, gândul devine „nelaloc” chiar daca unul dintre „personajele” antinomice, este perceput ca „zeu / Al verilor diafane, în alt vis, de alta culoare” și în care „cad ploile tale, / Aducătoare de înfloriri efemere.”
Dramatismul poemului este indus de existenta celuilalt personaj antinomic „in pleoapa îngreunată a vremii” unde, crede autoarea, „ mi-e locul” așadar „nelalocul” ca acțional se înțelege a fi abandonat ori abandonabil in numele salvării „sistemului existențial” de la inevitabila catastrofă in situația manifestării volitivului. Astfel prin sacrificiu personal ca rod al lucidității –„nu mă iubi” este un strigat disperat dar lucid – antinomicul poate exista. Si odată cu el toata frumusețea inefabila a intagibilului antinomic, dezirabil ca tangibil care însă ar deveni astfel distructiv prin consecințe.
Un frumos poem filosofic.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2004-01-06 19:35:02
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE